"N-am chef să votez"

"Bună ziua! Am preluat legătura. Mă aflu în faţa unei secţii de votare din cartierul bucureştean Dristor, unde până diseară la închiderea urnelor ar trebui să voteze peste 1.000 de oameni.

Până la această oră, adică ora 12:00, au votat circa 50. Am întrebat un domn, care se odihneşte la umbra unui copac din curtea şcolii în incinta căreia se află secţia de votare, de ce nu a intrat la vot o dată cu soţia pe care o însoţea. Dânsa a votat. Domnul a refuzat. Ne-a spus că l-a scârbit toată această campanie prin care aproape că era implorat să se ducă la vot şi în care nu a văzut la televizor decât două chipuri din cele 30 şi ceva aflate pe liste. N-am chef să votez. Nu vreau. Nevastă-mea a insistat să meargă înainte de a ajunge în Parcul Titan, că nu ştiu ce târg de meşteşugari ar fi acolo. În sălile de clasă unde se desfăşoară "operaţiunea de votare" (aşa am văzut io la televizor că se spune) e foarte cald. Personalul se plictiseşte. Visează la o plajă, un grătar "o iarbă verde", la umbra unui brad. Alungă muştele cu buletinele de vot neştampilate (încă) şi îşi dezlipesc de spate cămăşile transpirate. Cam asta ar fi situaţia la această secţie de votare unde nu s-a prea întâmplat nimic până la această oră. De când vă relatez, n-a intrat nimeni în incinta şcolii. A, ba da, iată că vine o doamnă cu nepoţelul său. Ba nu, mă iertaţi. Îmi pare rău. S-a răzgândit. A făcut cale întoarsă. Hai, la revedere!"

LINIŞTE ŞI PACE
La Şcoala generală nr. 81, Sector 3,  la ora 11:00 a dimineaţii e linişte şi pace. La cele nouă secţii de votare care funcţionează în incinta şcolii mă aşteptam la ceva animaţie. Preşedinţii de secţie îşi mănâncă senvişul de dimineaţă şi se uită cu ochii zgâiţi pe geam, ceilalţi cască de plictiseală. Din peste 1.000 de electori înscrişi pe liste la o secţie, până la ora asta au votat doar 60. Şi şase rătăciţi pe liste speciale.

BATE VĂNT DE DISPERARE/ LA SECŢIA DE VOTARE
E foarte frumos ce am spus acum. N-am să mi-o iert niciodată. Am fost să votez cu ambele mâini şi dac-aş fi avut patru sau chiar cinci mâini, cu toate aş fi votat partidul meu iubit, dar ce spun eu, aş fi votat chiar dacă aş fi fost un miriapod. Pentru că sunt frustrată şi am sufletul mic, mă folosesc de evenimentele electorale ca să-mi exprim opţiunea politică cum ştiu io mai bine: cu puncte-puncte. O am alături de mine pe doamna Ceauşescu (o simplă coincidenţă de nume, nu are nici o legătură cu vestitul dictator şi odioasa lui soţie).

"Bună ziua, doamnă"! "Bună ziua"! "V-aţi exprimat dreptul ăla inalienabil sau cum îi zice?" "Da, mi l-am exprimat." "Aţi acţionat cu responsabilitate?" "Da, am acţionat cu responsabilitate." "L-aţi târât după dumneavoastră şi pe soţul dumneavoastră, ca să pară că sunteţi mulţi?" "Da, l-am târât ce l-am târât şi pe urmă l-am lăsat în stradă, că era greu şi n-am mai putut. Sunt o mână de om." Confirm, e o mână de om. "V-aţi luat buletinul cu dumneavoastră, să nu fiţi nevoită să faceţi două drumuri?" "Ei, Doamne păzeşte, nu sunt chiar aşa de senilă." "Glumeam şi eu." "Şi în restul zilei ce o să mai faceţi?" "Ciorbiţă de găină." "Săru'mâna." "Mulţumesc."

La secţia de votare/ De la şcoala nu-ştiu-care nu e nimeni. Se înregistrează un vot pe oră. Asta e bine. Înseamnă că până diseară or să se strângă vreo 15. Mult succes în continuare/ La secţia de votare! (N-am găsit altă rimă.) (Andreea Tudorică, Carmen Dragomir, Luiza Moldovan)