Poliţist şi mafiot, dar mişto de tot!

Că poliţia ialomiţeană este coruptă la vârf a demonstrat-o cu vârf şi îndesat ultimul scandal de presă soldat cu destituirea prin pensionare a şefului IPJ şi a şefului poliţiei Slobozia. Din păcate, nici talpa poliţiei nu este mai curată. Sâmbătă, 12 septembrie, doi bărbaţi din comuna Scânteia au ajuns la reanimare. Salvarea i-a cules de pe un câmp, dintr-o colibă, unde unul dintre ei avea o bostănărie.

Starea de "graţie" în care i-am găsit le-a fost provocată de o bandă de poliţişti condusă de şeful de post din Scânteia, un anume Gere Valentin. Victimele au fost culese de salvare din câmp. Povestea pe care una din rude a rostit-o la 112 i se părea operatorului o exagerare. Cum să ajungă doi oameni în stare de inconştienţă la spital după o întâlnire cu un grup de oameni ai legii? Chiar aşa, cum?


MOBILUL SCANDALULUI: O PLÂNGERE ÎNGROPATĂ
Ion Aron are 30 de ani şi o bostănărie. Cu ceva timp în urmă, nişte necunoscuţi i-au dat foc colibei din câmp unde îşi păzea pepenii. S-a plâns şefului de post, care în deschidere i-a cerut 400.000 de lei pentru două sticle cu vin, ca să se dezmorţească treaba şi organul să funcţioneze la parametri. I-a dat şi susţine că are şi martor. Martorul se cheamă Apostolache Costel, pe care-l adusese la post să declare ce văzuse în legătură cu incendiul de la câmp.

Anul acesta, în preajma Paştelui s-a dus din nou la poliţie ca să vadă ce-i cu plângerea lui. Organul a poftit la o mioară sau un cârlan, ca să facă o masă şi să dea drumul la dosar. Că cică aşa e obiceiul. La o adică ar fi mers şi 2oo de lei cash. A refuzat şi, după cercetări pe cont propriu, s-a dus la poliţie din nou. De data asta cu o listă de suspecţi. A mai trecut ceva timp şi când s-a făcut aproape anul a primit acasă o soluţie. NUP, zice el fără să ştie prea multe despre semnificaţie. Ştia totuşi că asta însemna că vinovaţii au dat ceea ce el a refuzat să dea şi că dosarul s-a închis. Şi-a vărsat năduful într-o discuţie între patru ochi cu şeful de post Gerea Valentin. Şi şi-a văzut de ale lui, considerând cazul închis. Organul însă n-a considerat la fel.


ASALTUL FINAL
Era vineri noaptea şi Aron îşi petrecea ultima seară în câmp. A vândut pepenii şi s-a întors abţiguit de la tara unde îşi cântărise marfa cu mâncare pentru ne­vastă şi copil, care-l aşteptau. A adormit buştean. După miezul nopţii s-a pornit asaltul. Trei maşini Logan cu inscripţia poliţiei pe ele s-au apropiat de colibă cu luminile stinse. Mai mulţi poliţişti în uniformă au coborât cu pistoalele la vedere. Nevasta lui Aron, ieşită din colibă pentru nevoi lumeşti, a amuţit. I-au cerut să-şi trezească bărbatul şi ea le-a spus că-i beat şi nu poate. Au intrat după el şi l-au luat la bătaie din somn.

Gerea a condus cu profesionalism lucrarea miliţienească. L-a culcat la pământ şi i-a pus cătuşe la mâini. Între timp a sosit la colibă cu căruţa şi Apostolache, prieten şi ajutor al lui Aron. L-au umflat şi pe el că a avut tupeu să le ceară să se oprească. I-au dus la post legaţi fedeleş şi i-au băgat în camere separate. Aron îşi aminteşte doar că a fost lovit până a leşinat. Apostolache a fost mai norocos. După ce i-au dat nişte scatoalce şi i-au rupt maieul de pe el i-au dat drumul. Cătuşele i le-a desfăcut Stanciu Marian, şef de post la Traian, venit în sprijinul colegului său de la Scânteia.

După spusele victimelor, de faţă la ostilităţi a fost şi Bogdan Marian, fost poliţist la Scânteia, avansat acum şef de post la Cocora. Ba chiar şi gardianul comunitar a participat la represalii: "Taci, mă, f... morţii mă-tii, că la cât te-am bătut te mai iau o dată". Aşa spune Apostolache, care a încercat să ceară explicaţii. L-au lăsat să intre la Aron, care zăcea pe podea. Apostolache spune că erau toţi beţi cui şi înjurau ca la uşa cortului. Urmele de cătuşe se văd la mâinile lor. Aron este bătut ca un şniţel în zona ficatului. Apostolache le-a cerut poliţiştilor să cheme Salvarea. Alţi pumni şi alte înjurături: "Ete, al dracu', e asistentul lui". Pe la cinci dimineaţă, "oamenii legii", plictisiţi de atâta box, i-au abandonat pe arestaţi la colibă în câmp. Rudele au sunat la 112. Poliţia a preluat cazul şi aşa au ajuns cei doi la spital. În bunele tradiţii, Spitalul Slobozia i-a scuipat afară pe amândoi.
MANAGERUL SPITALULUI ASMUTE PACIENŢII PE ZIARIŞTI
Aron a fost vizitat de jurnalişti la spital. A dat declaraţii, a fost filmat, a răspuns la întrebări. Deranj mare pentru managerul Spitalului Slobozia, care i-a scris rapid biletul de externare. O hârtie sumar întocmită, în care Olaru a scris cu de la sine putere că Aron are vedenii, că îl dor niţel şalele şi cam atât.

Am încercat să dialogăm cu domnul manager. Civilizat, la telefon întâi, ca să nu deranjăm. Ni s-a spus că nu primim nimic prin telefon şi că ne aşteaptă la spital. Am ajuns la birou, de unde secretara ne-a direcţionat la ca­binetul de chirurgie din policlinică. Unde Olaru dădea consultaţii ca orice medic de rând. La uşă, omor. Am băgat capul pe uşă pentru a ne anunţa prezenţa. Olaru ne-a invitat în cabinet şi teatral le-a cerut pacienţilor acordul să stea de vorbă cu presa care-l presează. Cu alte cuvinte, în loc să fixeze o întâlnire la o oră conve­nabilă, diabolicul director ne-a atras la ca­binet şi a asmuţit pacienţii nervoşi şi stresaţi pe noi. A fost primul semn că evită să răspundă la întrebări.

Aveam să ne reîntâlnim câteva minute mai târziu, în salonul în care era internat Aron. A venit direct la patul acestuia şi i-a explicat că trebuie să plece, că nu e cazul să-l trimită la Bucureşti, că nu are nimic. Asta în condiţiile în care ceva mai devreme, în cabinet, a apucat să ne roage să scriem că el nu ştie nimic de nici un scandal la Scânteia. De altfel, biletul de externare parafat de el a fost pus în operă după ce noi am părăsit spitalul. Aron a fost evacuat cu tot cu rude, efecte şi dureri, deşi omul abia respira.

Mobilul acestei conduite profesionale dubioase (rudele lui Aron nu au primit nici un fel de document medical din care să reiasă rezulta­tul investigaţiilor medicale la care a fost supus) nu este greu de ghicit. Mai ales că, spune Aron, un poliţist al cărui nume nu-l cunoaşte a venit la spital sâmbătă şi a încercat să-i ia o declaraţie. Aron a refuzat, iar poliţistul a încercat să o convingă pe doctoriţa care l-a internat să nu scrie "toate prostiile" debitate de Aron în foaia de observaţie.


POVEŞTI POLIŢIENEŞTI
Văzută dinspre poliţie, povestea arată exact pe dos. Apostolache şi Aron tocmai ce s-au căptuşit cu un dosar penal pentru ultraj. Cei doi sunt catalogaţi ca reci­di­vişti violenţi, care au ameninţat organele cu coasele şi topoarele din dotare în repetate rânduri. În faţa acestor amenin­ţări, şeful de post din Scânteia a apelat şi la omologul din comuna Traian, başca la colegii de la Slobozia. Cu trei maşini de poliţie, forţa operaţională s-a deplasat în câmp la Aron şi a încercat să-l conducă la post. A intervenit şi Apostolache, care s-a pus în contra statului. Ambii au fost încătuşaţi şi duşi la post, unde s-au dat singuri cu capetele de pereţi şi s-au tăvălit pe podea.

Afirmaţiile poliţiei sunt contrazise brutal de realitate, cei doi neavând absolut nici un semn de lovituri în zona capului. Or fi folosit perne, pro­babil. În final, spune comunicatul poliţiei, victimele s-au potolit dar au refuzat să dea declaraţii. Aşa că oamenii legii le-au dat drumul deşi erau violenţi şi atacau cu topoare. După ce presa s-a interesat de subiect a venit şi acest comunicat de presă la pachet cu dosarul penal pentru ultraj. Mai mult, în dimineaţa zilei de luni, când am luat legătura cu biroul de presă, ni s-a spus că abia se aflase de caz şi că se făceau verificări interne. Nici o vorbă despre ultraj. Comunicatul de presă confirmă însă modul de lucru. Doi oameni au fost adus, la postul de poliţie cu forţa în miezul nopţii, fără ca pe numele lor să existe un mandat de aducere sau un dosar. Apoi au fost eli­beraţi, deşi poliţia susţine că sunt infractori recidivişti şi violenţi. Iar ca tacâmul să fie complet, Aron susţine că nu a fost condamnat niciodată.