Noi scriem cu î din i

eu SINT si voi continua sa fiu pe vechea scriere (daca putem spune asa)
dar , astept cu nerabdare sa mai stea bortosii in parlament sa sa voteze inca o data legea ; adica atunci CIND n-o sa mai aiba ce dezbate, vor reveni la forma initiala
o mare aberatie ... V-A LUAT OCHII CU ACEASTA SCHIMBARE SA AIBA EI TIMP SA VA FURE

asa cum a scris si domnul Adrian, si REPET: "Statistic, sunetul î derivă dintr-un a numai în circa 30% din cazuri, iar dintre ele numai jumătate au la origine un a latin" Deci 30%. de ce să complicăm inutil limba cu â din a?? nu înțeleg. Daca ne vom lua după Școala Ardeleană, atunci vom scrie "câmp" din lat. campus si "rîu" din lat. rivus. Noua regulă impusă de ... Citeşte întreg comentariul

asa cum a scris si domnul Adrian, si REPET: "Statistic, sunetul î derivă dintr-un a numai în circa 30% din cazuri, iar dintre ele numai jumătate au la origine un a latin" Deci 30%. de ce să complicăm inutil limba cu â din a?? nu înțeleg. Daca ne vom lua după Școala Ardeleană, atunci vom scrie "câmp" din lat. campus si "rîu" din lat. rivus. Noua regulă impusă de asa-zișii academicieni este de fapt INUTILĂ!!! Restrange comentariul

Va recomand Stelian Dumistrăcel, Lupta în jurul literei â şi demnitatea Academiei Române, Ed. D.M.A., Iaşi, 1999;
Acest profesor mi-a adus argumentele istorice, lingvistice si etimologice pentru scrierea cu i

Dati-mi voie sa reiau aici ce am scris in alta parte.
"O face un om care a primit cu entuziasm masura din 1993, scriam de pilda in primii pasi cu "sânt", dar mi-a trecut iute, cind unele materiale de presa m-au lamurit ce si cum.
Parerea mea.
Noi pina la 1800 am vorbit linistiti cu "sînt". In Secolul natiunilor insa, a trebuit sa ne punem si noi insa ceva la ... Citeşte întreg comentariul

Dati-mi voie sa reiau aici ce am scris in alta parte.
"O face un om care a primit cu entuziasm masura din 1993, scriam de pilda in primii pasi cu "sânt", dar mi-a trecut iute, cind unele materiale de presa m-au lamurit ce si cum.
Parerea mea.
Noi pina la 1800 am vorbit linistiti cu "sînt". In Secolul natiunilor insa, a trebuit sa ne punem si noi insa ceva la butoniera. A ne fali cu originea latina fu una dintre cai. Nu am construit bai, feredeie precum acestia, dar ne-am tras pe sunt.
Uneori l-am tras si de par, cum s-a intimplat cind nu se optase definitiv pentru reprezentarea lui î, puneam caciula pe ce vocala apucam, sînt se scria si "sunt" cu caciula pe u, citindu-se tot î...
Ce mai, dadea bine - mai ales ardelenilor.
Odata uniti cu Tara, in 1918, aceiasi carturari din Transilvania cam strimbau din nas la contactul cu Miticii, drept care regatzenii (ce le promisesera marea cu sarea, pina i-au adus sub guvernul de la Bucuresti) le-au facut o concesie sau alta. Una a fost acceptarea in 1932 (via Academie) a scrierii cu i din a (care ducea tot spre mareatza Roma...) si sunt.
Antisuntistii si-au luat revansa in 1953, ce-i drept avind ghinionul ca punctul lor de vedere sa prinda bine si fratilor rushi ocupanti. cert este ca lucrurile erau mai simple. Aveam un singur semn pentru î, dupa cum a fi reproducea exact vorbirea de pe strada, populara - la o adica, aceea existenta intre venirea roman Restrange comentariul

Sint total de acord
Atunci cand s-au schimbat regulile de scriere eram clasa a 7-a. A trebuit sa invatam noi, elevii, sa scriem cu "â" si nu cu "î" asa cum fusesem obisnuiti pana atunci.
Dincolo de ideea de schimbare, care in general, indiferent de ce fel ar fi nu este acceptata la inceput, noua scriere si mai ales pronuntie (a lui "sunt") mi s-a parut si mi se pare ... Citeşte întreg comentariul

Sint total de acord
Atunci cand s-au schimbat regulile de scriere eram clasa a 7-a. A trebuit sa invatam noi, elevii, sa scriem cu "â" si nu cu "î" asa cum fusesem obisnuiti pana atunci.
Dincolo de ideea de schimbare, care in general, indiferent de ce fel ar fi nu este acceptata la inceput, noua scriere si mai ales pronuntie (a lui "sunt") mi s-a parut si mi se pare in continuare o prostie.
Si, haideti sa ne uitam in jurul nostru - cati dintre oameni il pronunta pe "sunt" chiar daca il scriu astfel?
Cu ortografia ne-am invatat pana la urma, vrand-nevrand - atunci aveam de dat examene, n-am avut de ales... dar as reveni bucuroasa la a scrie "sint" in loc de "sunt" si "a cinta" in loc de "a canta".
salut initiativa "Jurnalului..."
Sper sa aiba si succes. Restrange comentariul