Prima şi ultima iubire, Trabantul. Cea mai ieftină maşină, "bătrâna nemţoaică", rezistă cu demnitate pe şoselele patriei

Lucreaza ca electromecanic si toata ziua se plimba cu Trabantul la clientii carora le repara masinile de spalat. Iubeste marca Trabant inca din copilarie, de cand acesta este numele cu care parintii sai l-au obisnuit. Isi aduce aminte si acum cu drag de prima masina de familie. "Prin ’70 am avut primul Trabant cumparat nou-nout. «Ne-a servit» pana in 2000. Dupa Revolutie, imediat ce s-au deschis granitele, am fost cu el in excursii prin Ungaria. Tata umbla si prin tara foarte mult", isi aminteste Kelemen Csaba Arpad, iubitor de "Trabi".

Pe langa dragostea pentru marca nemteasca insuflata de parinti inca dinainte de varsta majoratului, Csaba a primit la varsta de 18 ani, imediat dupa ce a facut scoala de soferi, ce altceva decat un Trabant?! "E o «boala» de familie asta cu Trabantul. In 1997, cand am luat permisul, tata mi-a facut masina cadou. M-am bucurat mult de el. Si acum ii tin minte numarul – 1 CJ 7302, model 601. Era o berlina", mai spune Csaba.

In momentul de fata, tanarul clujean poseda doua autoturisme din aceeasi marca si este printre putinii care au doua Trabanturi combi. Mai mult, este poate primul care are un Trabant cu motor de 1,1 inmatriculat. Literele numerelor de inmatri­culare au fost alese pe spranceana: SUA si GTG (de la filmul Go Trabi Go). Primul a fost luat la schimb pe un Ford Escort din ’96, iar Csaba este al patrulea proprietar. Al doilea a costat 1.000 de lei, dar a fost modificat foarte mult dupa cumparare, desi s-au pastrat in mare parte liniile ori­ginale. Modificarile au costat cel pu­tin de trei ori valoarea masinii.
Le-a schimbat piesele, le-a aranjat la exterior, le-a pus banchete de Porsche, totul ca sa intoarca priviri pe strada si sa schimbe parerile preconcepute ale trecatorilor despre marca.

"Trabantul e ieftin de intretinut. De exemplu, o curea de transmisie e 10 lei, o bucsa e 5 lei, pistoanele de frana sunt 30 de lei. Totusi, am investit ceva bani in schimbarea aspectului masinilor. Una ar costa 3.000 de euro si as putea-o vinde chiar maine, si cealalta costa cam 1.200 de euro", spune clujeanul. Cat despre pataniile si ironiile zilnice din trafic, Csaba are o mie de povesti. "Deja m-am obisnuit sa se uite lumea ca la felul trei la mine cand stau la stop. De multe ori incerc sa calc pedala, ca sa ma laud cu masina mea. De mistourile pe baza masinii mele m-am obisnuit. De multe ori, dupa ce ieseam de la lucru, ma trezeam ca imi mutau masina-n alta parte. Erau mistourile colegilor de serviciu, dar de la un moment dat nu m-au mai deranjat", spune Csaba.

Una din cele doua masini, "de nostalgie", asa cum ii place lui Csaba sa le numeasca, are motor de 1,1, de Volkswagen Polo. "Este doar piele de Trabant", cum spune mama sa. Aceasta e fabricata in 1990, in timp ce cealalta "dragoste" a lui Csabi e scoasa de pe liniile de fabricatie in ’87. Daca-l intrebi daca a umilit vreun sofer in trafic, Csabi iti povesteste cum a atins 170 de kilometri la ora. "La drum lung prinzi 90-100, viteza pe care o tii constant. Asta e viteza care-i place unui Trabant. Dupa Brasov am prins o data, desi nimanui nu-i vine sa creada, 170 de kilometri pe ora, dar e o viteza la care masina nu sta pe drum, nu e de mers cu atata. Am vrut doar sa incerc motorul, sa vad ce stie", povesteste tanarul.

Atunci cand lumea il intreaba daca vreunul din Trabanturi l-a lasat in camp, Csabi isi stie povestea.Le explica tuturor ca, pentru a nu te lasa cand ti-e lumea mai draga, Trabanturile au nevoie permanenta de piese de schimb. "Daca stiu ca risc sa ma lase o curea, de exemplu, atunci cand pornesc la drum imi pun una in portbagaj. Trebuie sa te pregatesti, nu doar sa te astepti sa nu se strice una, sa nu se strice cealalta", spune el.

In putinul timp liber pe care il are, acesta conduce o motocicleta, o Yamaha Virago 535. Cu toate astea, i-ar placea mult sa organizeze sau sa fie invitat la mai multe intalniri intre "trabantisti". "De obicei ne intalneam in Cluj-Napoca, pe platoul Salii Sporturilor «Horea Demian», dar acum, din pricina invidiei si a certurilor, nu se mai fac nici aceste intalniri. Au fost certuri, culmea, tot de la masini, care cui ii vinde masina, se faceau lucruri de genul «daca vrei sa vinzi masina, eu sunt primul cumparator», iar acestea nu au fost respectate", se plange tanarul trabantist.

Pana atunci, Csaba umbla prin tara la intrunirile iubitorilor de "Trabi". "A fost anul asta o intalnire la Sibiu, una la Odorheiu Secuiesc si una la Brasov. La Brasov a fost cel mai frumos. Au fost cam 35 de Trabanturi", incheie Csaba, care spune ca va incerca sa ii adune cat mai curand pe iubitorii de Trabant la poalele Feleacului.