Petru Culianu, asasinat a doua oară la Iaşi

Încă o casă monument istoric a fost distrusă la Iaşi cu complicitatea autorităţilor locale: Casa în care a locuit profesorul Culianu. Coincidenţă stranie: locuinţa aflată pe lista monumentelor istorice şi, implicit, imposibil de avizat pentru demolare, a început să fie dărâmată chiar la 21 mai, în ziua când se împlineau 19 ani de la asasinarea neelucidată nici până astăzi a ilustrului istoric al religiilor, continuatorul operei lui Eliade, Ioan Petru Culianu. Pe lângă valoarea sa cultural-istorică, imobilul este înregistrat şi ca monument de arhitectură al Iaşiului datând din anul 1801.

La Iaşi continuă seria crimelor culturale. După ce cu aproape o lună în urmă a fost rasă de pe faţa pământului casa în care a locuit şi a scris Ionel Teodoreanu, a venit rândul altei locuinţe simbol al culturii române să dispară pentru totdeauna. Este vorba despre casa familiei Bogdan-Culianu, casă în care au trăit şi au creat descendenţii şi rudele unor personalităţi ilustre, profesori cu strălucite cariere universitare, oameni care fac parte din familii înrudite cu Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu şi Paul Zarifopol. Familia lui Petre Bogdan, bunicul din partea mamei lui Ioan Petru Culianu, a fost un prestigios profesor universitar şi primar al Iaşilor, rector al Universităţii din Iaşi între 1926 şi 1940. Neculai Culianu a fost şi el un renumit profesor universitar, apropiat al lui Titu Maiorescu, alături de care s-a numărat printre fondatorii Junimii. Acesta a fost şi el rector al Universităţii din Iaşi între 1880 şi 1898. Şi, nu în ultimul rând, familia lui Ioan Petru Culianu, cunoscut istoric al religiilor, scriitor, eseist şi filosof, cunoscut la nivel mondial ca un discipol şi chiar continuator apreciat (cu deosebite merite) al operei lui Mircea Eliade, dar care a avut un sfârşit tragic: a fost împuşcat la 21 mai 1991. Este vorba despre un caz rămas încă neelucidat.


NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR. Profesorul Culianu avea obiceiul să spună că nimic nu este întâmplător. Avea o obsesie pentru simbolistică. Ei bine, nu întâmplător, "opera" de dărâmare a Casei monument istoric Culianu a început la 21 mai 2010. Coincidenţă sau nu, acest fapt deja s-a petrecut. Poate fi vorba aici despre proba teoriei sale. Zilele acestea, demolarea a ajuns la bun sfârşit (vezi foto!). Mai grav este că autorităţile nu au făcut nimic să preîntâmpine distrugerea cu bună ştiinţă a unei importante case monument, aflată pe lista monumentelor istorice. Aşa s-a ajuns ca simbolul, singurul exponent al vieţii ilustrelor personalităţi prezentate mai sus, care au făcut istoria nu numai a Iaşilor, ci chiar a României, să fie şters. Casa a fost demolată în mod ilegal, cu complicitatea atât a proprietarului, cât şi a reprezentanţilor tuturor departamentelor şi direcţiilor locale răspunzătoare. Pe site-ul monumentelor de arhitectură din Iaşi am găsit date care confirmă faptul că locuinţa Culienilor este şi monument arhitectural. Ea are codul IS-II-m-B-04037 şi este datată din secolul al XIX-lea, mai precis din anul 1801.
          

AUTORITĂŢILE NU S-AU IMPLICAT PENTRU SALVAREA CASEI-MONUMENT ISTORIC. Casa a fost naţionalizată în 1950, urmaşii proprietarilor reintrând în posesia imobilului după 1990. În 2004, Thérèse-Adela Petrescu (sora lui Ioan Petru Culianu) face un schimb de locuinţe cu doctorul Marin Burlea, care devine astfel stăpânul imobilului. Mai mult, acesta, lăudându-se cu influenţa sa, a reuşit să "muşte" şi din terenul unor vecini pentru a-şi duce la bun sfârşit intenţia de a înălţa în locul Casei-monument a "Culienilor" o altă construcţie. Am stat de vorbă mai întâi cu Vasile Munteanu, şeful Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Iaşi. "Nu ştiu nimic, unde nu ştiu nu mă bag", ne-a răspuns acesta nu înainte de a mă sfătui să revin. Am luat apoi legătura cu arhitectul-şef al Primăriei Iaşi, Tudor Vericeanu. "Dacă este monument istoric şi nu este radiată, atunci nu a primit autorizaţia de demolare. Să verificăm. Clădirea este într-adevăr monument istoric, nu este radiată (de pe lista monumentelor - n.r.) şi are autorizaţie de consolidare şi  supraetajare. Nu ştiu dacă a fost demolată, n-am auzit aşa ceva, dacă a demolat-o va fi amendat, dar eu cred că face consolidare şi restaurare. Dacă a demolat-o, riscă amendă şi proces, conform legii... Noi, urbanismul şi Ministerul Culturii şi Inspectoratul în Construcţii, putem interveni în acest caz din oficiu. Eu sunt îndreptăţit să acţionez automat. dacă mă lăsaţi cel puţin jumătate de zi, că toţi oamenii sunt pe teren acuma...",  a spus Vericeanu.
PATRU MUNCITORI ŞI O ÎNMORMÂNTARE. Am plecat şi eu la faţa locului să văd dacă a mai rămas ceva din casă, poate mă întâlnesc cu "oamenii de pe teren". Pe Strada Sf. Atanasie nr. 13 (se pare, număr cu ghinion), zona este acoperită de o pâclă deasă de ceaţă. Praf, mult praf. O mână de muncitori dădea lovitura de graţie. Mai rămăseseră câteva cărămizi. Un geam tremura atârnat de burta despicată a unui perete. Soţii Constantin şi Valeria Jalaboi, care locuiesc la numărul 11, mi-au spus că Burlea nu s-a mulţumit cu dărâmarea clădirii, le-a mai luat şi o bucată din curte şi vrea să le ia şi beciul, pe motiv că în actele pentru terenul Primăriei, luat cu chirie de familiile de aici în timpul comunismului, s-au făcut nişte greşeli. "Casa a fost dărâmată cu mare greutate, este foarte trainic construită, loveau cu pichamărul în neştire şi abia se urnea câte o cărămidă. În ce priveşte distrugerea sa, doctorul Burlea i-a uns pe toţi, şi judecători, şi reprezentanţi ai Primăriei, pe noi ne-a ameninţat, n-avem nici o putere. Am plătit chirie zeci de ani pe o bucată de teren pe care Burlea a încorporat-o curţii sale. Nimeni nu intervine în favoarea noastră. Se poartă foarte urât, mai mult, a avut inima să dărâme casa monument istoric, face ce pofteşte ca un om care nu dă socoteală nimănui. Şi vai de Iaşiul care nu-şi respectă memoria, oamenii valoroşi, înaintaşii", ne-a spus Constantin Jalaboi, secundat de un alt vecin, Constantin Durubac, şi el utilizator al curţii cu pricina. Dar aceasta este o altă poveste pe care am putea-o prezenta cu altă ocazie.


ACCEPTAŢI SĂ NU MAI AVEM AMINTIRI? Am stat de vorbă şi cu proprietarul, Georgeta Burlea, iar concluzia discuţiei o pot sintetiza prin declaraţia stupefiantă din final: imobilul Culianu s-a autodemolat. "Primăria cum a avut grijă de casa-monument? A avut atât de mult grijă de el încât beciul casei l-a vândut vecinilor, de a trebuit să mă judec cu ei. Să se ocupe de ea ca monument istoric este treaba Primăriei, nu a mea!", a spus Georgeta Burlea. "Dar nu puteţi repara o nedreptate comiţând o ilegalitate!", precizează reporterul. "Casa se dărâma pe mine, era ruptă. Cât despre Primărie, care este grija ei pentru monumentele istorice? Dar casa nu dispare, va fi refăcută aşa cum este. O vom executa în acelaşi stil, aducem specialişti, aducem lemn de la munte. Dar n-are nici o arhitectură, decât un cerdac. Eu am cumpărat de la sora lui Culianu care a locuit aici. Până şi tâmplăria veche o păstrăm la dimensiuni", spune Georgeta Burlea, deşi în autorizaţia de la Primărie se precizează că e vorba şi despre adăugarea unui etaj, deşi Casa Culianu nu a avut niciodată aşa ceva. La observaţia reporterului cum că ar trebui o casă memorială... "Să fac casă memorială? Dar ce să pun în ea? Pun o placă la stradă, n-am un obiect, nimic. Fostul proprietar, doamna Petrescu, şi-a luat lucrurile şi m-a lăsat pe mine în necaz. Am să pun o placă tot pe banii mei. Dacă am insistat la CJ pentru Casă memorială? Am încercat la CJ, dar cui îi pasă de monumentele Iaşiului?" Am avertizat-o pe dna Georgeta Burlea că va fi amendată, pentru că, în ciuda intenţiei sale de a reconstrui casa, nu avea voie să o demoleze, întrucât se află pe lista monumentelor istorice, iar avizul a fost primit pentru renovare, şi nu dărâmare. "Eu rămân şocată, de ce nu s-a pus problema când s-a făcut încurcătura cu beciul? Înţeleg că familia Jalaboi are o răutate, sunt nişte trufaşi." "Dar mulţi ieşeni ar fi dorit să rămână Casă memorială!" ""Domnule, casa asta de fapt s-a autodemolat!"


SCRISOARE DESCHISĂ. Ca o expresie a regretului iubitorilor ieşeni faţă de valorile culturale ale Iaşului şi ale României, o profesoară din Iaşi care s-a ocupat de-a lungul anilor cu organizarea unor simpozioane Culianu mi-a trimis o scrisoare deschisă. Iată câteva fragmente din ea: "De ce ucidem şi nu construim? De ce demolăm şi nu ocrotim? De ce suntem pasivi? De ce nu avem conştiinţa conservării trecutului? De ce ignorăm valorile înaintaşilor? Suntem culpabili. Am tăcut atunci când am văzut cum este masacrat trecutul unei case de patrimoniu care a aparţinut familiei Ionel Teodoreanu. Nu v-aţi gândit că această tăcere vinovată va duce către alte masacre?! Ei bine, în Sfânta Zi de Constantin şi Elena, pe 21 mai 2010, în momentul în care credincioşii slăveau pe aceşti sfinţi, pe Strada Sf. Atanasie nr. 13, în spatele unei copertine uriaşe şi disgraţioase, o voce feminină (doamna Georgeta Burlea - n. r.) îi impulsiona pe cei doi-trei demolatori pentru a ucide mai cu sârg Casa-Monument, Casa-Istorie, Casa-Poveste: Casa Bogdan-Culianu... Dacă dvs., cetăţeni ai acestui oraş, nu veţi lua atitudine... înseamnă că sunteţi de acord să nu mai avem amintiri. Semnat, profesor Livia Ciupercă".