Lustraţia, o măsură venită prea târziu

La 18 ani după căderea comunismului, Europa de Est mai este încă "bântuită" de fantoma "ciumei roşii". Unele ţări şi-au rezolvat în bună măsură "conturile" cu trecutul, altele încă se "luptă" cu "decomunizarea". Pentru a verifica dacă şi în celelalte ţări din fostul bloc comunist lustraţia provoacă tot atâtea "patimi" ca în România, am intervievat câţiva cercetători prezenţi la un colocviu internaţional organizat de "Institutul Revoluţiei din Decembrie 1989".

 
În ultimii ani, în presa românească şi la dezbaterile "societăţii civile" discuţiile privind "deconspirarea" colaboratorilor Securităţii, deschiderea arhivelor serviciilor secrete şi lustrarea foştilor demitari comunişti ocupă un loc mai important decât mersul economiei sau problemele sociale. Ce se întâmplă în celelalte ţări...


CEHIA – ÎMPÅCAREA CU TRECUTUL. Domnul Miroslav Tejchman, cercetător la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinte de la Praga ne-a relatat că în ţara sa "problema" arhivelor fostului regim comunist s-a rezolvat de mult, nefiind o temă de actualitate în ultimii ani: "Dosarele fostelor servicii secrete comuniste sunt practic deschise pentru toată lumea: jurnalişti, istorici, opinia publică. În ultimii ani au fost puse în circuit inclusiv materialele de siguranţă naţională din perioada 1948-1989, care până acum nu erau publice". Nici problema lustraţiei nu mai naşte "patimi" în societatea cehă, ne-a spus domnul Tejchman, deoarece s-a rezolvat la începutul anilor ’90: "Foarte mulţi demnitari comunişti sau ofiţeri ai serviciilor speciale sunt dispăruţi din viaţa socială. Anul trecut au fost nişte demiteri în poliţie, pentru că s-a constatat că erau nişte oameni care slujiseră serviciilor represive. Însă puţini la număr, nu mai mult de 20 în toată ţara. Societatea mi se pare puţin obosită, nu mai are dispoziţie să-şi consume energiile cu problema anticomunismului. Timp de 20 de ani s-a vorbit despre războiul cu comuniştii. Dar la noi Partidul Comunist este şi în prezent o parlamentară puternică, reprezentând a treia parte a legislativului, ca număr de mandate.


SLOVACIA – CONTROVERSE. Spre deosebire de Cehia, în Slovacia, discursul anticomunist este mai "alert", deoarece, după destrămarea Cehoslovaciei, reformele democratice au stagnat, abia după integrarea în UE (2004) fiind revigorate. "În Slovacia a apărut legea lustraţiei în 1992, când a fost adoptată pentru toată Cehoslovacia, ne-a spus domnul Peter Kopecky, fost ambasador al Slovaciei în România. După destrămarea statului, în 1993, legea nu a fost abrogată în Slovacia, s-a preluat, aplicându-se formal până în 1997. Dar nu a fost decât o tendinţă, în Cehia s-a procedat mult mai consecvent. La noi nu prea s-a «lustrat». În Slovacia, comunismul s-a îmbinat cu naţionalismul, astfel că foştii comunişti au devenit peste noapte naţionalişti. Însemna ca legea lustraţiei să se aplice retroactiv şi n-a mai existat susţinere pentru acest demers. Nimeni nu a fost împiedicat să candideze la vreo funcţie publică. Abia când afla presa că un politician important se afla în registrul arhivelor începea polemica lustrării. Iar politicienii identificaţi drept colaboratori ai serviciilor secrete comuniste fie s-au retras din funcţiile publice benevol, fie partidul în care erau i-au retras din ochii lumii. Lustraţia nu este prioritate, este destul de târziu pentru această măsură, au trecut totuşi 18 ani..."


POLONIA – DUBII ASUPRA DOCUMENTELOR. După ce, în anii ’90, polonezii au adoptat cânteva legi prin care se interzicea accesul în funcţii publice a foştilor înalţi demnitari comunişti şi ofiţeri ai serviciilor secrete, în anul 2006 "dosarul" a fost redeschis de regimul fraţilor Lech şi Jaroslaw Kaczynski (preşedinte şi respectiv premier). Despre dezbaterile actuale privind anticomunismul în Polonia ne-a vorbit doamna Alicja Sowinska, membră a Academiei de Ştiinţe de la Varşovia: "În Polonia,  fost adoptată o lege a lustraţiei în anul 1997, iar «vinovaţii» au avut o perioadă interdicţie să deţină funcţii publice. Guvernul Kaczynski a redeschis dosarul lustraţiei, deoarece se crede că arhivele sunt incomplete sau au fost falsificate. Acest lucru a fost posibil, deoarece în 1989 comuniştii nu au părăsit total puterea, râmânând încă doi ani în Parlament alături de partidele democratice. În acest timp, serviciile secrete au «curăţat» arhivele de documentele compromiţătoare sau, dimpotrivă, au «fabricat» dosare false unor personalităţi din noua societate civilă. Tocmai de aceea campania anticomunistă a fraţilor Kaczynski a fost controversată, deoarece sunt dubii aupra documentelor ce sunt scoase din arhivele fostelor servicii secrete".

"În Ungaria a fost o tranziţie paşnică de la comunism la capitalism, ne-a relatat domnul Ripp Zoltan, cercetător la Institutul de Istorie Politică din Budapesta. Mulţi dintre liderii comunişti şi-au continuat carierele în Partidul Socialist sau în viaţa economică (numeroşi foşti demnitari din perioada de dinainte de 1989 au devenit manageri în diferite companii). Spre exemplu, Gyula Horn, fost important lider comunist, a fost prim-ministru în perioada 1994-1998. Privitor la ofiţerii serviciilor speciale, o parte au fost demişi, iar o altă parte şi-au schimbat meseriile, devenind în general oameni de afaceri". În Ungaria, controversa arhivelor serviciilor secrete comuniste s-a revolvat încă din anii ’90, a adăugat Ripp Zoltan: "În 1995 s-a creat un fond special de arhivă din documentele fostelor servicii secrete. Arhivele sunt deschise pentru istorici şi public. Politicienii care candidează la funcţii publice sunt verificaţi dacă au colaborat cu serviciile secrete, însă dacă este cineva descoperit, poate candida, nu este nici o discriminare". Domnul Zoltan a ţinut să precizeze că, în acest moment, societatea ungară este preocupată de dificultăţile economico-sociale şi nu de problema regimului comunist.

Despre anticomunism şi lustraţie în Bulgaria am discutat cu domnul Plamen Petrov, redactor la Gazeta Armatei din Sofia: "După aderarea la Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007), în Bulgaria a apărut o instituţie similară CNSAS-ului românesc. Noua Comisie creată pentru studierea activităţii fostelor servicii secrete comuniste are dreptul să solicite arhivelor toate documentele şi decide cine este agent şi cine nu. Această comisie s-a format cu câteva luni în urmă, dar încă nu a primit arhivele. «Problemele» sunt legate de drepturile comisiei –  este aleasă de Parlament, partidele votează componenţa ei. Sunt unul sau doi membri ai comisiei propuşi de opoziţie, însă sunt probleme în desemnarea lor. Astfel că, unul din membrii propuşi de Uniunea Forţelor Democratice a fost respins, deoarece a fost acuzat în anii ’50 de terorism, deoarece «a atacat» un monument al lui Stalin din Sofia. Chestii ridicole, create artificial pentru a îngreuna activitatea comisiei".