Jaf din inimă în grup organizat

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara şi Institutul de Cardiologie au devenit vaci grase de muls pentru un grup organizat, care face averi din comisioane la achiziţionarea de aparatură medicală şi consumabile. Toate acestea, bineînţeles, din bani publici. Creierul reţelei este nimeni altul decât rectorul UMF şi în acelaşi timp directorul medical al Institutului de Cardiologie, senatorul PDL Iosif Ştefan Drăgulescu.

Comisioanele la negru se fac la achiziţionarea de consumabile, dar mai ales la cumpărarea de aparatură medicală. În general, tranzacţiile se fac prin firma unuia dintre oamenii de casă ai lui Drăgulescu sau, după caz, la mica înţelegere cu furnizorii, prin umflarea preţurilor de cumpărare. Evident, fiecare rotiţă, de la distribuitor la băieţii şmecheri de la cardiologie, are fiecare partea sa din pradă. Inclusiv profesorul Iosif Ştefan Drăgulescu, care prin cumulul de funcţii îşi dă acordul şi controlează prin dublul statut atât achiziţiile Universităţii de Medicină, cât şi cele ale spitalului de cardiologie. Doar din documentele intrate în posesia Jurnalului Naţional, jaful se ridică la cel puţin 1,5 milioane de euro.

Multe dintre echipamentele cumpărate de UMF Timişoara sunt în folosinţa Institutului de Cardiologie, însă valoarea de inventar este ţinută secretă. Astfel, în anul 2008, UMF a achiziţionat un tomograf computerizat multislice de înaltă performanţă la preţul oficial de 700.000 de euro fără TVA. În realitate însă, universitatea a plătit pentru aparat 1,2 milioane de euro. Motivele au fost câteva anexe privind softuri şi alte aparate auxiliare. Scandalul a început atunci când rectorul Drăgulescu a cumpărat tomograful fără aprobarea senatului universităţii şi l-a dat în folosinţă spitalului unde este director. Mai mult, costisitoarea achiziţie zace nemontată de doi ani. În acest timp, ea s-a uzat fizic şi moral: aparatul a ieşit din garanţie şi s-au devidat tuburile cu raze X, devenind imposibil de utilizat. Un singur astfel de tub costă în jur de 50.000 de euro.

O altă achiziţie al cărei preţ a fost umflat este un ecotomograf, luat tot pe banii universităţii, dar care se foloseşte la spital. Pentru acesta s-au plătit la final 400.000 de euro, deşi preţul de catalog nu depăşeşte 150.000 de euro. Un alt tun a fost o staţie centrală de monitorizare hemodinamică, cumpărată oficial la un preţ de aproximativ 100.000 de euro. Aici însă nota de plată a fost umflată la aproape 400.000 de euro. Metoda este una consacrată: staţia centrală şi monitoarele Nihon - Kohden nu au fost luate la preţul cel mai mic direct de la distribuitorul din Bucureşti. Pentru a putea umfla preţul, Iosif Drăgulescu cumpără aparatură prin intermediul unei firme timişorene, ce aparţine unui om de casă de-al său, Claudiu Cosma.

Prin firma acestuia se fac multe achiziţii atât la UMF, cât şi la Institutul de Cardiologie, putându-se astfel aplica diverse comisioane care umflă nota de plată finală. Toate aceste manevre financiare se fac din banii publici ai universităţii timişorene de medicină, unde firma-căpuşă cumpără aparate de la distribuitori şi le revinde UMF la preţuri duble sau chiar triple.

Institutul de Cardiologie din Timişoara deserveşte oameni din cel puţin cinci judeţe. Aici s-a împământenit o practică prin care pacienţii care au nevoie de stenturi să fie trimişi să şi le cumpere pe banii lor. Evident, de la o firmă agreată de mai-marii spitalului. În timp ce spitalul acuză lipsa de astfel de materiale, pe motive de austeritate, pacienţii îşi cumpără singuri stenturile. Un astfel de stent costă, la clinică, 800 de euro. Însă clinica nu are stenturi şi nici nu există interes să cumpere atât timp cât bolnavii sunt îndrumaţi să şi le ia din banii lor, la preţul de 2.400 de euro bucata. În medie, la clinica timişoreană se fac 10 intervenţii de implantare de stent. O altă gaură în bugetul spitalului a apărut la cumpărarea echipamentului de electro-fiziologie şi radiologie. Preţul importatorului pentru România pentru acest sistem este de 360.000 de euro plus TVA.

Evident că spitalul de cardiologie l-a achiziţionat de la un intermediar, plătind în jur de 800.000 de euro, adică dublu. Rectorul, directorul de spital şi senator în acelaşi timp Iosif Ştefan Drăgulescu nu se află la primul scandal de acest gen. În calitate de investigator principal, pentru experimentarea pe pacienţi a unor noi medicamente, Drăgulescu a încasat în nume propriu bani de la companiile de medicamente. Conform documentelor intrate în posesia Jurnalului Naţional, costurile unui studiu pentru un produs destinat cardiologiei se învârt în jurul sumei de 120.000 de dolari americani. Costul per pacient variază între 800 şi 1.000 de dolari SUA. Medici din cadrul spitalului ne-au declarat însă că la majoritatea studiilor se folosesc personalul, aparatura, utilităţile şi materialele sanitare ale spitalului "gazdă", adică ale Ministerului Sănătăţii.

Pe contracte se trece adresa Institutului de Cardiologie, adică Strada Gheorghe Adam numărul 13 A din Timişoara. Însă extrasul de plată al uneia dintre tranşele de bani dovedeşte fără echivoc cum profesorul Drăgulescu a primit doar pentru o parte a unui studiu suma de 2.320 de dolari. Documentul, clasificat "confidenţial", ca şi celelalte contracte dintre companii şi spitale, indică drept sponsor compania G.D. Searle & Co. La rubricile "investigator" şi "destinatar de plată" apare Drăgulescu Ştefan Iosif, în timp ce rubricile "instituţie" şi "department" sunt goale. Dovada este "Payee Address", adică adresa la care s-a făcut plata, care este Strada Ofcea numărul 11 din Timişoara, adică exact adresa de domiciliu a investigatorului principal, Ştefan Drăgulescu.