Occupy London – Occupy Piaţa Universităţii: aceeaşi esenţă, acelaşi mesaj

"Jos Basescu, Nu bonusurilor pentru bancheri din bani publici, Stop Roşia Montană, anticipate, anti-capitalism, pro-reforme politice şi nu schimbării de cadre, Solidaritate, Libertate!”. Acestea şi multe altele sunt momentan cererile din pieţele publice a peste 900 de comunităţi din lume, inclusiv în Londra şi Bucureşti. Agenda pare copleşitoare chiar şi pentru cei mai devotaţi activişti. Întrebarea firească apare de îndată ce păşeşti într-una din aceste pieţe: suntem martorii unei revoluţii sau a unei reforme?

Mişcările de protest în Londra au început ca răspuns firesc al crizei economice cu care Marea Britanie se confruntă de câţiva ani. Pe 8 octombrie 2008, Alistair Darling (responsabil de politicile financiare şi economice în timpul mandatului lui Gordon Brown) anunţa decizia guvernului de a interveni în sectorul bancar privat cu o investitie de peste 50 miliarde £. Statul urma să deţină acţiuni în aceste bănci, "programul fiind menit să redea încrederea în sistemul financiar şi să poziţioneze sistemul bancar britanic într-o zonă sigură” adăuga Brown în aceeaşi zi. Mai ştiţi pe cineva care recent a invocat acceeaşi "stabilitate economică" ca şi scuză a eşecului?

Le-a luat britanicilor mai bine de 3 ani să-şi dea seama nu numai că aceşti bancheri au provocat criza economică mondială intenţionat printr-un rar amestec de incompetenţă şi lăcomie, dar mai ales că nici măcar nu intenţionează să restructureze sistemul bancar ci continuă să exploateze fondurile publice ca o "puşculiţă a unui copil naiv”`(copii naivi find desigur plătitorii de bună credinţă de taxe şi impozite). Bonusurile astronomice pentru presedinţii de bănci private au continuat iar contribuabilii erau buni de plată de fiecare dată. ”Încrederea” le era înşelată pe faţă, somajul a crescut ajungând la peste 2 milioane si jumătate in 2011 (dintre care un milion de tineri), cifre alarmante pentru Marea Britanie, taxa de şcolarizare pentru facultate s-a triplat - într-un cuvânt: furtuna perfectă. Era clar că ceva nu e în regulă. "Calmul englezesc” a şuierat ca un ceainic uitat prea mult timp pe foc în 15 octombrie anul trecut, când mii de oameni au protestat în faţa Bursei de Valori din Londra (Paternoster Square). Protestele din Londra au făcut parte dintr-un val de indignare ce cuprindea din ce în ce mai multe oraşe (New York, Cairo, Toronto,Atena, Roma, Oakland) şi s-au materializat într-un prezenţă de lungă durată în faţa catedralei Sf. Paul (la câţiva paşi de Bursa de Valori).

Ceea ce iniţial pare diferit faţă de ce se întâmplă momentan pe străzile din marile oraşe ale României şi în special în Piaţa Universităţii este în esenţă acleaşi lucru. Oamenii din Piaţa Universităţii protestează pentru acelaşi motiv ca şi cei din Londra: incapacitatea guvernului de a răspunde în faţa unei crize economice din motive ce sunt fundamental legate de corupţie şi lipsa de transparenţă. Eşecul guvernaţilor britanici nu e departe de cel al guvernanţilor români. Adăugaţi ignoranţă, obsesia de putere şi viclenie din partea unui "preşedinte jucător” şi aveţi un protest ce se încadrează în cadrul general de nemulţumire globală. Atitudinea tuturor celor care sunt prezenţi în pieţe este una şi aceeaşi: de indignare. Din Londra şi până la Bucureşti, oamenii s-au săturat de corupţia aleşilor, lipsa de transparenţă, sărăcie, şomaj crescut şi cel mai important-o lipsă fundamentală de democraţie. Sistemul actual nu mai funcţionează iar oamenii din străzi protestează pentru o reformare a sistemului şi nu o "înlocuire de cadre” aşa cum ni se propune momentan. Din acest motiv răspunsul la întrebarea multora dacă ceea ce vedem momentan pe străzi este o revoluţie sau o reformă este puternic în favoarea primului concept. Asistăm la un eveniment istoric - o revoluţie nu numai datorită diversităţii cererilor, multitudinii de voci cu provenienţă din toate clasele sociale (mai puţin cei corupţi care au cauzat dezastrul economic), a formei de protest continuu prin ocuparea spaţiilor publice dar mai ales datorita problemei ridicate: o schimbare fundamentală a relaţiilor socio-economice între oameni bazată pe principii democratice.

Un alt aspect comun, important de remarcat, al celor doua forme de protest (Londra şi Bucureşti) este diversitatea celor care protestează. De la tineri corporatişti, activişti ecologişti, profesori universitari, studenţi, oameni de succes cu propriile afaceri, pensionari, bugetari şi cel mai importantă categorie sociala - oamenii indignaţi, toata lumea e în stradă articulând pe voci diferite, contrastante de multe ori, aceeaşi nemulţumire faţă de starea actuală a lucrurilor. Li s-a reproşat celor din Londra (şi li se va reproşa, daca nu deja se întâmplă şi celor din Piaţa Universităţii) că nu propun alternative. Însă acest argument este unul pe care cei din stradă trebuie să-l respingă pentru început, fie şi cu preţul pierderii unui suport inţial din partea multora. Protestul, prezenţa în spaţiul public, este în primul rând un mod de a învăţa să ne cunoaştem şi să ne reconstruim fibra socială atât de erodată de guvernele corupte si nedemocratice. Acolo în piaţă, la temperaturi cu minus în faţă, oamenii se cunosc si (re)cunosc. Invaţă arta dialogului - o artă pe cale de dispariţie într-o lume tot mai alienată electronic - şi participă la refacerea Solidarităţii. Alternativele vor apărea în momentul în care protestatarii vor înceta să-şi articuleze discursurile ca şi reacţie la politicile şi schimbările de personal în guverne şi se vor concentra pe semnificaţia prezenţei lor în spaţiul public, În momentul în care solidaritatea va deveni fundamentul protestului, în mod natural dialogul democratic al soluţiilor îşi va face simţită prezenţa. În momentul în care protestul nu va mai fi doar o activitate part-time (cum este momentan în Romania) şi va fi mai apropiat de o prezenţă permanentă în pieţele publice ale tuturor oraşelor inevitabil schimbarea mult dorită va avea loc.

mirceabarbu@gmail.com

www.theoccupiedtimes.com –website-ul ziarului pe care îl editeaza împreună cu o echipă de jurnalişti şi activişti din Londra.

http://www.huffingtonpost.co.uk/2011/10/26/occupy-london-the-first-e_n_1032909.html -recenzia apariţiei primului număr in Hufftington Post.