România de azi este imaginea stării de rău

Mulţimea cuvintelor şi expresiile utilizate au fost grupate în patru mari categorii:
● O primă categorie, definită ca stare de rău, cuprinde cuvinte cu frecvenţă mai mare sau mai mică, dar cu un minimum de cel puţin două menţionări, ca: nesiguranţă, sărăcie, şomaj, corupţie, mafie, criză, anarhie, min­ciună, dezordine, dezamăgire, eşec, umilinţă, lipsa banilor, bătaie de joc, ceartă, dezbinare, droguri, violuri, prostituţie, neocomunism, foamete, imoralitate.

● O a doua categorie, denumită sentimentul de bine sau starea de bine, include cuvinte care exprimă o percepţie pozitivă: democraţie, evoluţie, deschidere spre vest, liberă exprimare, normalitate, liberă circulaţie, speranţă, afaceri.

● O a treia categorie face referire la anumite simboluri ale acestei perioade precum: libertate, Iliescu, Băsescu.

● O a patra categorie (altele) conţine cuvinte mai puţin specifice perioadei (de ex. ţară, economie etc.).


Aşa cum ilustrează graficul "Care este primul cuvânt care vă vine în minte când auziţi expresia "România de azi"?, două  treimi din populaţia adultă a României exprimă, intuitiv, sentimente negative, o "stare de rău" mai degrabă decât de bine, chiar dacă ponderea nemulţumiţilor de modul în care trăiesc este mai redusă.

Analiza în funcţie de diferite caracteristici socio-demografice arată că nu există diferenţieri majore induse de gen, nivel de instrucţie, stare civilă, statut ocupaţional sau religie în ceea ce priveşte imaginea pe care o au oamenii despre România de azi, iar singurele variabile care diferenţiază populaţia pe categorii sunt: vârsta, etnia şi regiunea de rezidenţă.

Astfel, datele arată că tinerii au opinii mai favorabile decât vârstnicii, adică o parte (16%) descriu România zilelor noastre printr-o stare de bine, cei mai mulţi (59%) definesc spontan România prezentă prin cuvinte ce exprimă o stare de rău şi un alt procent (11%) au în minte simboluri ale acestei perioade. Cei de vârstă medie  şi peste medie sunt mai degrabă omogeni, peste două treimi dintre ei îşi proiectează România de azi printr-o "stare de rău".

Maghiarii şi celelalte naţionalităţi, altele decât maghiarii, au un procent uşor mai ridicat decât românii (16%-17% comparativ cu 12%) sentimente pozitive, de bine, despre România de azi şi acest fapt ţine de posibilitatea de afirmare pe care au căpătat-o după 1989. Interesant este că mai puţini bucureşteni decât restul locuitorilor, au  sentimente pozitive când trebuie să descrie România prezentului. Aglo­meraţia, dezvoltarea urbană haotică şi ineste­tică, plus spiritul mult mai critic al bucureştenilor, toate acestea pot fi explicaţii pentru datele ilustrate de această analiză.
În ceea ce priveşte situaţia din comunism, la întrebarea Care este primul cuvânt care vă vine în minte când auziţi expresia "România înainte de 1989"? au răspuns 88% dintre subiecţii eşantionului.

Cuvintele şi expresiile menţionate ca răspuns la această întrebare au fost grupate în aceleaşi patru categorii:
● Categoria stare de bine  cuprinde cuvinte ca: siguranţă, stabilitate, linişte, egalitate, loc de muncă stabil, dezvoltarea ţării, pace, echilibru, disciplină, ordine, bunăstare, corectitudine, concediu plăcut, educaţie bună, dragoste de ţară.

● Categoria stare de rău include cuvinte ca: lipsuri, cozi, foamete, sumbru, întuneric, interdicţii, cartele, frig, frică, teroare, sărăcie, dictatură, minciună.

● Categoria referitoare la simboluri ale perioadei include cuvinte ca: Ceauşescu, cultul personalităţii, colectivizare, comunism, securitate, proprietate socialistă.

● Categoria altele include cuvinte precum: nostalgie, trecut, istorie, amintiri etc.

Distribuţia răspunsurilor este prezentată în graficul "Care este primul cuvânt care vă vine în minte când auziţi expresia «România îna­inte de 1989"»?. Circa  o treime din populaţie exprimă, intuitiv, simboluri ale perioadei comuniste trăite. Proporţia celor care exprimă o "stare de bine" (27%) este cu 4% mai mare decât proporţia care exprimă o "stare de rău" (23%). Diferenţa nu este statistic semnificativă, dar nu se poate face abstracţie de situaţia înregistrată. Datele produse de această întrebare trebuie coroborate cu răspunsurile la alte întrebări care fac apel la memoria colectivă, care reţine în special evenimentele pozitive.

Desigur că opiniile despre ceea ce a fost "bun" şi "rău" în perioada de dinainte de 1989 nu sunt omogene, ele diferă în principal în funcţie de vârstă, nivelul de educaţie a populaţiei şi mediul de rezidenţă urban-rural. Astfel, "starea de bine" este exprimată cu precădere de cei în vârstă de peste 56 de ani, majoritatea pensionari, iar cei în vârstă de 18-30 ani au reprezentări sociale reflectate cu precădere în simboluri ale perioadei comuniste (41%). Populaţia de vârstă mijlocie, 31-55 ani, este cea mai critică faţă de perioada comunistă, apreciind într-o proporţie de 28% că în România era o "stare de rău".     

Persoanele cu studii superioare sunt mai critice decât cei cu studii medii sau subliceale, având reprezentări sociale mai puternice în ceea ce priveşte "starea de rău" din societatea comunistă (29%). În mod corespunzător, cei cu studii subliceale exprimă sau apreciază,  cu precădere, etapa dinainte de 1989 ca o stare de bine (32%). Legităţile memoriei sociale se pare că funcţionează când se formează imaginea mentală a trecutului şi prezentului. Se pare că se aplică şi aici memoria selectivă, în acord cu expresia populară "Cele rele să se spele, cele bune să se adune". Cu sau fără intenţie, trecutul este valorizat pozitiv de indivizi. De altfel, dorim să ne amintim din viaţă ceea ce a fost plăcut, lucru dovedit şi de faptul că fiecare dintre noi avem obiceiul de a ne fotografia în momente plăcute ale existenţei.

Dacă analizăm aceste cuvinte şi expresii ca reflectare a unor fapte mediate de limbaj, pe un eşantion reprezentativ, putem afirma că ele se constituie într-o imagine de ansamblu a opiniei publice sau a gândirii colective a populaţiei. Este vorba despre o percepţie socială prin care faptele suferă o remodelare personală inclusiv prin atribuire de sensuri noi, în funcţie de atitudinea pozitivă sau negativă, de acceptare sau respingere a acestora.

În concluzie, rezultatele prezentate nu trebuie privite ca o redare fotografică sau iconică a  realităţilor, ci ca o percepţie colectivă, reprezentativă, exprimată în imagini comune, supusă influenţelor datorate memoriei selective, modelelor culturale şi mentalităţilor din prezent.
CE A FOST "RĂU" ŞI CE A FOST "BUN" ÎN PERIOADA COMUNISTĂ?
În centrul imaginilor pozitive se situează, după opinia noastră, ceea ce oamenii consideră că a fost bun şi regretă, pentru perioadele ana­lizate. În ceea ce priveşte imaginile negative, acestea ar avea ca elemente definitorii ceea ce oamenii percep că a fost cel mai rău  (şi res­ping) pentru perioadele respective. Astfel, din analiza datelor, despre populaţia din categoria de vârstă de peste 38 de ani, cu experienţă de viaţă semnificativă pentru cele două perioade, se observă că aceasta situează în centrul răului din perioada comunistă aspectele legate de îngrădirea libertăţii (19%), de lipsuri existenţiale (foamete, lipsa alimentelor) şi de condiţiile grele de locuire (frig, întuneric cauzat de desele întreruperi ale curentului electric etc.). Alte rele care ţin de abuzurile de diferite feluri şi de propaganda regimului ocupă ponderi mai mici (6%, respectiv 3%).

Totuşi, o pondere semnificativă a acestei ca­tegorii de populaţie (30%) nu a ştiut sau nu a dorit să declare care a fost cel mai rău lucru în perioada comunistă. Nici întrebarea referitoare la ce regretă cel mai mult din perioada comunistă (Ce a fost bun şi a rămas de dome­niul trecutului) nu primeşte răspuns din partea a 30% din populaţia intervievată (Graficul "Care  credeţi că a fost cel mai rău lucru pentru dvs. în perioada comunistă?"). Este vorba de dorinţa de uitare sau de dezinteres sau neîncrederea faţă de studiul problemei?

Cei mai mulţi respondenţi (43%) au indicat ca lucruri bune, din perioada comunistă, pe care le regretă şi pentru că nu mai sunt, diferite aspecte legate de siguranţa cetăţeanului, stabi­litatea locului de muncă, mai puţină violenţă şi violuri mai puţine etc.

Valorile comunismului (exprimate prin cuvinte-cheie ca apropiere între oameni, egalitate, omogenitate, proprietate socialistă) sunt indicate de 6% din totalul eşantionului, iar 4% apreciază şi regretă situaţia economică a ţării din perioada comunistă. Unul din zece respondenţi declară că nu regretă nimic din acea perioadă.  (Graficul "Ce regretaţi (dvs. personal) din perioada comunistă?").

Aceste date care reflectă aspecte negative, dar şi pozitive despre viaţă într-o anumită etapă intră într-o contradicţie, cel puţin formală, cu condamnarea comunismului ca întreg sau cu imaginea despre societatea comunistă în tota­litate negativă.


CINE ŞI CE CONSIDERĂ CĂ A FOST CEL MAI RĂU LUCRU ÎN COMUNISM?
Lipsa alimentelor/foametea este considerată ca fiind cel mai rău lucru întâmplat înainte de 1989, în procente mai ridicate, de cei cu studii sub liceu, care sunt căsătoriţi sau au o altă situaţie civilă, nu au un loc de muncă, dar au pe cineva care în prezent munceşte în străinătate, sunt romano-catolici de altă naţionalitate decât cea maghiară şi română şi locuiesc în Transilvania.

Îngrădirea libertăţii pare a fi afectat mai degrabă pe persoanele de gen masculin, de vârstă medie (31-55 ani în prezent), cu studii medii şi superioare, necăsătorite, ocupate, aparţinând altor culte decât cea ortodoxă şi romano-catolică, rezidente în Bucureşti. Cei care spun, în procente uşor mai ridicate comparativ cu restul, că în perioada comunistă nu a fost nimic rău sunt persoane cu studii sub medii sau medii, necăsătorite, neocupate şi au altă religie decât ortodoxă sau romano-catolică.


CINE ŞI CE REGRETĂ DIN PERIOADA COMUNISTĂ?
Siguranţa cetăţeanului este regretată în procente uşor mai ridicate de persoanele cu studii medii de altă religie decât cea ortodoxă sau romano-catolică, în timp ce persoanele cu studii superioare, care au altă situaţie civilă (nu sunt nici căsătoriţi, nici necăsătoriţi), sunt maghiari şi locuiesc singuri, regretă în procente uşor mai scăzute decât restul acest aspect de dinainte de 1989.
Valorile comunismului le lipsesc mai degrabă celor de altă etnie decât română sau maghiară care locuiesc în Transilvania.
Cei care nu regretă nimic din perioada comunistă sunt, mai degrabă, persoane cu studii superioare, necăsătorite, care aparţin cultului romano-catolic şi locuiesc în Muntenia.

Va uma
Ce ne-a adus democraţia? Schimbările  în bine şi în rău petrecute după 1989, în per­cepţia românilor în vârstă de peste 38 de ani.