Jurnalişti în ţara lui Voronin

Jurnalişti intimidaţi, acces restricţionat la informaţiile oficiale, tipografii care refuză să tipărească ziare cu materiale anti-comuniste şi nici un fel de publicitate de stat. Aşa arată presa liberă din Republica Moldova, care este de părere că ori eşti cu comuniştii, ori cu dreapta. Nu e cale de mijloc.

În ziua alegerilor anticipate din Republica Moldova, la 29 iulie, nici un ziar independent nu a apărut pe tarabe. Situaţia s-a repetat şi la 30 iulie. Cu toate acestea, jurnaliştii de la Chişinău au mers la redacţii şi pe teren ca într-o zi obişnuită de alegeri au alergat pentru documentare, şi-au scris în grabă mate­ria­lele şi le-au postat pe internet, pe pagi­nile web ale publicaţiilor. Câţi moldoveni au reuşit să afle în timp util informaţii adevărate despre alegeri? Prea puţini.  

Şi toate acestea, din cauză că cele două tipografii din Capitala Moldovei nu au lucrat în ziua alegerilor. "Tipografiile nu au vrut să lucreze, invocând faptul că Guvernul le-a dat zi liberă. Oricum noi dăm bani foarte mari la servicii destul de proaste şi la condiţii impuse", povesteşte Aneta Grosu, redactor-şef la Ziarul de Gardă. Aceeaşi problemă au avut-o toate ziarele. Şi nu este singura.

"Aici avem o tipografie de stat şi una privată, a lui Iurie Roşca (liderul PPCD - n.r.), cu care suntem în relaţii şi mai proaste după ce s-a aliat cu comuniştii", explică Rodica Mahu, redactor-şef la Jurnal de Chişinău. "În timpul unei campanii, prin care ceream instituirea legii lustraţiei, am avut un material despre un anumit personaj şi pur şi simplu nu au vrut să ne tipărească", adaugă cu indignare Rodica Mahu.


LA MÂNA TIPOGRAFIILOR
Din cauză de tipografie, dar şi pentru că există foarte multe piedici financiare, Jurnal de Chişinău are un tiraj de circa 19.000 de exemplare în ziua de vineri şi numai 4.000-5.000 marţea. Ziarul de Gardă apare săptămânal, cu un tiraj de aproape 5.000 de exemplare, dintre care circa 3.000 sunt abonamente. De altfel, singurele cotidiene din Republica Moldova sunt cele de limba română pro-comuniste şi ziare de limba rusă. "Noi încercăm să mergem mai mult pe va­rianta abonamentelor, din cauză că nu avem nici o garanţie că ziarele nu sunt ascunse la chioşcuri sau chiar întoarse intenţionat la retur", explică directorul Ziarului de Gardă, Alina Radu.

Orientarea către abonamente s-a făcut şi din cauza distribuţiei din ţară, care este, de asemenea, aservită puterii comuniste. "Avem un singur distribuitor de presă, care acoperă întreaga Republică Moldova, care este de stat", completează Alina Radu. Directorul ziarului ocupă, împreună cu redactorul-şef şi cu un alt jurnalist, un birou de 2 metri pe 2, în Casa Presei din Chişinău. De altfel, ziarul are trei camere micuţe la etajul IV din Casa Presei, unde lucrează circa 10 ziarişti. Dacă întrebi pe holurile clădirii unde este sediul Ziarului de Gardă, primeşti, în cel mai bun caz, un "nu ştiu" sau un răspuns indescifrabil în limba rusă.
ACCES ÎNGRĂDIT LA INFORMAŢII
Jurnalul de Chişinău avea câteva în­căperi similare, până după evenimentele din aprilie, când s-a mutat într-o clădire modernă, situată central. Toată redacţia, formată din 10 oameni, dintre care opt fete, stă într-o încăpere mai mare, aeri­sită. "Sediul este o schimbare de ultimă oră, sunt condiţii mult mai bune. La Casa Presei era ceva de genul Casei Scînteii din Bucureşti", spune Rodica Mahu.

Redactorul-şef adaugă că accesul jurnaliştilor la informaţii este îngrădit, iar tot ceea ce ţine de zona instituţiilor de stat este practic secretizat. "Ţi se cere să faci toate demersurile oficiale, pentru a ţi se răspunde în termenul legal de o lună. Suntem nevoiţi să scriem pe surse, surse indirecte, surse neverificate, care îşi cer acoperirea", precizează Rodica Mahu. "Toa­te telefoanele sunt ascultate, chiar şi în discuţiile particulare, sunt oameni pe care îi cunoşti de o viaţă, îi întâlneşti pe stra­dă şi se uită în altă parte. E o tensiune şi o teamă", spune redactorul-şef despre atmosfera de la Chişinău.

Pe de altă parte, Rodica Mahu, care a fost luată pe sus în timpul protestelor de la 7 aprilie, este convinsă că nu există cale de mijloc. "Aici, în Republica Moldova, nu poţi fi jurnalist liber. Ori eşti cu unii, ori cu alţii, nu este cale de mijloc, pentru că altfel nu îţi găseşti o bucată de pâine", adaugă redactorul-şef, care spune că sala­riile ziariştilor tineri sunt de 150-200 de do­lari pe lună. Alina Radu confirmă cele spune de Mahu: "În perioada campaniei elec­torale nu am prea dat în partidele libe­rale, noi ne ocupăm de cei care cheltuie banul public". "Toţi suntem, în fie­care zi, pe punctul de a renunţa la asta. Nu trăieşti din asta. La 9 aprilie a fost acea minciună cu bomba de la Casa Presei. Ne-au evacuat o zi întreagă şi nu avem garan­ţia că nu au pus ceva. Nu e vorba de mi­cro­foane, că din astea sunt de mult şi nu ne deranjează, dar să nu fi pus ceva material radioactiv", explică Alina Radu teama jurnaliştilor liberi.


BĂTUŢI, INTEROGAŢI
Intimidările ziariştilor de opoziţie din Republica Moldova reprezintă ceva obişnuit pentru cei care încearcă să scrie adevărul. "La 7 aprilie, colegii noştri au ieşit în stradă, şi-au riscat integritatea fizică, cameramanul Oleg Brega a fost bătut. Eu eram la 9 aprilie în spatele Casei Guvernului şi transmiteam cole­gilor din redacţie informaţiile de acolo. Venise un mesaj din direcţia reţelelor de socializare că nu este bine să se iasă în stradă. Am ieşit să verific, au venit două persoane şi m-au luat. Am avut noroc că m-a văzut directorul Val Butnaru de pe geam de la Casa Presei. A sesizat imediat radioul Vocea Basarabiei, singurul care transmite şi adevărul, au circulat informaţiile, au ajuns şi la Bucureşti, şi m-au scos", povesteşte Rodica Mahu cum a fost luată de pe stradă, în timpul protestelor din aprilie, când tineri din Moldova au fost bătuţi şi închişi, acuzaţi că au dat foc Guvernului şi Parlamentului.

Redactorul-şef de la Jurnal de Chişinău a fost dusă la Direcţia de Combatere a Cri­mei Organizate, la Departamentul Servi­cii operative. "Am fost acuzată că trans­mi­team informaţii organizatorilor loviturii de stat împotriva Guvernului", adaugă Rodica Mahu, care spune, însă, că nu a fost bătută. Oleg Brega, în schimb, cameraman la Junal Tv, a fost maltratat, după ce a filmat cum se trăgeau rafale de armă în parc şi în zona Parlamentului. "Colegii mei au filmat în spatele Guvernului cum sunt arestaţi de civili, tineri manifestanţi. Au fost agresate jurnaliste de la Ziarul de Gardă. Tot în spatele Gu­ver­nului, seara, cameramanului de la Pro Tv Chişinău i-au fost confiscate casetele video, iar în jurul orei 22:00 eu am fost bătut de civili şi bărbaţi în uniforme, pentru că filmam cum îi maltratau fizic pe tinerii reţinuţi", poves­teşte Oleg Brega. Jurnalistul, unionist declarat, nu este la prima întâlnire de acest fel cu poliţia. În ziua alegerilor, în timp ce filma la o secţie de votare, a fost bruscat de un observator din partea Partidului Comuniştilor din Republica Moldova din cauză că purta un tricou cu România Mare.
Presa din Moldova, aproape de cea din China
Raportul Freedom House privind libertatea presei în 2009 arată că media din Republica Moldova nu este liberă. Republica Mol­dova ocupă locul 150 între cele 195 de state şi teritorii incluse în raport, alături de Rusia (174), China (181), Belarus (188) şi Coreea de Nord (195). România ocupă în acest clasament locul 92.

Deşi, pe parcursul ultimilor ani, legislaţia mass-media în Repu­blica Moldova s-a îmbunătăţit, apropiindu-se cu sprijinul orga­nismelor internaţionale şi contribuţia societăţii civile de normele şi standardele europene, starea libertăţii presei s-a agravat treptat, atingând apogeul în campania electorală pentru alegerile parlamentare din această primăvară.

Intimidarea, hărţuirea, presiunea asupra jurnaliştilor, asupra instituţiilor şi organizaţiilor din domeniul mass-media au devenit lucruri obişnuite din partea autorităţilor, la care socie­tatea moldovenească nu reacţionează decât rareori.

În timp ce puţine la număr, mass-media independente sunt discriminate, hărţuite şi intimidate prin diverse mijloace, blocându-se pe toate căile dezvoltarea acestora, refuzându-li-se soli­citările de acordare a frecvenţelor şi licenţelor, mass-media procomuniste sunt stimulate şi încurajate, având acces prioritar la informaţie, satisfăcându-li-se în regim preferenţial cererile de extindere a ariei de acoperire. În timp ce presa loială se bucură de asistenţă financiară directă şi indirectă, inclusiv prin acordarea de publicitate din bani pu­bli­ci, presa independentă face eforturi disperate de supravie­ţui­re. Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) care, conform legislaţiei, trebuie să fie o instituţie independen­tă, sunt desemnaţi pe criterii politice şi nu profesionale, iar deciziile pe care le ia CCA sunt în detrimentul mass-media neloiale puterii.


ZIARE LIBERE
Câteva ziare de opoziţie, care apar în întreaga Republică Moldova, sunt Jurnal de Chişinău, Timpul, Ziarul de gardă. Acestea sunt fie săptămânale, fie apar de câteva ori pe săptămână. În afară de ele, mai există o serie de publicaţii declarate independente, care apar numai online, respectiv Unimedia.md, Hotnews.md, dar şi televiziunea exclusiv online, Jurnaltv.md. Oamenii din provincie, însă, se informează mai ales din presa loială comuniştilor, din cauza accesului limitat a celorlalte medii de informare. Ei privesc televiziunea na­ţio­nală, Moldova 1, ascultă Radio Moldova, dar citesc şi ziarele Moldova suve­rană sau Comunistul, aservite puterii, care se găsesc peste tot. În afară de ziarele de limba româ­nă, cetăţenii din Moldova se in­for­mează din zia­rele de limba rusă, multe la nu­măr, ma­jori­ta­tea edi­ţii locale ale unor ziare ru­seşti, cum ar fi Komsomolskaia Pravda, Izvestia sau Trud, cotidiene cu tiraje mari.