Lavinia Şandru, despre Traian Băsescu: "E coleric, capabil să lovească un copil"

Preşedintele PIN, Lavinia Şandru, a povestit pentru Jurnalul Naţional scena în care Traian Băsescu loveşte un copil şi arată cum şeful statului este un tip coleric, comportament care a dat de lucru consilierilor său şi care au încercat tot timpul să-l tempereze. Când a lovit copilul, nimeni nu a aviut curajul să-i spună că a greşit.


● Jurnalul Naţional. În 2004, aţi fost prezentă la mitingul electoral de la Ploieşti când preşedintele Băsescu a lovit un copil. Ne puteţi povesti ce s-a întâmplat atunci?
● Lavinia Şandru: Eram în echipa de campanie, m-am ocupat de organizarea unor evenimente pentru că făceam parte din lumea show-bizului şi aveam multe uşi deschise. La mitingul de la Ploieşti din noiembrie am ajuns puţin după începere şi n-am mers nici pe scenă, nici în faţa scenei. Am mers undeva în lateral, alaturi de alţi colegi.


● Eraţi într-un unghi bun? Vedeaţi scena, locul unde se afla preşedintele?
● Pe preşedinte îl vedeam de-acolo şi mai ales îl auzeam. Ceea ce este însă important n-am văzut exact, n-am fost însă să văd exact momentul cu dosul de palmă. Dar au fost alţi colegi.


● Cine anume? Daţi-ne câteva nume.
Erau cei din conducerea Alianţei, foarte mulţi din organizaţia locală de la Ploieşti care sunt de la PD-L şi nu o să vorbească. Ei au fost uimiţi, ne-au transmis nouă ce s-a întâmplat, cum Traian Băsescu l-a lovit în faţă pe acel copilaş care îşi permisese să strige ceva... nu ştiu, s-a încurcat, era emoţionat... a strigat ceva de genul "Traiască Iliescu" sau "Iliescu şi Băsescu să plece din ţară"... oricum, a fost în momentul în care Traian Băsescu, cu microfonul în mână, a avut inspiraţia de a merge să ceară publicului să vorbească. Şi atunci acel copil a strigat. Traian Băsescu s-a enervat, dar a avut prezenţă de spirit şi a spus "copiii spun lucruri trăznite". A continuat speech-ul preşedintelui. La un moment, exact acel filmuleţ, o femeie disperată a venit la preşedinte cu o petiţie şi l-a rugat să intervină, preşedintele mai are microfonul în mâna stângă, cu mâna dreapta ia hârtia de la femeie, o dă celor din staf, după care întinde mâna doamnei şi-l vede pe copil, care se ţinea scai de el. La vederea copilului îl trosneşte peste faţă. Nouă nu ne-a venit să credem. Cineva ne-a zis: "Fraţilor, Băsescu l-a lovit peste faţă pe copil, cel care se agita pe aici. Ne-am zis: imposibil! Cum să loveşti peste faţă un copil. Dar nu loveşti un duşman peste faţă, nu mai suntem în Evul Mediu să foloseşti forţa. Să loveşti peste faţă un copil mi se pare inadmisibil. Şi nu o spun ca om politic, o spun ca mamă. Eu nu mi-am atins fetiţa Sara nici cu o floare, cum se spune. Am auzit reacţiile unor părinţi care au văzut filmuleţul şi care au spus că ar face moarte de om dacă se atinge cineva de copilul meu. Nu se poate. Nu poţi să accepţi că aşa ceva se întâmplă, mai ales din partea unui om care candidează la Preşedinţie şi care este şi şeful statului. Într-o ţară civilizată acest lucru s-ar fi rezolvat în momentul următor, prin retragerea preşedintelui din cursa prezidenţială.


● Dvs îl cunoaşteţi. Credeţi că s-ar retrage?
● Nu, nu o va face. Mai ales că nu a avut o reacţie firească în momentul în care a văzut filmuleţul. Reacţia firească ar fi trebuit să fie, dacă nu a făcut niciodată aşa ceva, de genul: nu l-am lovit. Eu n-am lovit niciodată pe nimeni. Nu mi-am lovit soţia, nu mi-am lovit nici copiii. Nu am înţeles de ce a trebuit să explice seara că nu şi-a lovit nici soţia. Nu l-a acuzat nimeni că şi-a lovit soţia, de ce trebuia să se disculpe? Şi ce era de discutat? Nu ţi-aduci aminte dacă ai lovit pe cineva vreodată în viaţa ta?
Nu se poate. Reacţia firească ar fi fost: nu e adevărat, e un fals, sau nu e adevărat, eu n-am făcut aşa ceva niciodată, sau să fi făcut apel la nişte lacrimi şi să spună doamne, mă urmăreşte imaginea acelui copil de 5 ani. Ştiţi de câţi ani îl caut să-i cer iertare?


● Revenind la incident. Spuneaţi că l-aţi comentat împreună cu cei care au fost de faţă. Cu cine aţi comentat incidentul? Care au fost reacţiile?
● Erau mai mulţi colegi acolo, îmi aduc aminte că erau cei din stafful tehnic, cei de la sonorizare şi noi care eram jos, în lateral, lângă scenă. Noi n-am văzut exact momentul respectiv, dar reacţiile oamenilor continuau să vină. Un copil a fost lovit peste faţă. Vă daţi seama, era inimaginabil pentru noi, eram şocaţi, eram indignaţi de faptul că s-a putut întâmpla aşa ceva. Ne gândeam că poate a fost o instigare sau n-a fost o instigare, dar totuşi şi la o instigare n-avea voie să reacţioneze aşa. N-aveam o certitudine că s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. A fost o fracţiune de secundă. Şi cei care au văzut au zis: probabil că nu e adevărat. Au fost câţiva care au insistat şi au spus: aşa a fost. Erau acolo pe scenă şi au văzut.


● Cine anume?
● Erau câţiva tineri din echipa tehnică care se ocupau pe scenă de sonorizare. Am şi vorbit cu câţiva dintre ei, de ieri au început să-mi sune telefoanele. Unora le este teamă şi nu vor vorbi. M-am lămurit clar că acei oameni nu minţeau în momentul în care am văzut filmuleţul aseară. În momentul în care am văzut filmul mi s-a ridicat părul pe mine. Nu putem accepta violenţa. Sunt împotriva violenţei fizice şi când este vorba de bărbaţi, dar când este vorba de femei şi copii.


● Preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, se afla atunci acolo?
● A fost cea care a organizat evenimentul


● A văzut, a ştiut, i-a ajuns la urechi faptul că s-a întâmplat acest incident?
● Da. De fapt au fost nişte vorbe pe care le-a rostit şi Roberta, ceva de genul: "Ferească Dumnezeu să fi filmat cineva!".


● Faptul că nu a existat o înregistrare video i-a împiedicat pe cei din staff să aibe o discuţie cu preşedintele şi să-i atragă atenţia că este un gest grav, pe care n-ar trebui să-l mai repete?
● Dacă aş fi avut înregistrarea sau dacă aş fi fost lângă acel copil şi aş fi văzut cum preşedintele l-ar fi pălmuit, aş fi plecat de lângă Traian Băsescu în secunda aia.
Dar a avut cineva curajul să-i atragă atenţia că a greşit?
Doar cei care erau acolo lângă el, dar tăceau. Era o tăcere suspectă. Ei nu spuneau nimic. Noi întrebăm: s-a întâmplat asta? Nu răspundeau. Se duceau mai departe.


● Spuneaţi că aţi început să primiţi telefoane. Dar dvs aţi încercat să reluaţi legătura cu mama şi copilul, cu mătuşa lui?
● Pe mine m-au căutat persoane care au fost acolo, iar cu o parte din ele am şi discutat. Numai că nu toate aceste persoane vor să spună. Ei îmi povestesc: "Da, Lavinia, am văzut, nu ne-a venit să credem", dar nu vor vorbi. Nu pentru că laşitatea ar fi o stare de fapt în România zilelor noastre, ci pentru că este firesc să te temi pentru sigurnaţa familiei tale, pentru viaţa copiilor tăi. Nici nu ştii până la urmă cu cine te lupţi. Este un om care are tupeul să lovească cu seninătate peste faţă un copilaş.


● Punând faţă în faţă experienţa dvs cu imaginile când copilul este lovit şi afirmaţiile preşedintelui că nu a bătut niciodată un copil, este Traian Băsescu genul care s-ar preta sau nu la un asemenea gest?
● Absolut. Toată lumea e de aceeaşi părere. Traian Băsescu este un personaj coleric. Toată lumea ştie asta. Şi staful lui totdeauna a ştiut să îi atragă atenţia. Adriana Săftoiu, cât a fost lângă el, i-a tot explicat: "D-le preşedinte, fiţi calm, d-le preşedinte, nu vă enervaţi, nu reacţionaţi în felul acesta".


● Comportamentul coleric poate fi o scuză pentru gestul pe care l-a făcut?
● Poate fi la cineva comportamentul coleric o explicaţie pentru faptul că loveşte, pentru faptul că înjură, că nu tratează cu respect funcţia pe care o ocupă? NU. Cred că nu avem dreptul să acceptăm din partea nimănui violenţă fizică şi violenţă verbală. De alminteri, din partea şefului statului. Au mai fost şi alţi oameni politici care mi s-au adresat folosind cunvinte dure şi chiar vulgare.  


● Credeţi că preşedintele a fost luat prin surprindere de acest filmuleţ? Cel mai informat om din ţară nu a fost pus în gardă de consilieri, nu i-au pregătit o explicaţie?
● A auzit târziu că ar exista acest filmuleţ. Nici noi nu ştiam că acest filmuleţ există. Traian Băsescu a reacţionat ca un om care se ştia cu musca pe căciulă şi nu mai ştia ce să spună. El ştia ce a făcut. A avut nevoie de 3 ore să se sfătuiască cum să spună, cum să nu spună. Cu siguranţă că a plecat nevos, a fumat două pachete de ţigări, a băut o sticlă de şampanie...


● Vă aşteptaţi să reacţioneze aşa?
● Da. Aşa este Traian Băsescu. Pot să spună toţi cei care au avut de-a face cu el de-a lungul timpului. E trist că ajungem la momente de genul acesta. Dar e important ca românii să vadă, şi după atâta vreme, adevărata faţă a acestui om. Eu am vorbit despre el încă din 2005, dim momentul în care mi-a vorbit cum mi-a vorbit şi a lovit practic într-un om care fusese lângă el trup şi suflet în perioada de opoziţie şi în toată campania din 2004. Cu toate acestea, nu pot să accept că avem un preşedinte care loveşte copii, loveşte oameni peste faţă.


● De ce credeţi că au trecut cinci ani de atunci şi nu s-a ştiut nimic. Sunt foarte multe declaraţii prin care încearcă să se minimizeze incidentul pe motiv că a apărut în campania electorală şi a fost povestit mai întâi de Dinu Patriciu, cunoscut adversar al preşedintelui.
● Jurnaliştii spun că valoarea unei investigaţii nu depinde de momentul în care a fost făcută, ci de ce dezvăluie. Eu, dacă aş fi avut imaginile, le-aş fi dat mult mai repede. Nişte informaţii pe care le deţii te pot face pasibil de a fi bănuit că urmează să şantajezi pe cineva cu aceste informaţii. Eu niciodată nu am vrut să şantajez pe nimeni. Din contră, le-am dat publicităţii ca un fost jurnalist care se repectă. Şi întotdeaua când am vorbit despre ceva m-am informat din mai multe surse, cel puţin trei.


● Să fie o coincidenţă?
● Nu e o concidenţă. E vorba de cei care au avut filmarea şi care au considerat că de-abia acum e momentul să o scoată.