Partea întunecată a "mântuirii"

După 16 ani, Valentin a fugit din MISA fără să se "mântuiască". Şi mai rău, chiar înainte de 2012, când se va întâmpla acel "ceva grozav" şi ar fi trebuit să afle care este valoarea atâtor ani petrecuţi în sectă. Acum este doar un "rătăcit" în ochii foştilor săi colegi. Şi asta fiindcă după 16 ani a scos puţin capul din "cochilia" în care trăia şi a realizat cât de mult rătăcise, într-adevăr, calea.

L-a "tras" afară şi soţia sa, Corina, care se săturase de ce văzuse, după numai trei ani, în grupul lui Gregorian. Apoi, prin intermediul preotului, care le-a devenit părinte spiritual, au cunoscut-o pe Marina. Intrase în grupul lui Bivolaru în 1992 şi după 12 ani a renunţat fără un motiv aparent la momentul respectiv. De ce? - vine întrebarea, "De lene, sunt o fire leneşă", răspunde glumeţ, însă în spatele zâmbetului se ascunde adânc îngropată dubla poveste a unui eşec. I-a luat ceva mai mult de şase ani, de la părăsirea sectei, să înţeleagă şi să accepte ce s-a petrecut acolo. Doar ironia face ca acum să recunoască aceleaşi probleme prin care a trecut în timpul şederii sale în MISA la sora sa mai mică şi să nu poată face nimic. Aceasta, de profesie medic cardiolog, prin căsătorie şi-a renegat părinţii şi religia şi s-a alăturat unei secte. Aceeaşi poveste, alţi actori.

"Era chiar o chestie de dorit. Foarte modernă. Ne gândeam la cei care au făcut parte din Mişcarea Transcedentală", îşi aminteşte Marina despre gruparea yoghină în primii ani ai lui '90. Era studentă în ultimul an la Politehnică şi s-a simţit atrasă de promisiunile celor de acolo. Sănătate, o stare de fericire care nu putea fi atinsă altfel, ieşirea din mediocritate, vorbe frumoase care i-au ţinut pe loc viaţa mai mult de un deceniu. Nu a găsit nimic din toate acestea înăuntru. Promisiuni materiale? "Nimic de genul ăsta...", completează Valentin, "... la început ideea pe care se mergea era de sărăcie". Tot inginer şi el, s-a simţit atras de partea paranormală a acestei activităţi. Citea rubricile de ezoterism din reviste şi ziare, iar prin cunoştinţele care ştiau de pasiunea lui a luat legătura cu MISA. Argumente în plus? Atingerea unei sănătăţi şi longevităţi aproape perfecte prin yoga. Pentru o perioadă, în ultimii ani, petrecea chiar şi opt ore pe zi în poziţii chinuite, făcând exerciţii de respiraţie. Corina, soţia sa, s-a alăturat sectei de-abia după fuga lui Gregorian Bivolaru în Suedia. La câţiva ani distanţă după scandalurile în care fusese implicată MISA, a fost "momită" cu exact aceleaşi himere, ca şi ceilalţi doi, de profesorii din facultate.

"Nu era nevoie de argumente foarte sofisticate ca să ne scoată de pe calea normală. Pentru că noi nu prea ştiam nimic. Lucrurile astea le-am conştientizat abia după ce am plecat de acolo...", spune Marina. "Eram frecvent apărători la ce se spunea (n.r. - articole şi reportaje despre MISA). Fotografiile şi toate materialele erau trucate. Nimic din ce se spunea nu era adevărat", explică ei indiferenţa faţă de mizeriile care începeau să iasă la suprafaţă pe la jumătatea anilor '90. Nici practicile neobişnuite din interiorul grupului precum urinoterapia, cuplul deschis sau spiralele făcute pe câmpul de lângă IMGB ori Pipera, care aveau rolul de a alunga meteoriţi ori cutremure, nu le-au pus prea multe semne de întrebare la vremea respectivă. Fiindcă, povesteşte Corina, aceste cunoştinţe nu apăreau brusc, ci erau detaliate pas cu pas, vreme de câţiva ani.

În primii doi ani de studiu, anumite elemente şi tehnici nici nu erau pomenite. Aveau doar câteva menţiuni, care trebuiau să-i facă poate curioşi şi, mult mai târziu, după ce studentul era deja "prins" bine în pânzele de păianjen, să arăte exact despre ce este vorba. "Era o pregătire în prealabil...", explică Valentin, procesul de manipulare"... totul se făcea cu pregătire. Nu te trezeai cu chestia aia direct în faţă şi te întrebai ce faci cu ea. Când o vedeai şi ştiai ce anume trebuie să faci. E ca şi cum ai face o facultate. De aceea a şi funcţionat şi funcţionează încă (n.r. - MISA). Pentru că există oameni care gândesc aşa mecanic (...), exista o explicaţie pentru tot".

Totul era răstălmăcit acolo. De la pornografie care era "privită transfigurator, într-un sens spiritual şi doar cei încuiaţi la minte nu o pot înţelege", la mix-ul de credinţe europene, orientale şi păgâne care erau servite "studenţilor" după nivelul de cunoştinţe atins: "ca informaţii secrete, informaţii foarte secrete şi informaţii foarte, foarte secrete", îşi aminteşte Valentin. "Se dădeau printr-o anumită iniţiere, cu jurământ", îl completează Marina cu seriozitate. "Numai de la un guru adecvat şi bine pregătit."

Cu Bivolaru se putea vorbi faţă în faţă doar dacă cel doritor aştepta ore în şir prin casele din Rahova, având în faţa sa o coadă de 30-40 de persoane. Dar chiar şi aşa era foarte greu de abordat. Variantele "ajutătoare" erau: "să fi femeie şi să arăţi într-un anumit fel, şi atunci aveai o apropiere foarte mare", explică râzând Corina, sau să sponsorizezi Mişcarea de Integrare, după cum făcuse unul dintre cunoscuţii lui Valentin, de la orele de yoga. Cum nu făcea parte din nici una dintre cele două excepţii, Marina îşi aminteşte distinct de întâlnirile pe care le-a avut cu "marele maestru" într-un ashram din Rahova. De fiecare dată a avut de aşteptat peste zece ore. Prima dată s-a dus la acesta să îi ceară ajutorul pentru a pleca în Japonia ca dansatoare. Avea nevoie de bani pentru o locuinţă. Locuia cu chirie, iar în ashram nu dorea să stea. Bivolaru a asigurat-o de sprijinul lui, dar cu condiţia ca "prima oară trebuie să donezi banii pentru MISA. (...)După ce am aşteptat să-mi vină rândul, bineînţeles că nu am fost selectată de japonezi. Aveam 34 de ani". Condiţia dansatorilor din Japonia era o poziţie râvnită în cadrul grupului.

"Făceau un fel de jertfă. Prin munca lor şi prin faptul că aduceau bani în MISA, ele se dăruiau grupării", explică Corina. Dar nimeni din grup nu ştie dacă într-adevăr Marina ar fi putut să strângă bani pentru o casă. La întoarcere, fetele erau obligate să predea tot ceea ce strânseseră: de la bani la bacşişuri, la darurile făcute de străini. Altfel erau "turnate" de însoţitori. La a doua ei întâlnire cu Gregorian, fiindcă plângea foarte tare, i-a scris pe o bucată de hârtie ce voia să întrebe. Rămăsese însărcinată cu un bărbat care ar fi trebuit să-i devină soţ şi, după ce se despărţise de acesta, voia să ştie dacă poate să mai păstreze copilul. Cum părinţii, în nici un caz, nu voiau să o vadă, era singurul ei suport.

"Şi am întrebat ce trebuie să fac în situaţia asta. Mi-a răspuns: «Binenţeles, să-l dai afară». Mi-a spus şi prin ce metodă, că existau: cea chirurgicală obişnuită şi mai era un set de plante pe care trebuia să-l iei şi să faci nişte exerciţii de Hatha-Yoga. Dar el a zis să întrerup chirurgical, pentru că nu voi putea să fac exerciţiile. (...) Nu, nu era o practică obişnuită, dar aşa se cerea părerea lui Grig, pentru că se presupunea că el vede copilul ăla şi dacă va fi un om deosebit, chiar va contribui la evoluţia sa spirituală. Dacă nu, va fi o povară." Acum îşi poartă singură crucea. "Nu dau vina pe Gregorian, am fost eu proastă." "Ţi se modifică mentalitatea. Puteai accepta uşor şi lucruri care înainte ţi se păreau nefireşti", încearcă să explice Valentin.


"Sectanţii sunt cu adevărat negustorii de suflete", spune părintele Istodor
Sectele au dezvoltat tehnici de manipulare foarte eficiente ale celor pe care îi racolează, crede părintele prof. dr Gheorghe Istodor, care studiază fenomenul sectar la Universitatea din Constanţa. Există nişte technici bine puse la punct, la nivel fizic şi psihic, care încep de la prima fază: izolarea, trec prin spălarea creierului şi înserarea "învăţăturilor", care ţin de secta respectivă. Urmează după aceea cimentarea acestor învăţături şi, "nu în ultimul rând, i se dă senzaţia respectivului om că, din acel moment, el a fost ales şi că, indiferent ce ar face, lui nu i se poate întâmpla nimic. Este mântuit prin însuşi faptul că a aderat la o grupare sau alta".