Miliardar din biliard pe vremea lui Ceauşescu

Între buza pârnăii şi câştiguri imense s-a desfăşurat viaţa "gentlemanului" Vali Carambol, despre care unii îşi aduc aminte că îl mai chema şi Atomulesei. Pe vremea dintâi a puterii decedatului din decembrie 1989 s-a întâlnit "providenţial" cu nişte rămăşite "burghezo-moşiereşti" care jucaseră biliard la Monte-Carlo, Paris ori Londra. A prins drag de tac şi a început să trăiască din caramboluri.

L-am întâlnit pe Carambol la un concert de folk, undeva în Orăşelul Copiilor. Avea frac şi papion şi ţinea sub braţ ceva lung, într-o husă. Am intrat în vorbă şi, după ce mi-a explicat că are în etui un tac de firmă, (american, marca George Balabuscha) un fel de Rolls al biliardului, l-am făcut să-mi povestească viaţa.


NAS ÎN NAS CU MASA
În 1973, într-o cămăruţă dintr-un pavilion din Parcul Central din Deva, oraş în care stătea, a văzut mai mulţi miliţieni şi activişti locali, care, "conspirativ", dădeau o bilă, pe bani. Aveau o masă veche, confiscată în 1948 de la un industriaş. L-au lăsat să se uite, sub promisiunea că nu duce vorba mai departe. Jucau chegle-carambol, o variantă de biliard cu cinci popice mici de lemn puse pe masă şi trei bile. Pe scurt, a prins repede jocul şi a început să-i bată crunt pe şmecherii de Deva. Oraşul devenise prea mic pentru el, aşa că s-a învârtit de o angajare vara, pe litoral, la un club de bowling unde avea şi biliard. Din acest punct, şi-a tras existenţa dând cu băţul în bile. Juca şi cu români pe lei şi cu străini, pe valută. Printre "turiştii" care se făceau că îşi pierdeau timpul la mare, dar de fapt mizau sume imense pentru epocă la biliard erau şi jucători din perioada interbelică, unii dintre ei foşti deţinuţi politici, care îşi duceau existenţa doar din asta. Vali Atomulesei a fost cooptat în "secta" lor, unde se petrecea o gravă ilegalitate pentru vremea "socialismului biruitor", se juca pe bani.


VREMEA CIUNGULUI ŞI MARINARULUI
În masoneria jucătorilor de biliard, pentru mai multă siguranţă, membrii nu aveau nume de familie. În anii 70, după cum îşi aduce aminte Vali, erau vestiţi  Nea Gică Ciungu', Petrică Marinaru', Lelică, Florică Boboceanu', Cornel Coaforu' şi Nicu Zece Bani. Printre ei se strecurau şi activişti PCR sau securişti care prinseseră microbul bilei. Când făceau oamenii ăştia câte o reuniune se rulau zeci, dacă nu sute de mii de lei pe seară, ba chiar mulţi dolari, cât să se fi făcut verde de invidie un cazinou de oraş occidental mic. În perioada aia, din raţiuni de securitate şi faimă ascendentă, a căpătat Vali supranumele de Carambol. În 1978, confreria l-a adus în Bucureşti, drept responsabil la o sală de "jocuri sportive". Sub paravanul inocentelor ping-pong, remy şah sau shuba, un joc de provenienţă sovietică, se încingeau campionate de biliard. Vali îşi aduce aminte cu nostalgie că scotea şi 10.000 de lei pe seară (trei salarii)  cu toate că era prudent. Miza minimă era de 1000 de lei pe partidă, dar Vali a văzut şi oameni care au pierdut câte un apartament la biliard, în anii 70-80. El estimează că inediat după revoluţie, când un apartament costa 3-4000 de dolari, avea strânşi doar din joc aproximativ 85.000, pe care i-a băgat în afaceri mai mult sau mai puţin păguboase. Cum unii dintre directorii din Ministerul Turismului, îl protejau şi jucau cu el, îi importaseră tacuri scumpe, Longoni, din Italia şi unele franţuzeşti. Astea erau folosite doar de iniţiaţi, publicului larg dându-i-se pe mână unele făcute la rindea, de tâmplari autohtoni. "Mentor" al sălii era colonelul de securitate în rezervă Paul Stoichiţă ( tatăl actualului antrenor al Stelei, Mihai Stoichiţă) care juca şi el la greu, dar, la o adică, mai putea să şi rezolve ceva necazuri, prin relaţiile lui.


MILIŢIA IA MARFA
Afacerea s-a extins încet-încet, pe mesele de ping-pong au început să se facă şi partide de poker pe mize mari. O descindere a miliţiei a dus la arestarea tuturor celor care erau în sală, în cap cu "responsabilul" Vali. S-au confiscat toţi banii găsiţi şi reţinuţii au fost duşi cu alai la Circa 14 de Miliţie. Au fost judecaţi rapid şi au luat cinci luni de puşcărie. Îngerii păzitori ai lui Vali s-au mişcat şi ei eficient şi, la recurs cei care jucaseră biliard au scăpat, iar pokeriştii au înfundat pârnaia. Carambol a zăcut "după fileu" doar câteva zile, în arestul miliţiei. După episodul ăsta, atât miliţienii cât şi securistul responsabil peste "Orăşelul Copiilor" au închis ochii, contra unor micii atenţii sau confiscări ilegale din buzunarul jucătorilor.


CA LA GOLF
După 1990, a continuat să joace şi să câştige, mai mult în România. Asta fiindcă la noi biliardul e foarte popular, s-au răspândit mai ales snooker-ur sau biliardul american, dar nu mulţi pot să îşi permită să joace la standardul marilor turnee internaţionale. Un singur tac de competiţie poate ajunge la 2000 de euro (pentru un profesionist trebuie trei tacuri, pentru diferite lovituri), iar o masă profesională şi câteva zeci de mii de euro. Ca şi costuri, echipamentul complet se poate compara cu cele necesare în golf sau în tenis. Vali a participat la o competiţie europeană, la Zagreb în anul 2000, unde a făcut o figură onorabilă. În 1997  şi-a deschis un club înscris la Federaţia Română de biliard, Atomic, care funcţionează tot în Orăşelul Copiilor, şi unde se strâng seară de seară câteva zeci de pasionaţi. Crede că a format câteva generaţii de jucători redutabili.


ÎNTRE PRIMII 200 DE JUCĂTORI AI LUMII
Anul acesta, Vali, care a sărit de cincizeci de ani, vrea să ajungă cu tacul la "victoria finală". În luna iunie, anul ăsta, la Rin Grand Hotel din Bucureşti se organizează Campionatul European de Snooker. De la clubul Atomic vor participa probabil şase jucători, printre care Daniel Bortea şi Papken Melkonian, un armean venit să studieze la Bucureşti, care, după estimările antrenorului lor au şanse să ajungă sus. O clasare bună i-ar aduce între primii 200 de jucători din lume, ceea ce ar implica o calificare în circuitele profesioniste, care se transmit la Eurosport. Acolo, într-adevăr se pot face chiar milioane de dolari.