Înapoi în Evul Mediu!

Paradoxul Insulei HarCov: Să te rogi în română fără să ştii boabă româneşte

Camera Deputaţilor a aprobat pro­iec­tul Legii educaţiei naţionale cu un ar­ticol care permite, pe viitor, ridica­rea unui nou zid între etnicii români şi cei maghiari. Una dintre cele mai periculoase prevederi este aceea care spu­ne că Istoria şi Geografia Ro­mâ­niei vor fi predate în limba mi­no­ri­tă­ţilor naţionale la toate nivelurile, de la şcoala primară până la liceu.  

Poate unii vor spune că sunt afirmaţii pătimaşe sau gânduri de învrăjbire. Situaţia  din ţară, mai precis din judeţele Harghita şi Covasna, unde populaţia de etnie maghiară este majoritară, este una care în mod normal ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care ne reprezintă în Parlament. Pentru că nici o coaliţie  şi nici un fotoliu de parlamentar nu ar trebui să  pună limba română în balanţă cu orgoliile de partid.

Poate că deputaţii şi senatorii noştri  ar trebui să  facă o "vizită de lucru" sinceră în teritoriu.  Să meargă  acolo ca simpli cetăţeni. Să vadă că în Harghita şi Covasna, copiii, români şi maghiari, atunci când se joacă "vorbesc" prin semne, pentru că, elevi fiind, unii învaţă în limba maghiară, în şcoală maghiară, alţii, în limba română, în şcoala românească.

Să meargă în Miercurea Ciuc sau în Sfântu Gheorghe şi să se întrebe  dacă sunt în România sau în Ungaria. Pentru că plăcuţele (bilingve) sunt scrise în multe cazuri mai întâi în maghiară, apoi în română. Să vadă flu­turând drapelul Ungariei în sala de şedinţă a Primăriei din Sfântu Gheor­ghe sau pe cel al unui ţi­nut care nu există (conform Istoriei Ro­mâ­niei), să-l regăsească prin tot oraşul.

Să meargă pe drumuri desfundate, care nu sunt asfaltate pentru că banii daţi de UDMR (după cum spun consilierii locali) nu au ajuns şi pentru satele în care majoritari sunt românii. "Aduceţi şi voi bani de la Bucureşti!" Acesta este răspunsul la toate problemele ridicate de ro­mâni.
Să încerce să se angajeze şi să se simtă umiliţi pentru că, deşi au studii şi sunt capabili, neştiind limba maghiară nu au ce căuta acolo.

Sau să meargă în sate, propunem Micfalău, acolo unde românii, cei care au mai rămas, bătrânii, merg la bi­serică şi se roagă în limba română, dar nu ştiu ce spun. Sufletul lor se roa­gă în româneşte, dar mintea nu mai înţelege limba română.

O situaţie pe care o mai găsim, este adevărat în cărţile de istorie, dar acum o mie de ani: când flamanzii sau germanii ascultau slujbele în latină, când moldovenii şi muntenii îşi spuneau rugăciunile în slavonă. Se rugau, însă doar bănuiau ce spun. Astăzi citiţi povestea Anei Veres, din Micfalău, bătrâna care îţi recită pe de rost Liturghia şi Psalmii în ro­mâ­neş­te. Când îi dai însă bineţe, îţi răs­pun­de "Bună ziua" în maghiară. Cu­vin­telor româneşti le-a uitat sensul.

Miercuri, parlamentarii Coaliţiei au mai pus câteva cărămizi la acest zid care poate transforma Harghita, Covasna şi Mureşul într-o insulă în inima României. Şi asta nu există în nici o carte de geografie!