Omul anului

A intrat in Cartea Recordurilor drept Cel mai de Succes Antrenor din Lume. Nu a fost o alegere uşoară pentru Jurnalul Naţional să-l declare pe Octavian Bellu: "Omul anului". Fie şi numai pentru că, la concurenţă, sunt romăni care au adus ţării faimă nemăsurată in acest an: Cristian Mungiu sau Lucian Bute.


Chiar de Ziua Naţională a Romăniei, la 1 Decembrie, World Records Academy (organizaţia oficială pentru certificarea recordurilor sportive) l-a desemnat pe Octavian Bellu, fostul antrenor al lotului naţional de gimnastică feminină, drept Cel mai de Succes Antrenor din Lume. Care crede că ii sunt atuurile, cu ce crede că a contribuit sportul la formarea personalităţii lui, acestea au fost unele dintre intrebările Jurnalului Naţional, care l-a declarat pe Octavian Bellu "Omul anului".


Destinul i-a oferit o şansă. Dacă nu l-ar fi deturnat colegii să se ducă la Institutul de Educaţie Fizică, acum ar fi fost medic. Dar "lucrurile sunt aşezate intr-un fel undeva sus şi linia pe care ţi-o trasează destinul trebuie urmată cu perseverenţă", a declarat Octavian Bellu pentru Jurnalul Naţional. Palmaresul lui Octavian Bellu ca antrenor al echipei naţionale feminine de gimnastică nu este unul uşor de trecut cu vederea: 279 de medalii obţinute la Campionate Mondiale, Europene şi Jocuri Olimpice, dintre care 16 medalii olimpice de aur. Bellu a condus Romănia către cinci titluri mondiale pe echipă, precum şi la două titluri olimpice, pe lăngă numeroase titluri individuale. Din 1991, Romănia este, aşadar, cea mai mare putere a gimnasticii feminine. Retras din postul de antrenor in urmă cu căţiva ani, Bellu este astăzi preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport. Octavian Bellu consideră că pentru performanţă singura cheie posibilă o reprezintă devotamentul şi dăruirea. A obţinut numeroase premii, a fost decorat de preşedinţi romăni şi a primit cele mai inalte onoruri din partea Comitetului Olimpic Romăn. O personalitate complexă, cu veleităţi manageriale, un om care a reuşit să se implice in promovarea sportului şi nu s-a rezumat doar la activitatea lui de formator.

• Jurnalul Naţional: Pentru că ţine foarte mult la valorile adevărate ale Romăniei, umane, culturale şi materiale, pentru că Octavian Bellu este un simbol, un reper pentru tineri, un exemplu, pentru că aţi fost desemnat Cel mai de Succes Antrenor din Lume, Jurnalul Naţional v-a declarat "Omul anului". Care este sentimentul care v-a incercat la aflarea acestei veşti?

Octavian Bellu: In ceea ce priveşte vestea despre Cel mai de Succes Antrenor din Lume, pot să vă spun că am fost cu adevărat surprins, pentru că nu ştiam că există asemenea ierarhii şi pentru antrenori, ci doar pentru sportivi, pentru jucători. Mă bucur şi sunt onorat de această distincţie, dar să nu uităm că am avut lăngă mine o intreagă echipă care m-a ajutat şi m-a susţinut.
In ceea ce priveşte a doua veste, că am fost declarat "Omul anului", vă mulţumesc din suflet. Sunt surprins şi de data aceasta şi mărturisesc că mă simt ca şi cum aş fi căştigat o medalie.

• Căt de importantă este o medalie pentru un sportiv?

Medalia este cea mai directă, cea mai palpabilă recompensă a sportivilor, este, dacă vreţi, acel Premiu Oscar pentru actori sau Premiul Pulitzer pentru jurnalişti. O recompensă la care ajung foarte puţini, dar la care speră foarte mulţi, dar o recompensă ce te obligă la o atitudine cu totul specială. Medalia este ţinta pe care unii o ating după o viaţă de muncă.

• Aveţi o reţetă a succesului?

Muncă 24 de ore din 24. Este cea mai sigură şi cea mai eficientă reţetă pe care o cunosc. Indiferent ce ar incerca oricine, altceva nu ar da roade. Perseverenţă şi răbdare, acestea sunt ingredientele. Am incercat să mă dedic total gimnasticii, pentru mine nu a existat absolut nimic altceva in afara ei. Cred că această distincţie de Cel mai de Succes Antrenor din Lume nu este doar a mea, ci a gimnasticii romăneşti. Să sperăm că pentru multi alţi antrenori ea va constitui un imbold. Cred, de asemenea, că totul este perfectibil. Tot ceea ce am obţinut a fost cu foarte multă muncă şi la fel de multe sacrificii. Deci, reţeta cred că este muncă, sacrificiu, perseverenţă, tenacitate, ambiţie şi pasiune oarecum in proporţii egale.

• Duce Octavian Bellu dorul sălii de gimnastică? A tratat antrenorul Bellu concursurile mici altfel decăt pe cele mari?

Pentru mine nu au existat concursuri mici, medii sau mari. Gimnasta mea trebuia să fie mereu cea mai bună şi cea mai apreciată. Luam in serios toate concursurile. Ne-am respectat meseria. Eram riguros cu mine insumi, aşa că ceream acelaşi lucru de la gimnastele cu care lucram. Disciplina e capitală. Am avut in spate o echipă de profesionişti. Acum lucrez in administraţie, dar tot la sala de gimnastică imi zboară găndul. Am cerut rigoare, dăruire, severitate.
Pentru mine n-a existat altceva in afara gimnasticii.

• Credeţi in noroc sau in şansă?

Norocul ţi-l dă Dumnezeu şi linia pe care ţi-o trasează destinul trebuie urmată cu perseverenţă. Cred că gimnastica romănească merită o astfel de poziţie, o astfel de recunoaştere, iar rezultatul Nadiei, cele mai multe note de 10 obţinute la Olimpiada din 1976, dovedeşte, dacă mai este nevoie, că gimnastica romănească există, că este viabilă şi m-a incercat un sentiment de bucurie şi măndrie. Fetele noastre au acele calităţi necesare pentru a fi printre cele mai bune din lume, iar rezultatele lor au plasat Romănia acolo unde ii este locul. Poate că una dintre cele mai mari satisfacţii ale ultimilor ani a fost că am simţit dragostea celor din jur şi aprecierea lor, aşa că mă consider un norocos.

• Aţi dat mult pentru gimnastica romănească. Ţara noastră merita să fie pe primul loc, iar rezultatele pe care le-aţi obţinut trebuia recunoscute. Dar aţi primit la fel de mult căt aţi dat?

Eu sunt convins că Romănia merită pe deplin acest lucru, chiar dacă sunt subiectiv. Performanţa obţinută de fetele noastre tinde să contrazică, eu ştiu, o infrastructură de performanţă, o investiţie financiară pe măsură sau orice alte facilităţi necesare pentru marea performanţă. Toate aceste lucruri nu sunt obligatorii pentru a ajunge in vărful ierarhiei mondiale, aşa cum s-ar putea crede. Iată, munca de zi cu zi, pasiunea, dăruirea, chiar renunţările de care s-a vorbit atăt atunci cănd antrenorul are ocazia să găsească astfel de talente şi ele inţeleg ce inseamnă performanţa, rigoarea, disciplina şi dăruirea totală pentru ţară, a arătat lumii că se poate ajunge sus, pe primul loc. Gimnastica mi-a dat foarte mult, cred că i-am dat şi eu pe măsură, nu mă lamentez. Mi-a plăcut să stau la Deva, chiar in condiţiile austere de acolo, şi să imi dedic tot timpul şi toată energia gimnasticii pentru că am considerat şi consider in continuare că in viaţă nu poţi face foarte multe lucruri. Unul singur dacă il faci trebuie să fie total. Practic, trebuie să respiri numai pentru pasiunea pe care o ai. Căreia ii dăruieşti din energia ta pentru a face faţă oricărei noi provocări. Mi-am dedicat timpul şi am incercat să inţeleg ce inseamnă meseria de antrenor, ce inseamnă să incerci să faci din aceşti copii campioni. Ei bine, aceşti copii m-au determinat de fiecare dată să fiu foarte bine pregătit, să fac faţă tuturor obstacolelor, celor legate de modul de prezentare in competiţii sau, eu ştiu, tot ce ţine de atitudine, ţinută, demnitatea cu care uneori trebuie să accepţi infrăngerile, modul in care dialoghezi, stabileşti acea punte care face legătura cu copilul. Tu, antrenorul, trăieşti aceleaşi bucurii, aceleaşi dezamăgiri şi ei fac parte din viaţa ta şi talentul tău ţi-l exprimi prin aceşti copii, care te reprezintă pe podium mai tărziu. Am avut şi dezamăgiri, dar nu vreau să imi mai aduc aminte de ele, iar aceste dezamăgiri nu au venit de la sportive, ci de la oamenii care pe moment au considerat că gimnastica se poate face la nivel inalt altfel decăt am crezut eu atăţia ani...

• Ce a insemnat anul 2007 pentru Octavian Bellu?

2007 a insemnat pentru mine o altă provocare din această postură de preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport, dorinţa de a face performanţă şi aici, cu toate că uneori este foarte greu să se vadă performanţa, pentru că nu stă nimeni la ieşirea din birou să iţi pună de găt o medalie. Am venit la Agenţia Naţională pentru Sport intr-un moment mai puţin pozitiv in sportul romănesc, cu nişte performanţe in 2006 mai puţin spectaculoase. Mă frămăntă părghiile pe care le am de a rezolva nişte probleme care apar de la o zi la alta. Dar am incercat să fac tot ceea ce a depins de mine ca relaţia cu instituţiile statului să fie benefică pentru sportul romănesc, bani la buget, acţiuni, federaţii, cele care sunt necesare performanţei să se poată exprima la nivelul competiţiilor mai bine. Din păcate, anul 2007 se incheie cu un bilanţ, să-i spunem, nu neapărat negativ, dar mai puţin strălucitor, pentru că nu s-a obţinut acea medalie de aur importantă şi imi doresc cu ardoare ca viitoarea Olimpiadă să ii contrazică pe cei care prevăd o depărtare a Romăniei de sportul cel mai iubit.

• Gimnastica a fost cea care a reuşit să scoată romănii in stradă, la fel cum a reuşit sportul-rege, fotbalul. I-aţi simţit aproape pe romănii care v-au ţinut pumnii strănşi?

I-am simţit de fiecare dată alături de noi pe romăni. Gimnastica a reuşit intr-un moment poate mai puţin strălucitor, cum era cazul Andreei Răducan de la Sydney, să scoată lumea in stradă, şi cănd vezi că sunt alături de tine atăţia oameni, cu sufletul şi inima aproape de tine, nu poţi să nu te bucuri. Sunt fericit că aceste momente sunt aduse şi de cei din sport.

• Ce sfat i-aţi da unui antrenor care visează să facă performanţă?

Aş face o singură recomandare unui antrenor care are de gănd să facă această meserie. Să stea liniştit, să vadă dacă are tot ce ii trebuie, căci este o meserie grea. Are nevoie de multe calităţi, de la răbdare pănă la perseverenţă, o tărie de caracter obligatorie tare. Il sfătuiesc să facă o introspecţie şi, dacă nu poate face o astfel de muncă, să se apuce de altceva. Să rămănă in postura de profesor de educaţie fizică, pentru că asta este meseria de bază, să incerce să facă ceea ce obligatoriu trebuie să facă un profesor de sport - educaţia pentru mişcare a tinerei generaţii - şi, dacă reuşeşte acest lucru, este la fel de performant ca şi cum ar fi căştigat nu ştiu ce medalie la Jocurile Olimpice.

• De ce anume are nevoie cineva pentru a răzbate in viaţă? E viaţa o luptă?

Da. Viaţa este o luptă. De cele mai multe ori insă lupta nu este dreaptă şi trebuie să fii capabil să infrunţi orice tip de adversar, care joacă mai mult sau mai puţin corect şi să depăşeşti astfel de bariere. In momentul in care faci acest lucru, inseamnă că eşti un invingător. Dar acela care iţi vrea binele de fiecare dată iţi spune in faţă nişte lucruri mai puţin plăcute tocmai in ideea de a lua măsuri pentru a te modifica şi a te perfecţiona.

• La avalanşa de vedete pe metru pătrat credeţi că mai există modele pentru cei tineri?

Eu cred că modele avem suficiente, pentru că doar dacă ne găndim la Nadia, la Patzaichin, la Lucian Bute sau la orice altă ramură de sport, Iolanda Balaş, Ilie Năstase, Hagi, e o listă foarte lungă. Dar eu le recomand tinerilor să nu incerce să copieze, pentru că oricum nu vor reuşi, aceşti sportivi de care am amintit sunt unici, s-au dezvoltat intr-un spaţiu cultural diferit de momentul in care ne aflăm acum. Să incerce să ia acele trăsături de caracter, acele principii care consideră ei că le permit să ajungă la performanţa la care vor ei. Parcurgănd aceeaşi traiectorie, chiar in aceeaşi ramură sportivă, nu vor obţine performanţele celorlalţi, pentru că multe lucruri s-au schimbat la nivelul mentalităţii, şi adaptarea la nişte principii europene privind sportul de performanţă cere efort deosebit şi o deschidere cu totul specială, de la informarea de care ai nevoie pănă la a inţelege nişte rigori fără de care nu se poate face performanţă in nici un domeniu de activitate.

• Ce urări aveţi pentru cititorii Jurnalului Naţional?

Aş vrea să le urez tuturor romănilor să fie sănătoşi, iar cititorilor Jurnalului Naţional să descopere acest instrument de cultură şi să se regăsească in articolele ce apar, de la editorial pănă la articolul de pe ultima pagină! Le doresc să aibă parte de reportaje, articole, ştiri şi editoriale cu caracter educativ aşa cum in momentul de faţă ar trebui să aibă mass-media.

Cel mai de succes antrenor din lume s-a născut la Ploieşti, la 17 februarie 1951 şi este absolvent al Institutului de Educaţie Fizică şi Sport (IEFS), promoţia 1974, specializarea gimnastică. Octavian Bellu a practicat atletism, baschet şi volei, iar cariera de antrenor a inceput-o la Clubul Sportiv "Petrolul" din Ploieşti. In 1981 este solicitat să lucreze la Deva ca antrenor la lotul olimpic, iar in 1990 devine antrenor coordonator. In cei aproape 24 de ani de antrenorat a reuşit să crească generaţii intregi de campioane, datorită dăruirii şi competenţei sale. Los Angeles 1984 - 4 medalii de aur, 2 de argint şi 2 de bronz; Seul 1988 - 3 aur, 3 argint şi 2 bronz; Barcelona 1992 - 3 aur, 1 argint şi 1 bronz; Atlanta 1996 - 1 aur, 4 argint şi 3 bronz; Sydney 2000 - 2 aur, 2 argint şi 1 bronz; Atena 2004 - 4 aur, 4 argint şi 1 bronz.

Pentru performanţele reuşite a fost desemnat Cel mai bun antrenor al anului in 1992, 1994, 1995, 1996 şi 1997. De asemenea, pentru meritele sale deosebite i-a fost conferit Ordinul "Meritul Sportiv" clasa I şi titlul de antrenor emerit. In 2000 i-a fost decernat Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" in grad de Ofiţer. In 2004, acesta a fost decorat de preşedintele Ion Iliescu pentru intreaga carieră cu Ordinul Naţional "Steaua Romăniei" in grad de Comandor.
In anul 2005, Octavian Bellu a demisionat de la lotul naţional feminin de gimnastică.

Palmares:

• 39 medalii olimpice (16 de aur, 9 de argint, 14 de bronz)
• 75 medalii mondiale (29 de aur, 23 de argint, 25 de bronz)
• 78 medalii europene (seniori) (28 de aur, 24 de argint, 16 de bronz)
• 61 medalii europene (juniori) (23 de aur, 22 de argint, 16 de bronz)
• 24 medalii Cupa Mondială (10 de aur, 8 de argint, 6 de bronz).