Milioane de acţionari şi-au pierdut dividendele

Micii acţionari de la SIF Muntenia, celebrii "cuponari",  sunt deposedaţi de dividendele care li se cuvin, dacă nu şi le ridică într-un termen stabilit de conducerea societăţii, şi anume, de trei ani de zile. Micilor "capitalişti" li se confiscă banii care li se cuvin legal, pe baza unui decret de pe vremea lui... Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Potrivit unei decizii a conducerii SIF Muntenia, adoptată într-o adunare ge­nerală din anul 2006, acţionarii care nu îşi ridică dividendele în maximum trei ani de zile îşi pierd acest drept. Măsura a fost anun­ţa­tă la vremea respectivă doar pe site-ul SIF. Or, iar din cei aproximativ 6,4 milioane de mici acţionari, foarte puţini aveau acces la internet, mulţi dintre ei locuind în mediul rural.

"CUPONARII", CEI MAI AFECTAŢI!
Ca urmare, cei mai afectaţi de această măsură sunt aceşti mici acţionari, adică chiar cei pentru care au fost înfiinţate societăţile de investiţii de tipul celei care este SIF Muntenia. Micii acţionari sunt cei care deţin însă cel mai mare număr de acţiuni. Deci, teoretic, lor le revin cele mai multe dividende. Societăţile de Investiţii Financiare (SIF-urile) Moldova, Transilvania, Banat-Crişana, Oltenia şi Muntenia, foste Fonduri ale Proprietăţii Private (FPP-uri), au administrat iniţial certificatele de proprietate şi cupoanele de acţionari date, în anii ’90, cetăţenilor români. Aceste societăţi deţin participaţiuni în sute de firme, tocmai datorită contribuţiei micilor acţionari. Din cauza valorilor mici ale dividendelor care li se acordau anual, majoritatea acestor acţionari prefe­ra să nu le ridice (deplasarea până la SIF sau la bancă i-ar fi costat mai mult decât banii pe care i-ar fi primit), decât după câţiva ani, astfel încât sumele să justifice efortul. Pe de altă parte, potrivit legii de înfiinţare şi funcţionare a SIF-urilor, dividendele neridicate de acţionari, de la an la an, se converteau automat în acţiuni care se adăugau celor deţinute de fiecare acţionar. Foarte mulţi au preferat această variantă şi aşteptau să le crească numărul de acţiuni şi, evident, valoarea acestora. O mică parte din ei şi le-au vândut, la un moment dat, pe piaţa de capital.

Decizia Adunării Generale Ordinare a Acţio­narilor (AGOA) a SIF Muntenia este aceea ca, pe baza Decretului nr. 167/10.04.1958, dacă acţio­narul nu-şi ridică di­videndele în timp de trei ani, sume respective să se prescrie. Din documentele făcute publice de SIF Muntenia, reiese că prin această decizie, anual, milioane de euro nu mai ajung în buzunarele micilor acţionari.

Astfel, potrivit raportului anual de activitate a societăţii care administrează SIF Muntenia, şi anume, SAI Muntenia Invest SA, din anul 2006, valoarea brută a dividendelor care ar fi trebuit acordate pentru anul 2002 era de 30.586.684 lei. Dar, potrivit raportului, nu s-au acordat di­vidende decât în sumă de 13.066.367,97 lei, restul sumei, de 17.520.311,03 lei, fiind prescrisă.

Din raportul amintit mai reiese că dividendele brute de distribuit pentru anul 2003 însumau 33.895.534 lei, dar din această valoare a rămas nedistribuită suma de 18.195.863,46 lei, care, de asemenea, s-a prescris. Una peste alta, mai mult de jumătate din dividendele cuvenite acţionarilor pentru aceşti ani, circa 9 milioane de euro, au fost "confiscate" de conducerea SIF Muntenia.

ANUNŢURI TARDIVE!
Că acţionarii sunt ţinuţi departe de hotărârile luate de conducerea SIF Muntenia sau sunt avertizaţi tardiv despre aceste hotărâri o demonstrează şi unul dintre anunţurile recent apărute pe site-ul instituţiei. Astfel, cu doar o zi înainte de termenul-limită, şi anume, la 13 ianuarie 2009, SIF Muntenia anunţă, pe site-ul său, că plata dividendelor pentru 2004 va înceta a doua zi, adică la 14 ianuarie 2009.

Desigur, am solicitat în scris conducerii SIF Muntenia să ne spună la câţi dintre acţionari li s-au prescris dividendele până în prezent, dar nu am primit nici un răspuns. Apoi, la telefon ni s-a spus că preşedintele SIF, dl Petre Szel, este plecat în străinătate, "el fiind singurul în măsură să dea relaţii presei". După ce a revenit din cele străinătăţi, deşi îi transmisesem de câteva ori întrebările, inclusiv pe e-mail-ul personal, dl Szel, prin şefa de cabinet, ne-a dat un răspuns scurt: "Nu am primit nici un e-mail, nu am ce discuta". Fără comentarii!

O estimare aproximativă se poate face însă pe baza cifrelor din bilanţurile oficiale publicate chiar de SIF Muntenia şi din rapoartele periodice obligatorii, transmise la Comisia Naţională pentru Valorile Mobiliare (CNVM ).

Astfel, din aceste documente reiese că numai pentru anii 2002 şi 2003 SIF Muntenia le-a confiscat acţionarilor dividende în valoare de aproape 36 milioane de lei noi, adică de circa 9 milioane de euro. Având în vedere structura acţionariatului la jumătatea anului trecut – to­tal acţionari 6.423.305, din care 499 persoane juridice şi 6.422.806 persoane fizice şi, mai ales, repartizarea pe număr de acţiuni deţi-nute – din cele 6,4 milioane de persoane fizice, 6,3 milioane deţin între 1 şi 500 de acţiuni, este lesne de dedus cine sunt cei care şi-au pierdut dividendele. Nu persoanele juridice – firme, bănci, fonduri de investiţii etc., nici persoanele fizice care deţin zeci de mii de acţiuni şi care, de regulă, sunt bine informate şi chiar participă la AGA în care se iau hotărârile, ci "amărăştenii", cei  cu acţiuni puţine, adică, o mare parte din  cei 6,3 milioane de acţionari mici. Aceştia au pierdut fiecare între două şi cinci sute de lei, pentru fiecare pachet de cupon şi certificat de acţionar.

O LEGE DE PE VREMEA LUI GHEORGHE GHEORGIU-DEJ
Aşa cum arătam, pentru a adopta această măsură unilaterală, prin care, iată, milioane de acţionari sunt deposedaţi de dividendele care li se cuvin, şefii de la SIF Muntenia au făcut o incursiune în timp şi au găsit un act normativ de pe vremea lui Gheorghe Gheor­ghiu-Dej. Este vorba de Decretul nr. 167/10.04.1958, privitor la prescripţia extinctivă, adoptat de Marea Adunare Naţională a Republicii Populare Române.

Numai că invocarea acestui act normativ, fie el şi de pe vremea lui Gh. Gh.-Dej, este una forţată, şi iată de ce. La articolul  22 din Decret scrie, negru pe alb, că nu se aplică prescripţia privitor la "drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitaţiune, servitute şi superficie". Cu alte cuvinte, nici măcar pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej nu se putea prescrie "dreptul de proprietate". Or, acţionarii de la SIF Muntenia sunt proprietari legali ai acţiunilor deţinute, precum  şi a tuturor drepturilor care li se cuvin ca proprietari ai acestora, în primul rând, a dreptului de a beneficia de dividendele aferente. Nimeni nu poate invoca nici o lege pentru a le lua acest drept. Că nu şi le ridică e treaba lor.

Dar cum au fost informaţi acţionarii despre această măsură? Printr-un anunţ publicat pe site-ul instituţiei? Câţi din cei peste 6 milioane de acţionari din România au acces la internet? Nu în ultimul rând, cum foloseşte SIF Muntenia zecile de milioane de lei obţinute prin această măsură aberantă? În ce scop? Cine beneficiază de aceste sume consistente şi pe ce bază legală?

DE LA SIF LA SIF
Dintre toate cele cinci societăţi de acest gen, doar SIF Moldova mai aplică această politică a prescripţiei drepturilor cuvenite micilor acţionari. "Dividendele acţionarilor neridicate timp de trei ani, afe­rente exerciţiilor financiare trecute, până în 2007, au fost prescrise în baza hotărârilor Adunărilor Generale ale Acţionarilor."

În urma unei interpelări prin intermediul e-mail-ului a Serviciului Acţionariat-Comunicare, ni s-a oferit şi un exemplu concret. Astfel, dividende ne­ridicate pe anul 2005, în valoare de aproape 6 milioane lei, au fost prescrise printr-o decizie AGA din 24 aprilie 2008. De la SIF Oltenia am primit însă un răspuns surprinzător. Astfel, prin decizii ale AGA, s-a fo­losit în trecut această practică de prescriere a dividendelor, dar s-a renunţat la ea. Aşadar, "oltenii" îşi pot ridica şi în prezent dividendele cuvenite începând cu anul 2002. La rândul său, Alexandru Bangăr, de la Biroul Relaţia cu Acţionarii al SIF Banat-Crişana, ne-a asigurat că dividendele, începând cu anul 1999, rămân la dispoziţia acţionarilor, până când aceştia le vor solicita. Reprezentanţii SIF Transilvania ne-au răspuns că societatea nu aplică nici un fel de politică de prescripţie, dividendele rămânând la dispoziţia acţionarilor.

DICTATURA MINORITĂŢII!
Senatorul Iulian Urban, preşedinte al Asociaţiei de Asistenţă Pentru Consumatori, este categoric: "Este vorba de o problemă de moralitate! Da, decizia are o justificare le­gală. Dar este ea morală? SIF-urile sunt socie­tăţi comerciale, iar deciziile şi acţiunile lor se bazează pe încrederea în­tre acţionari. De data aceasta însă, cred că avem de-a face cu un bun exemplu de dictatură a mi­norităţii puternice asupra majorităţii slabe". Majoritatea este constituită în acest caz de oameni simpli, care nu au acces la informaţii şi nu stăpânesc "noţiunile" capitalismului.