O cârnată-ntre cârnaţi

• Jurnalul Naţional: Te-ai apucat de politică, deşi mult mai bine-ţi stătea să prezinţi vremea prin tabloide. Ce te-a determinat să alegi calea pe care au mers Nicolae Iorga şi Corneliu Coposu înaintea ta? 

Elena Udrea: Sincer, pasiunea pentru politică mi-am descoperit-o de mică, de când, în Pleşcoi fiind, mă jucam de-a ministrul cu copiii şi eu mereu voiam să fiu al Turismului. Da, al Turismului, nu al... să zicem... Dezvoltării Regionale. Şi când colo, ce să vezi, mă fac mai mare, îmi şterg mucii de la nas, îmi desfac pletele râuri... şi uită-te acum la mine... fac turism şi dezvolt regiuni ca nimeni altul înaintea mea. Niciodată România n-a avut atâţia turişti! De la invazia romană n-au mai văzut dacii noştri atâta picior de străinez să le călărească spinările (şi-mi place dramatismul vizual al acestei imagini). Da, de când sunt eu la cârma Turismului, România a încetat să mai fie un simplu vis de călător şi a ajuns, iată, invadată. Meritul meu? E mic. Adevăratul merit este al ţării mele, România, care are toate formele de relief, râuri, ramuri, mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este! Da, merg pe calea pe care au deschis-o Nicolae Iorga şi... cum îl cheamă, mă... ăla... Corneliu... ăăă... deci Coposu, dar nu mă gândesc la asta. Eu mă gândesc zi şi noapte cum să fac să fie bine. Să-i fie bine României.

• Ce-i faci Bucovinei ca să nu se plictisească?

Îi organizez târguri şi festivaluri, o las să dănţuiască fericită, între bulz şi mielul la proţap, îi fac ouă enorme de Paşti şi-i arunc pe faţă cu trusa de machiaj special pregătită pentru Crăciun, o gâdil sub bărbiţă. Bucovina merită mai mult. Bucovina va avea mai mult. Împreună cu colegul Flutur, voi avea grijă să promovez Bucovina cum am ocazia. O să lovesc cu Bucovina-n lume şi lumea o să vină-n Bucovina. Sunt minunată, sunt minunată ca ministru al Turismului! Am atâta de lucru de nu-mi văd capul! Dar, oh, satisfacţia mea cea mai mare e atunci când văd români fericiţi. Fericiţi de la programele mele de dezvoltare.

• De ce trag clopotele, Eleno?

Degeaba! A-ha-ha!

• Cum te-ai descrie dac-ar fi şi-ar fi?

O persoană dedicată, un om dintr-o bucată, care-şi ştie bine lungul nasului, un politician de anvergură, o fată de treabă. Nu-i de mirare că nu mă suportă unii. E greu să nu mă invidiezi dacă eşti un suflet mic. Acolo, în straturile superioare ale atmosferei, unde eu respir lejer, voi, scribălăii nenorociţi, executanţii stăpânilor de presă, slugoii care scriu la comandă, moderatorii de televiziune care înjură la comandă, voi, aceşti markeri ai lătratului la comandă, aveţi nevoie de măşti cu oxigen, că altfel aţi muri. Voi sunteţi mici şi mulţi. Ca puricii. Secretul vostru nu e nici un secret pentru nimeni: sunteţi nişte slugi decerebrate, în timp ce eu sunt un om integru. Presa română trebuie şi va fi pusă la zid! La un zid al plângerii, unde mulţi vor schelălăi de durere în timp ce eu şi motănelul meu vom călca maiestuos pe capetele voastre goale!

• Aş îndrăzni să remarc că eşti şi modestă!

Modestia? Păi dacă n-aş fi modestă aş mai fi eu ministru? Când am plecat cu bocceluţa-n spinare din Pleşcoi, mi-am spus, în modestia mea, că mă duc acolo unde numai oamenii modeşti au acces! Mă duc să mă fac ministru.