Iliescu şi Năstase, cei mai apreciaţi demnitari

Ion Iliescu şi-a început cariera profesională în 1955 ca inginer proiectant la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice din Bucureşti. Între anii 1979 şI 1984  a condus Consiliul Na­ţi­o­nal al Apelor, funcţie din care a criticat programele megalomane ale dictaturii. Ca urmare, în 1984 a fost demis. Între 1984 şi 22 decembrie 1989 a fost directorul Editurii Tehnice din B­uc­u­reşti. De altfel, în activitatea sa politică dinainte de 1989, Ion Iliescu a intrat in conflict deschis cu politica promovată de Nicolae Cea­u­şescu, chiar dacă a făcut parte din structurile de conducere ale PCR, împotrivindu-se manifestărilor cultului personalităţii. Ca urmare, a fost exclus din partid, îndepărtat din viaţa politică, urmărit şi supravegheat de Securitate.

Începând cu 22 Decembrie 1989, a îndeplinit funcţia de preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, iar din februarie până în mai 1990 a condus Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, un for din care făceau parte reprezentanţii tuturor partidelor politice.
CEL MAI BUN PREŞEDINTE
Sondajul CURS arată totodată că dintre cei trei preşedinţi postdecembrişti ai României, Ion Iliescu este considerat cel mai bun (mai potrivit) ca şef al statului. Astfel, 35% dintre respondenţi au optat pentru Ion Iliescu, 32% pentru actualul şef al statului, Traian Băsescu, iar 10% pentru Emil Constantinescu. 23% nu ştiu/nu răspund.

Ion Iliescu a condus România perioada 1990-1992, 1992-1996 şi 2000-2004. La alegerile din 20 mai 1990 Ion Iliescu a fost ales preşedinte cu un scor zdrobitor încă din primul tur, fiind până în prezent singurul şef de stat postdecembrist care a obţinut o asemenea performanţă. Au votat atunci 14.826.616 de români din totalul de 17.200.722 înscrişi în listele electorale. Un procent-record  86,19% - ca şi cel cu care Ion Iliescu a fost ales preşedinte - 85,07%, respectiv 12.232.498 de voturi. Ceilalţi doi contracandidaţi, Radu Câmpeanu (PNL) şi Ion Raţiu (PNţCD) au obţinut 1.529.188 de voturi (10,64%), respectiv, 617.007 voturi (4,29%).

Alegerile prezidenţiale din 11 octombrie 1992, primele organizate după prima Constituţie postdecembristă, au fost câştigate tot de Ion Iliescu, de data aceasta în turul al doilea. Astfel, din cei 12.153.810 români care s-u prezentat la urne, 7.393.429 au optat pentru Ion Iliescu, iar 4.641.207 pentru candidatul CDR, Emil Cons­tan­tinescu. În primul tur s-au confruntat şase can­didaţi, iar  5.633.465 de români au optat pentru Ion Iliescu.

Ion Iliescu a obţinut ultimul mandat constituţional la alegerile prezi­den­ţi­a­le din 26 noiembrie/10 decembrie 2000. Cons­tituţia din 1991 stabilea mandatul şefului statului la patru ani şi prevedea că nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de pre­şe­dinte al Ro­mâniei decât pentru cel mult două mandate care pot fi şi succesive.  Şi atunci a câş­ti­gat tot din turul al doilea, confruntându-se cu candidatul PRM, Corneliu Vadim Tudor. În tu­rul final s-au prezentat la urne 10.184.715 ale­gă­tori (57,5%). Dintre aceştia, 6.696.623 (66,2%) l-au ales pe Ion Iliescu. După ultimul mandat la Cotroceni, Ion Iliescu a candidat la alegerile parlamentare din 2004, fiind ales senator. A mai deţinut această demnitate şi după ale­ge­ri­le din 1996, iar în prezent este preşedinte de onoare al PSD. A fost desemnat preşedinte al PSD (fost PDSR) în ianuarie 1997, funcţie în care a fost reales la Conferinta Na­ţională a partidului din 20-21 iunie 1997. Este au­to­rul a nu­me­roa­se cărţi eseuri printre care "Re­voluţia tră­i­tă", "Revoluţie şi reformă", "Mo­mente de is­torie", "Dialoguri româno-americane", "Viaţa politică între violenţă şi dialog", "Încotro, socie­tate romanească?", "Sub o cascadă de întrebări".