Pelerinaj pe bicicletă

Copiii nevoiaşi, ai căror părinţi nu au posibilităţi să le cumpere râvnita bicicletă, precum şi cei care nu se pot bucura de plecarea într-o excursie şcolară sau nu au cu ce să meargă în tabără au parte de o vacanţă mai frumoasă printr-o formă inedită de pelerinaj pusă în practică de preotul paroh al Bisericii "Toma Cozma" din Iaşi, Mihai Mărgineanu. Preotul a organizat călătorii cu bicicleta la mănăstirile din apropierea Iaşiului, punând la dispoziţia celor doritori biciclete. Destinaţiile au fost Mănăstirea Bucium, unde copiii l-au ascultat pe părintele stareţ care le-a vorbit despre icoanele preţioase, şi Mănăstirea Vlădiceni, aflată la circa 10 kilometri de Iaşi, "o mănăstire care a renăscut din propria cenuşă", după cum a precizat părintele Mărgineanu.

"Copiii săraci, ai căror părinţi au posibilităţi materiale reduse, se bucură foarte mult că au şi ei ocazia să se plimbe cu bicicleta şi, totodată, află lucruri noi despre valorile credinţei şi ale vieţii spirituale. Noi le oferim la parohie şi alte posibilităţi de recreere, cum ar fi clubul de şah, vizionarea de spectacole, de diapozitive, aşa încât cei care nu au şansa să aibă o vacanţă normală, să meargă la mare sau la munte, primesc astfel o compensaţie. Este ca o infuzie de demnitate pentru ei", a spus preotul. Parohia "Toma Cozma" din Iaşi scoate o foaie duminicală prin care îi informează pe enoriaşi cu privire la activităţile ce sunt iniţiate.

Înainte de plecarea la drum, părintele rosteşte "Rugăciunea pentru călătorie" şi, după ce primesc un instructaj în ce priveşte circulaţia pe bicicletă, pornesc cu toţii în coloană. Printre copii se strecoară uneori şi tineri sau oameni în vârstă. "Le spun să respecte distanţa între ei şi să nu se grăbească." Pelerinii pe bicicletă sunt însoţiţi în fiecare călătorie de un om al parohiei care are permis auto şi care cunoaşte regulile de circulaţie şi toţi din grup au consemnul să nu îl depăşească pe acesta. L-am întrebat pe preot de ce această formă inedită de pelerinaj. "Nu e costisitor, este ecologic şi sănătos. Mersul cu bicicleta îţi dă posibilitatea unei confruntări interesante cu tine însuţi. Pentru că este un grup, are loc şi o socializare a participanţilor, pe lângă cunoştinţele cu privire la religie căpătate. Prin acţiunea lor - tinerii atrag atenţia că le pasă atât de sănătatea lor, cât şi de a celor din jur.

Este un mijloc de educaţie ecologică potrivit şi când e sub patronajul bisericii se bucură de un gir al credibilităţii mai sporit", a completat părintele Mărgineanu. Dar un astfel de pelerinaj aduce uneori în prim-plan şi situaţii comice, altele de-a dreptul dramatice, dar care în final arată că cei care participă îşi schimbă mentalitatea, devenind mai buni.
La primele pelerinaje de acest tip, copiii au pornit de-a dreptul ca la un concurs, punându-l la grele încercări pe însoţitorul de la parohie, care aproape că nu a mai putut să-i ajungă. Însă o întâmplare oarecum nefericită a demonstrat că participanţii au devenit mai buni şi au ştiut cum să reacţioneze evlavios, cu bunătate. Cu toate că un biciclist din coloană avea prioritate, acesta s-a ciocnit cu automobilul unui tânăr. Şoferul a avut un comportament inadecvat, a înjurat şi a cerut daune.

Fără a lua numărul maşinii şi fără a cere socoteală asupra faptului că pelerinii cu bicicleta erau nevinovaţi, ei au strâns bani şi i-au dat automobilistului nemulţumit pe nedrept suma de 30 de lei, din sărăcia lor, şi s-au îndreptat mulţumiţi de fapta bună spre locaţia de suflet ştiută.

Parcul de biciclete al parohiei a luat fiinţă cu ani în urmă din dragostea părintelui pentru mersul pe bicicletă. Aşa a ajuns să achiziţioneze biciclete pentru fiicele sale şi apoi încă una, şi încă una. La un moment dat, şi o firmă din domeniul ecologic a donat câteva, aşa încât s-a ajuns ca Parohia "Toma Cozma" să asigure aproape jumătate din numărul necesar al mijloacelor de locomoţie, pentru că o parte din pelerini ţin să vină cu bicicleta proprie. "Şi fetele mele pun la dispoziţie propriile biciclete, pentru că ştiu că este bine să poţi oferi o bucurie cuiva care altfel nu ar putea-o primi", spune preotul. Pe lângă biciclete, palerinii primesc de la parohie şi sticle cu apă, fructe şi dulciuri. Bucuria este foarte mare, mai ales în rândul copiilor din familiile necăjite.

Uneori, acţiunile de acest tip lasă şi prilejul unor suferinţe pentru binele aproapelui. De exemplu, la unul dintre pelerinaje, un copil de clasa a II-a a sosit cu bicicleta sa mică, înscriindu-se printre participanţi. Preotul nu a dorit să-l dezamăgească, l-a întrebat dacă poate să facă faţă cu bicicleta sa, ale cărei roţi nu aveau mai mult de 30-40 de centimetri în diametru. Toţi ceilalţi s-au forţat să meargă încet, în ritmul lui, pentru a-i face pe plac şi pentru a se bucura şi el, chiar dacă în cazul său efortul a fost întreit. Preotul Mărgineanu este de părere că pelerinajul pe biciclete iniţiat de sfinţia sa este unic în România. "Nu am mai auzit de aşa ceva, dar poate că exemplul nostru să fie urmat şi de alţii."

Unul dintre criteriile de selecţie a participanţilor la pelerinaj, în afara mijloacelor de trai modeste, este participarea la viaţa bisericii. "Cei care vin la Sfânta Liturghie au din start un atu în plus, dar asta nu înseamnă că refuzăm pe mulţi." Cu o săptămână înainte de acţiune, parohia pune "ţara la cale". Se stabileşte grupul, intinerariul, popasurile, punctele vizitate, mijloacele materiale, bunătăţile pe care le vor primi participanţii şi, bineînţeles, sunt verificate bicicletele. "Are loc un mic dialog după slujba de înainte de plecare, se cunosc între ei, discută, li se spune să păstreze distanţa între ei, să ştie cine e în faţă, cine în spate şi să formeze un grup compact." La popasuri au loc discuţii pe teme religioase.

Părintele Mărgineanu este pur şi simplu asaltat de creştinii care doresc să participe la astfel de pelerinaje. O astfel de călătorie este şi o formă de terapie. Cei asaltaţi de grijile crizei, dar şi copiii neastâmpăraţi au cum să uite de necazuri sau să-şi consume în mod plăcut energia. În astfel de vremuri grele, părintele Mărgineanu poartă cu ei lungi discuţii, şi ca preot la spovedanie, şi ca un confident, iar rezultatele sunt bune.

Poate nu ar fi rău ca Guvernul Boc să ia exemplu de la acest preot pentru populaţia din ce în ce mai în necaz, fără bani de concediu, cu şomaj şi alte cele. Atenţie numai, înscrierile la pelerinajul pe biciclete de la Iaşi se face din timp! Bunul preot Mihai Mărgineanu îi primeşte însă pe toţi. Pentru că mare e împărăţia Domnului!