Malmaison, locul unde a fost chinuită elita României

BUCUREŞTIUL CONCENTRAŢIONAR ● Puşcăria cu nume de palat
Pe Calea Plevnei, la numărul 137 A, în spatele unor garduri vopsite în verde, se află Iprochim, o instituţie încă de stat şi o grădiniţă pentru copiii angajaţilor din Ministerul Apărării Naţionale. Puţină lume ştie însă că în anii ’40-’50, în locul banalelor instituţii sus-menţionate, aici s-a aflat un loc de detenţie, unde au fost chinuiţi şi încarceraţi din motive politice foarte mulţi oameni.

BUCUREŞTIUL CONCENTRAŢIONAR ● Puşcăria cu nume de palat
Pe Calea Plevnei, la numărul 137 A, în spatele unor garduri vopsite în verde, se află Iprochim, o instituţie încă de stat şi o grădiniţă pentru copiii angajaţilor din Ministerul Apărării Naţionale. Puţină lume ştie însă că în anii ’40-’50, în locul banalelor instituţii sus-menţionate, aici s-a aflat un loc de detenţie, unde au fost chinuiţi şi încarceraţi din motive politice foarte mulţi oameni.


Am mers vizavi de Spitalul Militar Central să vedem dacă mai găsim vreo urmă de istorie, vreo amintire a faptelor petrecute aici în timpul regimului comunist.

CAZARMA LUI CUZA. În secolul al XIX-lea, în locaţia cu pricina funcţiona principala cazarmă a trupelor de cavalerie menite să apere Bucureştiul. Denumirea de Malmaison provine, după toate probabilităţile, din timpul lui Cuza, când domnitorul a botezat aşa zona după un domeniu favorit al nefericitului împărat francez Napoleon al III-lea. Francezul care se proclamase din preşedinte împărat a fost unul dintre susţinătorii externi activi ai lui Alexandru Ioan Cuza (amândoi erau masoni) şi domnitorul "Unirii mici" a vrut să-l flateze botezând principala cazarmă a Capitalei după reşedinţa imperială. În timpul secolului al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea, la Malmaison s-au diversificat genurile unităţilor militare care îşi aveau sediul acolo.

Printre altele a funcţionat şi un tribunal militar, care era deservit de un loc de detenţie pentru infractorii în uniformă. Asta a previzionat rolul macabru pe care îl va avea clădirea începând din anii ’40 ai secolului trecut. Mai întâi, în timpul mareşalului Antonescu, aici au fost cercetaţi mai mulţi inşi bănuiţi de legături cu sovieticii, printre care şi viitorul premier Petru Groza. Regimul comunist proaspăt instalat după război nu avea atâtea spaţii de detenţie câţi "duşmani de clasă" erau. Cazarma Malmaison şi anexele sale au fost transformate în închisoare de tranzit şi centru de anchetă al Securităţii.


LOTUL TÅMÅDÅU. Printre primele victime importante ale bolşevicilor care au trecut pe aici au fost membrii "Lotului Tămădău", adică toată conducerea PNŢ arestată în 1947, după încercarea eşuată de fugă din ţară cu un avion a lui Ion Mihalache (de fapt, o capcană a comuniştilor), însoţiţi de un grup de demnitari ţărănişti. Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Nicolae Penescu şi Corneliu Coposu au fost anchetaţi cu duritate la Malmaison. Se pare că aici, prin bunăvoinţa unui gardian, a avut loc la sfârşitul anului 1947 ultima întâlnire dintre Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu.

Până la începutul anilor ’60, aici s-au perindat pentru anchete mai toţi politicienii şi oamenii de cultură care nu au vrut să devină obedienţi regimului Dej. Ţărănişti, liberali, social-democraţi, legionari sau sionişti au trecut cu toţii prin malaxorul de la Malmaison. Aici anchetau cu brutalitate Pantiuşa, Nicolski şi ceilalţi capi ai Securităţii. Căpitanul Brânzaru, o brută semi-oligofrenă, s-a specializat în mutat fălci tot la Malmaison. În 1958, tot în acest loc a fost anchetat grupul Noica-Pillat, din care făcea parte şi Nicolae Steinhardt.

În perioada "comunismului liberal" mimat de Nicolae Ceauşescu, Securitatea a încercat să şteargă urmele. Locul desfăşurării anchetelor a fost transformat în mod ironic în grădiniţă, iar celularul a redevenit cazarmă. În 1977, MApN a cedat clădirea cazărmii, mai puţin anexa devenită grădiniţă a întreprinderii Iprochim, un institut de proiectare şi cercetare în industria chimică.

Misterul beciului