Nu trageţi cu revolverul în cultură!

Artiştii sunt lăsaţi pe drumuri, unii chiar să moară

În aceste zile, când cei care au pâinea şi cuţitul decid nimicirea instituţiilor de cultură sub pretextul de reformă, se face tot mai des trimitere la replica din piesa "Schlageter" a autorului nazist Hanns Johst: când aud de cultură, îmi vine să scot browningul, expresie atribuită (fapt discutabil) şi lui Goering. De ce este adusă drept argument această replică!? Probabil pentru a dovedi că unii sunt inculţi, adică "ei nu citesc". Ei, cei care iau acum măsuri. E strigător la cer! Ce ştiu ei despre formarea unui artist, despre chinurile acestuia de-o viaţă pentru a-şi păzi vocea, chipul, memoria...? Ce ştiu ei despre nopţile în care artistul stă de veghe culturii, despre drumurile pe care le face în condiţii inumane atunci când mai merge în turneu sau la un festival? Ce ştiu ei despre marile valori care nu apar la televizor, dar care în singurătatea lor trăiesc doar pentru artă? şi atunci când le iei acest drept - dreptul de a trăi pentru artă - pot eşua.

Aşadar, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 63 din 30 iunie 2010, care prevede "reforma", disponibili­zările în instituţiile subordonate au­to­rităţilor locale, a fost ca un trăsnet într-o zi senină pentru instituţiile de cultură. Despre această "măsură" ce are ca­racter urgent, senatorul Mircea Diaconu, director al Teatrului "Nottara", spunea că este "omor prin im­prudenţă". Chiar dacă acţiunile de disponibilizare se numesc comasare, reorganizare, redimensionare, asta înseamnă, în mare, desfiinţare. Directorii sunt neputincioşi. Au lansat SOS-uri, au sesizat mass-media şi speră ca aşa cum OUG nu va fi aplicată pentru domeniile învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, să existe aceeaşi excepţie şi pentru cultură.

Mircea Diaconu ne-a declarat ieri că ordonanţa a fost "trântită" acum pentru că în această perioadă Parlamentul nu este activ şi că parlamantarii nu ar fi admis aşa ceva. Senatorului i s-a promis din partea coaliţiei de guvernare - "a părţilor mici ale coaliţiei" - că vor "scoate Cultura de pe listă, abuziv pusă".

"Şansa noastră este şedinţa de guvern, la care ministrul Culturii a promis că va explica cum trebuie înţeles articolul respectiv din acest act normativ. Însă astăzi (ieri - n.r.), până la ora 16:00, trebuie să trimitem la Primărie lista cu oamenii tăiaţi. Altfel e caz penal şi pentru primarul Oprescu, şi pentru directorul Diaconu ş.a.m.d. E teroare. E ca şi cum trebuie executat ordinul fuhrer-ului şi dacă nu-l execuţi te duci în puşcărie. Cam aşa sună (...). Ce soluţii s-au propus? Comasarea la nivelul Bucureştiului. Toţi am refuzat propunerea, pentru că tăierea de oameni era aceeaşi, nici o diferenţă. Mai pierdeam şi independenţa, pe lângă oameni. Externalizarea este o soluţie: servicii cu doi-trei oameni să fie externalizate. Dar nu e mare brânză. Până la urmă tot pixul aflat în mâna ordonatorului de credite este acela care selectează viaţa şi moartea. Când spun viaţa şi moartea nu greşesc foarte tare, pentru că sunt câţiva oameni pe care dacă îi scot din sistem şi rămân pe drumuri într-un an doi îi am pe conştiinţă: oameni vulnerabili, oameni cu probleme. Este oribil ce se întâmplă. Suma eco­nomisită astfel e foarte mică. E vorba aici de oameni, nu de bani. Nu mi-a spus nimeni cât să economisesc de la bugetul pe care îl primesc de la stat; mi-au spus câţi oameni să execut. Deci care e ţinta? Execuţia umană. Restul sunt amănunte. Ţinta a fost administraţia publică locală şi atinse au fost instituţiile de cultură din toată ţară, de parcă noi am fi administraţie publică locală. Era mult mai simplu dacă îmi spuneau: nu-ţi mai dau jumătate din buget, descurcă-te. Jur că mă descurcam şi nu numai eu, ci toţi directorii din ţară. Aşa cum ziceau cei la la Opera din Constanţa: lăsaţi-ne să cântăm, să mun­cim şi fără bani, numai nu ne desfiinţaţi. I-au desfiin­ţat. A fost un «mare succes». E reforma statului ro­mân. Dacă nu facem reforma sta­tului român, e penal. De aici până la führer cât mai e?", se întreabă artistul Mircea Diaconu.

Distrugerea instituţiilor de cultură este chiar recomandată ca model. În cazul în care unii primari se opun comasării, redimensionării instituţiilor culturale din subordine, de la guvernanţi vine recomandarea: luaţi exemplu de la judeţul... cutare. Adică de la cei care deja s-au străduit din răsputeri să distrugă. Un "model" pe placul guvernanţilor este atât Aradul, cât şi Constanţa.

În oraşul port de la Marea Neagră Teatrul de Stat a absorbit Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Oleg Danovski" (TNOB), aflate în subordinea Consiliului Judeţean. Aşa cum ne-a spus soprana Daniela Vlădescu, cea care a condus până la 15 iulie instituţia absorbită, "un teatru cu o sută de oameni a absorbit un teatru cu 250 de oameni". Au rămas din TNOB, ca secţii, doar Orchestra, cu 50 de instrumentişti, şi Baletul, cu 40 de dansatori. Opera a murit, oamenii sunt pe drumuri. Teatrul de Operă a fost înfiinţat în anul 1957, suferind de atunci multe modificări în titulatură şi organigramă. În 2004, a fost desfiinţat de către Consiliul Judeţean şi alipit noului Teatru Naţional de Operă şi Balet "Oleg Danovski", împreună cu Filarmonica "Marea Neagră".

"Ca urmare a OUG 63/2010, CJ Constanţa a redus abuziv şi neechitabil numărul salariaţilor din subordine, sacrificând instituţiile de cultură în favoarea celor cu funcţionari publici", ne-a spus Daniela Vlădescu, alarmată de amputarea 100% a compartimentelor Cor, Solişti, Studii muzicale - adică dispariţia spectacolului de operă". De asemenea, ea spune că reducerile de personal s-au făcut "preferenţial, neechitabil şi inegal raportat la toate instituţiile de cultură ale Constanţei, unele compartimente nefiind afectate, altele su­fe­rind reduceri minime, iar altele fiind suprimate în totalitate şi afectează în procent inadmisibil de mic schema funcţionarilor publici din cadrul CJ Constanţa". La Constanţa a dispărut şi minunatul Muzeul de Artă cu circa 8.000 de lucrări de patrimoniu (îngrijit de aproape patru decenii de criti­cul Doina Păuleanu) şi "absorbit" acum de Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie. Este tot "mâna" consilierilor de la judeţ. Şi Primăria Constanţa a renunţat la revista de cultură Tomis, care îm­plineşte în acest an 45 de ani, păstrându-şi în subordine doar o singură instituţie cultu­rală - Muzeul de Artă Populară.

Primăria Timişoara are în subordine patru instituţii de cultură: Tea­trul Maghiar de Stat, Teatrul German de Stat, Filarmonica "Banatul" şi Casa de Cultură a Municipiului. Di­rectorul Teatrului German, Lucian M. Vărşăndan, ne-a spus că Primăria nu doreşte desfiinţarea acestor ins­titu­ţii, "în sensul larg - comasare, reorga­nizare, fuzionare etc." şi nici să se apli­ce OUG 63, pentru Cultură. "Aceste comasări ne amintesc de pe­rioada tristă a anilor '80, când s-au făcut comasări în diverse formule. S-a dovedit că acel sistem este ne­func­­ţio­nal. Nu poţi pune împreună departamentele ad­mi­nistrative sau atelierele a două sau mai multe instituţii. Primarul Ti­mi­şoa­rei ne susţine, el nu doreşte să ur­meze modelul Ara­dului, să facă o comasare a celor patru insti­tuţii, pentru că fiecare dintre aceste instituţii are o identitate aparte. Tea­trul German de Stat din Timi­şoa­ra este singurul teatru din România care îşi des­făşoară activitatea exclusiv în limba germană. În aceste con­diţii, noi putem face turnee în zonele din ţară unde există comunităţi germane", a spus Lucian M. Vărşăndan.

Teatrul Municipal "Bacovia" din Ba­­­cău este obligat de faimoasa or­do­nan­ţă să disponibilizeze 26 de oa­meni din 79 câţi există acum. Di­rec­torul instituţiei, Adrian Găzdaru, ne-a spus că "este un genocid cultural la care este supusă toată cultura ro­mâ­nească".

"Publicul spectator este astfel vi­tregit de actul cultural. Nu putem decât să le cerem iertare înaintaşilor noştri, care au pus cultura pe un piedestal. Eu, ca director al unei instituţiii de cultură, sunt obligat să tri­mit la moarte 26 de familii. Aş dori ca primul-ministru să vină şi să le dea personal decizia prin care aceşti OAMENI vor fi disponibilizaţi", a declarat Adrian Găzdaru.

Ministrul Culturii, Kelemen Hu­nor, a declarat pentru Jurnalul Naţional că a discutat cu unii colegi de Guvern şi caută soluţii ca să nu se aplice Ordonanţa care obligă la disponibilizări în instituţiile din subordinea autorităţilor locale, dar numai pentru acele instituţii de cultură înfiinţate de stat: "Încă nu avem o soluţie. În ceea ce priveşte ex­cep­ta­rea tuturor instituţiilor de cultură, în acest moment nu putem interveni în textul Ordonanţei de Urgenţă. Doar când îşi reia activitatea Parlamentul. Dar s-ar putea să găsim noi o soluţie mai încolo, încet, încet". Dar noile organigrame trebuie să fie gata până la 16 august.


CONSTANŢA, ORAŞUL INDIFERENŢEI
"Constanţa - un oraş-port, un oraş al turismului şi al tradiţiei culturale, un oraş bogat, deschis artei plastice, arheologiei şi instituţiilor de spectacol, oraşul Baletului Fantasio, al Lunii Operei, al Teatrului de Revistă, al Filarmonicii Marea Neagră şi al Teatrului de Stat; oraşul covrigilor calzi, al plăcintei dobrogene şi al băuturii răcoritoare numite bragă. Am descris oraşul cu care eram obişnuită în copilărie, în tinereţea mea de solistă de operă, când tremuram de emoţie în luna mai: Mă invită sau nu mă mai invită la Festival? Cântam alături de mari artişti ai scenei constănţene, ai scenei româneşti şi internaţionale, alături de mari dirijori, în montări de bun-gust, forţă şi rafinament. Constanţa de azi este un oraş al indiferenţei faţă de viitorul culturii şi al educaţiei; un oraş al «precedentelor», al desfiinţărilor şi al «absorbţiei» culturii; un oraş al interpretărilor abuzive ale legilor strâmbe şi aberante".
Daniela Vlădescu