Jurnalul lui Adrian Păunescu – necesitate, şansă, condamnare (565)

8 martie 1987
Jenei, Angelescu, Urs, Fetinca.  Iubirea de iubire a lui Eminescu
De Ziua Femeii ne vizitează omul care are sub stăpânire cea mai iubită şi năzdrăvană femeie a României, echipa naţională de fotbal. E vorba despre Emeric Ienei, pe care-l aduce la noi Mircea Angelescu. Sunt însoţiţi de profesorul Robi Urs.
A.P. îmi verifică nişte lucrări de sinteză la li­teratură. Nu sunt prea reuşite. Reţin cea mai interesantă observaţie a lui A.P., care atacă tipul de comentariu banal la adresa marilor poeţi. Scriam eu într-o lucrare că Eminescu a iubit natura. A.P. crede că nu asta e important, că Eminescu a iubit natura – ei şi? –, ci împrejurarea că natura l-a iubit pe el.

Fiecare dintre noi iubeşte natura, dar numai cei iubiţi de natură şi hărăziţi pot scrie literatură definitivă. Dialogul nostru despre Eminescu nu se încheie decât după ora 1 noaptea, când creşte şi presiunea la gaze şi putem dezmorţi casa, dând drumul la centrală. A.P. nu crede că Eminescu a iubit cel mai mult pe lume femeia Veronica Micle, ci e sigur că a iubit, mai mult decât orice, iubirea. Trebuie analizată, cu foarte mare grijă, aşa-zisa vină a femeilor care nu i-au înţeles pe marii poeţi. Noi, cititorii, le judecăm aspru pe femei, din perspectiva literaturii scrise de cei care le-au iubit şi au fost înşelaţi. Nu ele sunt vinovate că au suportat sau nu poeţii, ca bărbaţi, oameni cu mult har, dar, probabil, posesori ai unor defecte intolerabile. Când mă duc să mă culc, A.P. acceptă invitaţia la şah, pe care i-o adresează domnul Fetinca, în aburii apei distilate din bucătărie.

 

9 martie 1987
Cotidiene
După-amiaza, A.P. îi are ca invitaţi pe domnul Chiriacescu, doamnele Luminiţa şi Domniţa şi pe doctorul Ozun. Două meditaţii, cu domnul Ion Rotaru şi cu doamna Rodica Bogza. La literatură şi engleză mai am încă mult de lucru, iar la gramatică am ajuns la un nivel acceptabil. Aniversarea a doi ani de când frumoasa V. a trecut cu bine proba de maturitate.

 

10 martie 1987
Bustul
Sculptorul Deacu, cunoştinţă a Andreei Terec, a lucrat un excelent bust din ghips, reprezentându-l pe Adrian Păunescu.
Obiectul, mai mare decât modelul, este rea­lizat după o fotografie cu barbă.
A.P., impresionat de perseverenţa şi dragostea cu care a fost lansată comanda acestei lucrări, vrea să scrie o poezie cu titlul „Mi-a făcut iubita monument”.

 

11 martie 1987
Cu Eugen Simion şi Doina Uricariu
De la ora 18, A.P. trebuie să se vadă cu Eugen Simion. Înainte de aces­ta, îşi face apariţia, sur­prin­ză­tor, doamna Doina Uricariu (re­dac­torul cărţii scoase de A.P. la Edi­tura Eminescu, la începutul anu­lui), care doreşte să rămână la dis­­cuţia dintre A.P. şi marele critic.

Florian Pittiş, actorul-muzică
Seara târziu, scriitorul George Stanca nu pleacă de la noi până nu-l convinge pe A.P. să mergem într-o vizită la prietenul nostru comun, actorul Florian Pittiş. O revărsare de imagini video rare nu poate face decât bine, spune actorul, la telefon. Plecăm spre Calea Victoriei, colţ cu Strada Lipscani, unde locuieşte cel cunoscut de toţi drept Moţu. În faţa sediului Comitetului Central, ne moare motorul. Băieţii de la pază sunt îngrijoraţi că o maşină a rămas înţepenită, suspect, drept în faţa centrului politic al ţării, dar se mai liniştesc atunci când îl văd pe A.P. Un tânăr ne ajută să împingem maşina şi să învingem împotrivirea bujiilor înecate.

La etajul 6, apartamentul 27, ne aşteaptă un bilet: „A.V., A.P., A.P., F.P.” Ceea ce înseamnă un „Ave” oaspeţilor Adrian şi Andrei Păunescu, semnat de Florian Pittiş. Vedem multă muzică bună, Led Zeppelin în concert, Jimi Hendrix, Yes, AC/DC, Johnny Goes To Hollywood, Mick Jagger şi secvenţe de la Woodstock, marele festival al curentului Hippy. În plus, ascultăm Chris Christopherson, Bob Dylan (care cântă despre Lennon). Florian Pittiş ne pune şi un spectacol de-al lui, din ciclul „Poezia Muzicii Tinere”, realizat la Teatrul Bulandra, pe care îl încheie mereu cu poezia lui A.P. „Eu aş fi de părere”.