NOAPTEA GENERALILOR - De ce au fost condamnaţi la 15 ani de închisoare?

Sentinţa definitivă în procesul Revo­luţiei de la Timişoara a dorit să stabilească responsabilităţile de la vârful Armatei pentru victimele din acele zile fierbinţi. Condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu în procesul început în 1997 şi încheiat după 11 ani a stârnit şi stârneşte vii controverse în societatea românească, dornică să afle adevărul. Răspund în vreun fel sentinţele din acest proces acestei doleanţe? În acest proces s-au dat sentinţe în 1999 şi apoi după recursuri în anulare şi rejudecări, în 2008. Între cele două sentinţe nu au apărut probe noi, de aceea argumentele completului pentru condamnarea celor doi generali se bazează tot pe teza ordinelor date de Nicolae Ceauşescu şi duse la îndeplinire de comandamentele politico-militare din Timişoara. Motivarea sentinţei de condamnare din 1999, pe care o prezentăm astăzi, este complet imună la complexitatea situaţiei din zilele de 17-20 decembrie 1989 de la Timişoara. Ea este o înşiruire simplistă de fapte necorelate cu regulamentele mili­tare şi legile în vigoare la data producerii lor în care sunt plantaţi generalii Chiţac şi Stănculescu fără legătura logică dintre victimele Revoluţiei şi autorii faptelor incriminate. Generalii trimişi în închisoare sunt personaje importante ale unui regim dispărut şi tot ei au jucat roluri cheie în momentul crucial 22 decembrie 1989. Locul lor va fi dat de ­istorie şi acesta nu poate fi în nici un caz Jilava.

• Dan Constantin

De ce au fost condamnaţi Stănculescu şi Chiţac?

Dar hotărârea de condamnare, confirmată definitiv acum o săptămână, susţine fără ezitare că Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac sunt responsabili de reprimarea violentă a manifestaţiilor de la Timişoara, motiv pentru care vor inspăşi câte 15 ani de închisoare.

Motivele condamnării celor doi încep să se contureze începând cu 17 decembrie 1989. Amploarea protestelor de la Timişoara l-a determinat atunci pe Ceauşescu să trimită în punctul fierbinte întăriri în persoana secretarului CC al PCR, Ion Coman. Acesta era însoţit, printre alţi ofiţeri, de generalul lt. Victor Athanasie Stănculescu, prim locţiitor al ministrului Apărării Naţionale, generalul lt. Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major, şi generalul lt. Mihai Chiţac, comandantul trupelor chimice şi al Garnizoanei Bucureşti.

La aceeaşi dată, la şedinţa Comitetului Politic Executiv al PCR, Nicolae Ceauşescu a cerut ca demonstraţiile de la Timişoara să fie înăbuşite prin orice mijloace, inclusiv prin folosirea armelor de foc. 

“Ion Coman a transmis forţelor militare ordinul de deschidere a focului. Acţionând pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii, inculpaţii Stănculescu şi Chiţac s-au informat asupra situaţiei, au preluat împreună cu ceilalţi generali veniţi de la Bucureşti comanda trupelor din Garnizoana Timişoara, le-au înarmat şi instruit cum să procedeze, le-au scos pe străzi şi amplasat în puncte de întâlnire cu manifestanţii, le-au dat ordin să deschidă focul cu muniţie de război, le-au controlat cum execută ordinele primite şi au verificat rezultatul represiunii, evaluând numărul morţilor şi al răniţilor”, se arată în motivarea de fond  de acum doi ani, în baza căreia cei doi au fost condamnaţi.

Generalul Stănculescu

Lui Victor Athanasie Stănculescu i se impută faptul că, după transmiterea ordinului de deschidere a focului, a cooperat constant cu Ion Coman, “înlocuindu-l la comandă atunci când acesta se odihnea sau pleca pe teren”. Acest aspect a fost susţinut în proces chiar de Ion Coman. Tot împotriva lui s-a reţinut faptul că “a cerut să i se raporteze periodic numărul morţilor şi al răniţilor, a dat ordin să fie scoase tancurile pe străzile municipiului Timişoara, l-a ajutat pe Coman Ion să pună în executare ordinul de înarmare a gărzilor patriotice, a fixat pe hartă zonele unde să acţioneze trupele, a dat ordin să fie luate măsuri ca sirenele din întreprinderi să nu poată fi folosite de demonstranţi, s-a in-teresat în legătură cu situaţia tancurilor blocate pe Calea Girocului şi s-a deplasat la comandamentul marii unităţi de infanterie mecanizată şi în alte puncte din oraş, pentru a verifica modul cum trupele executau comenzile”. Toate acestea au fost preluate în motivare din declaraţiile a cel puţin 12 persoane, printre care s-au aflat şi Ion Coman, Tudor Postelnicu, Radu Bălan, Ilie Matei – fost secretar al CC al PCR cu probleme de propagandă şi presă, sau Emil Macri – fostul şef al Direcţiei Contrainformaţii  Economice din cadrul Securităţii. Mai mult, instanţa a reţinut faptul că “după cum rezultă din certificatele medico-legale depuse la dosar, precum şi din declaraţiile părţilor vătămate, majoritatea cazurilor de împuşcare s-au înregistrat în noaptea de 17/18 decembrie 1989, atunci când generalul Stănculescu l-a înlocuit pe Coman Ion, coordonând activitatea de reprimare a demonstranţilor din Timişoara”.

Generalul Chiţac

În cazul lui Mihai Chiţac, magistraţii au reţinut faptul că “a preluat substanţele lacrimogene aduse de la Sibiu şi de la Bucureşti şi le-a distribuit dispozitivelor MApN din oraş”. Potrivit instanţei, “tot acest inculpat a ordonat ca grenadele cu gaze lacrimogene să fie folosite împotriva demonstranţilor, a dat ordin să se tragă în manifestanţi, a dispus să fie reţinute persoane din rândul demonstranţilor şi a dat citire decretului privind instituirea stării de necesitate, subliniindu-i conţinutul”. Zeci de mărturii preluate de instanţă au descris şi implicarea directă a generalului în “reprimarea demonstranţilor adunaţi în faţa Catedralei la data de 18 decembrie 1989”. Potrivit motivării, acolo se strânseseră aproximativ 100 de persoane, printre care mulţi tineri şi copii, având lumânări aprinse şi scandând paşnic lozinci anticomuniste. “La ordinul lui Coman Ion, inculpatul Chiţac s-a deplasat la Catedrală cu un autoturism ARO. În acea zonă, spre primărie se afla un dispozitiv de militari, iar vizavi de Catedrală era dispozitivul D1 al MI, format din trupe de Miliţie şi Securitate. Militarii din zonă erau înarmaţi şi aveau cartuşe de război. Inculpatul Chiţac Mihai a fost nemulţumit de faptul că manifestanţii nu au fost împrăştiaţi şi, având asupra sa un pistol mitralieră, s-a îndreptat spre Catedrală şi a tras foc automat asupra mulţimii aflate pe trepte, strigând: «La canaliile astea le trebuie revoluţie? Lasă că le arătăm noi revoluţie»“. Din informaţiile aflate la dosar, la acea dată, în urma acţiunilor de reprimare din zona Catedralei au decedat trei persoane şi au fost rănite alte cinci.

Un proces început în 1997

- Cercetările propriu-zise s-au declanşat în 1997, pentru ca doi ani mai târziu, la data de 15 iulie 1999, să fie pronunţată prima hotărâre în cazul Revoluţiei de la Timişoara. Generalii Mihai Chiţac şi Victor Athanasie Stănculescu erau condamnaţi la câte 15 ani de închisoare.

- Condamnarea a fost confirmată în februarie 2000 de Completul de nouă judecători ai Curţii Supreme de Justiţie. Chiţac a fost încarcerat imediat.

Stănculescu plecase peste hotare pentru tratarea unei grave afecţiuni cardiace. Motivele medicale l-au scăpat şi pe Chiţac de închisoare câteva zile mai târziu.    

- Condamnările celor doi au fost apoi aruncate în aer prin promovarea imediată, de procurorul general Tănase Joiţa, a unui recurs în anulare favorabil generalilor. Motivele: lipsa unei expertize psihiatrice corecte în cazul lui Stănculescu (aşa cum cere Codul de Procedură Penală în cazurile de omor), încălcarea dreptului acestuia la apărare şi condamnarea celor doi pentru fapte care nu ar fi întrunit toate elementele pentru a fi calificate ca infracţiuni. Cu privire la acest ultim aspect, procurorul general susţinea că cei doi au acţionat într-un context istoric ce nu poate fi neglijat, iar statutul de militar i-a obligat să îndeplinească ordinele comandantului suprem al Armatei, Nicolae Ceauşescu. Mai mult, generalii au participat la desfăşurarea evenimentelor, temându-se pentru propria lor viaţă, deoarece Nicolae Ceauşescu îi ameninţase cu moartea pe toţi cei care nu i-ar fi respectat ordinele, se mai arăta în recursul în anulare. Potrivit procurorului general, probele din dosar nu ar fi demonstrat că acţiunile celor doi generali ar fi cauzat moartea celor 72 de persoane şi rănirea altor 253.

- La data de 22 martie 2004, Secţiile Unite ale instanţei supreme au admis recursul în anulare şi au dispus reluarea, de la zero, a întregului proces al Revoluţiei de la Timişoara. Pe parcursul rejudecării a fost efectuată expertiza psihiatrică a lui Athanasie Stănculescu, reîntors în ţară. Aceasta a arătat că generalul “a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra evenimentelor şi faptelor de care este învinuit, discernământul fiind păstrat”.

- Trei ani mai târziu, în aprilie 2007, a doua sentinţă de fond a confirmat condamnarea din 1999: câte 15 ani de închisoare pentru Mihai Chiţac şi Victor Athanasie Stănculescu.

- În urmă cu şase zile, la 15 octombrie, condamnarea a fost confirmată şi în recurs, iar cei doi generali au fost încarceraţi.

- O altă cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare, a fost declarată însă deja şi va fi judecată la data de 17 noiembrie la instanţa supremă.

- În prezent, cei doi foşti generali (s-a dispus sancţiunea degradării prin scoaterea lor din toate evidenţele militare) se află internaţi la Spitalul Penitenciar Jilava, pentru analizele medicale obligatorii în cazul încarcerării.