Alex Codruţ Bălaşa se vinde pe Ebay în Anglia din cauza corupţiei din România

Pentru Alex Codruţ Bălaşa, România pare să fie ţara ţepelor. L-a "trădat" deopotrivă în afaceri şi dragoste. Atât de tare, încât tânărul de 25 de ani a plecat în Marea Britanie, unde a făcut vâlvă recent cu un anunţ în care şi-a scos la vânzare pe un site de licitaţii online serviciile şi experienţa. Vrea să o ia de la zero, vrea o şansă de a-şi rezolva problemele în care s-a trezit sufocat, vrea să îşi îndeplinească visul. Dar nu în România.

Pentru britanici, povestea lui Alex e o variaţiune pe eterna temă a imigrantului est-european care apelează la metode inedite pentru a-şi găsi de lucru în Regat. Pentru Alex, e vorba de cu totul altceva. "Povestea mea este o poveste despre viaţa unui român, despre România şi mediul de afaceri din ţară, despre Guvernul corupt şi legile defecte şi despre cum am ajuns să-mi vând cunoştinţele pe eBay în Marea Britanie", a rezumat el, într-un dialog în exclusivitate cu Jurnalul Naţional.

La 25 de ani, puţine sunt domeniile unde Alex nu se pricepe sau unde n-a încercat să afle cât mai multe. Pe principiul "cum se face", a fost interesat, pe rând, de electronică, mecanică, informatică. Paradoxal, spune că cei mai frumoşi ani de până acum sunt cei pe care i-a petrecut în actorie. A jucat teatru într-o trupă pregătită de actriţa Carmen Trocan, a urcat pe scenele bucureştene şi a simţit, o dată în plus, că totul îi este la îndemână. O dovadă în plus a fost perioada petrecută la Praga, ca pilot de încercare pentru o companie auto. Era imediat după absolvirea liceului. Atunci părea că posibilităţile sunt infinite şi că trebuie doar să îşi aleagă drumul potrivit.

Însă drumul potrivit a tot întrziat să i se arate. Au început să i se arate doar problemele. "În 2007 am înfiinţat o firmă care oferea servicii de curăţenie. Am închis activitatea după câteva luni, fiind primul eşec. Apoi am încercat să fac amenajări interioare, până când l-am cunoscut pe un mafiot din Braşov care nu m-a plătit. Dauna a fost atât de mare încât am fost nevoit să închid şi această activitate, fiind al doilea eşec. Practic, pierdusem toţi banii. În 2008 am semnat un contract de brokeraj de credite cu o bancă şi am început să vând credite", povesteşte Alex.

Tot atunci a apărut ceea ce părea să fie şansa lui. Stând de vorbă cu un prieten, i-a venit ideea să facă o afacere cu pizza. "Am împrumutat bani de la bancă şi am construit Happy Time - pizza cu livrare la domiciliu. De aici am început să gust din România". Credea că avea tot ce îi trebuie: un vis, putere de muncă şi ... bani de înapoiat la bănci. Nu vroia decât să lupte şi să muncească. Curând şi-a dat seama exact cam cu ce are de luptat. A intrat în păienjenişul şpăgilor pentru autorizaţii, pentru avize, pentru aprobări. A dat piept cu România de care încearcă acum să se ţină departe. "Am învăţat că pentru a obţine orice ţi se cuvine, altcineva trebuie să îşi

primească . Am învăţat că dacă le faci carte de muncă tuturor salariaţilor, nu mai ai multe zile cu uşa deschisă. Am învăţat de la un funcţionar că poţi să primeşti patru amenzi într-un an pentru faptul că nu ai autorizaţie de la Primărie şi tot ieşi la jumate decât dacă ai plăti autorizaţia. Asta pentru că şi primarul are restaurant". Într-un final, a prins mersul lucrurilor. S-a adaptat. Şi-a făcut o "relaţie" la Primărie şi totul a mers ca pe roate. În 2010, Alex reuşise să îşi achite datoriile şi afacerea mergea bine. A fost momentul în care a vrut să pluseze. Să transforme pizzeria cu livrare în restaurant pizzerie. "Am mutat Happy Time într-un spaţiu mare, pe Pache Protopopescu. Doar chiria costa 3.250 de euro, o sumă uriaşă pentru vremea aceea".

Cu greu am cumpărat mese, am renovat, am rugat furnizorii să mă crediteze. Iar ei au crezut în visul meu", îşi aminteşte tânărul. În visul lui a crezut şi familia lui. Mama şi fratele participau direct la afacere. Cu ei şi cu alţi 12 angajaţi, Happy Time Restaurant devenise un fel de afacere de familie.

Şi afacerea, şi familia lui Alex aveau să sufere o grea lovitură odată cu apariţia în viaţa lui a Cristinei, o fată de 21 de ani care venise să se angajeze ospătăriţă. Se întâmpla în septembrie 2010. Două luni mai târziu, Alex şi Cristina se mutau împreună. Moment în care ambiţiile fetei au început să crească. A preluat de la Alex administrarea afacerii, şi-a angajat prieteni şi vecini. Afacerea a început să meargă în pierdere. La fel şi relaţia Cristinei cu familia lui Alex. Până s-a ajuns la ruptură, spune el. "M-a constrâns să aleg între ea si ei. Îmi doream atât de mult să am o soţie şi trei copii, pentru care să muncesc, încât am făcut o greşeală groaznică... am renunţat la familia mea pentru a rămâne cu Cristina".

În august 2011, afacerea era în agonie. Nu mai erau bani nici măcar pentru plata angajaţilor şi a furnizorilor. Ca pentru a demonstra că se poate ajunge din rău în mai rău, Alex a făcut datorii disperate la cămătari. Iar când aceştia au venit să îşi recupereze investiţia şi au plecat cu două camioane în care încărcaseră, practic, afacerea lui, Alex a ştiut că totul se terminase.

Nici atunci nu a vrut să se dea bătut. "I-am propus să ne mutăm în altă ţară şi să creadă în mine. I-am spus că vom face o afacere nouă, că o vom lua de la capăt". Tot atunci, Alex şi Cristina s-au căsătorit. "Am continuat să lupt. Am vrut să pornesc o nouă afacere ca să plătesc datoriile şi să-mi întemeiez o familie", explică tânărul. Au plecat în Anglia, cu doar 300 lire în buzunar şi s-au angajat amândoi la restaurantul unui teatru din Coventry. Dacă Alex era convins că el şi soţia sa o vor lua de la zero împreună, Cristina avea alte planuri. La două luni după căsătorie, l-a părăsit pentru un englez, administrator şi bucătar la restaurantul unde lucra.

Pentru Alex, a fost o loviturţ pe cât de dură, pe atât de neaşteptată. Ianuarie 2012 l-a găsit devastat sentimental, fără serviciu, doar cu mâncarea de la Crăciun şi cu 20 lire în buzunar. A locuit perioadă la prieteni, a început să îşi revină şi a reînceput să facă ceea ce e obişnuit să facă: să caute soluţii, să îşi facă planuri. "Am supravieţuit din web design şi dintr-un job la o cafenea. Uşor-uşor mi-am găsit o cameră unde să stau şi am căutat să-mi asigur pâinea, ştiind să fiu chibzuit. Aşa am ajuns să îmi vând serviciile pe eBay", spune românul.

În anunţ, Alex cere aproximativ 70 de euro pentru opt ore pe zi. Opt ore în care îşi pune la dispoziţia clientului toate aptitudinile profesionale. "Scopul pentru care am pus reclama pe eBay este de a găsi oameni care au nevoie de un bun manager, de un om experimentat, de un sfat sau de un muncitor pentru orice proiect. Nu vreau să atrag banii altor oameni sau să experimentez. Deja am experimentat pe pielea mea, ştiu exact ce merge şi ce nu merge. Vreau doar să profesez în folosul altora, cât şi în folosul meu. Pentru că trebuie să faci paşi mici pentru a construi totul de la zero, din nou. Iar eBay este un pas mic", crede el.

Pasul pe care nu este dispus să îl facă prea curând este să revină în România. Chiar dacă viitorul său în Marea Britanie e cel puţin incert. "În România, ca să fii respectat îţi trebuie bani. Dacă vrei să ai bani, în România trebuie să sistemul. Pentru că legile sunt defectuoase şi cei ce le cunosc profită pentru a se îmbogăţi", spune Alex. Şi o spune din proprie experienţă. "Nu am plătit unele taxe sau impozite pentru că legea mi-a permis să le evit. De ce ? Pentru că sunt atâtea guri flămânde de hrănit, încât sistemul nu-ţi permite să lucrezi legal, mai ales dacă eşti mic, cu bani împrumutaţi şi cu o afacere nouă. Pentru că eşti îndemnat să alegi calea asta tocmai de oficiali. Pentru că legea permite! Pentru că Poliţia închide ochii şi mănâncă pizza, în loc să-şi facă datoria. Mi-e ruşine, dar altfel nu aş fi reuşit", încheie Alex.

Românul speră că în Marea Britanie va avea o nouă şansă. O altfel de şansă – una corectă. "Vreau să fiu un om cinstit, să muncesc şi să fiu apreciat, să construiesc o afacere şi să lupt în continuare pentru a plăti datoriile pe care le am în România. Nu am altă şansă, nu am altă posibilitate. În vest, lumea e civilizată şi legea e lege. Aici dreptul ţi se respectă".