Românii nu regretă comunismul

Curs Sept-Oct 2009  /  Sondaj naţional pe un eşantion N = 1.602 subiecţi (Click pe imagine pentru mărire)

ROMÂNCELE SUNT MAI DE STÂNGA
Datele acestui sondaj arată că un procent mai mare din rândul femeilor aşteaptă ca statul să asigure tuturor un loc de muncă decent (87% comparativ cu 83%). De asemenea, femeile consideră, în procent uşor mai ridicat (57% comparativ cu 52%, proporţia bărbaţilor), că statul ar trebui să impună o limită a veniturilor personale. Mai mult, femeile par a fi în mai mare măsură de acord cu ideea conform căreia "comunismul a fost o idee bună, dar care a fost pusă în practică greşit". Aceste diferenţieri care apar între bărbaţi şi femei provin din realităţile zilelor noastre, în care femeile încă sunt discriminate atât în ceea ce priveşte locul de muncă, cât şi câştigurile băneşti. Studiile au demonstrat că, în general, în societatea românească, mai mulţi bărbaţi se află în poziţii de vârf, iar veniturile sunt mai mari în rândul bărbaţilor comparativ cu femeile, de aici şi ataşamentul femeilor mai mare faţă de o justiţie socialistă, de un stat agent distribuitor de la care aşteaptă să facă dreptate şi egalitate.  

Ar mai fi de menţionat două aspecte importante. În primul rând, trebuie observat că,nemulţumirea faţă de traiul de zi cu zi este prezentă în egală măsură în rândul bărbaţilor, cât şi în rândul femeilor şi nu există diferenţieri cu privire la rolul statului de a asigura tuturor un trai decent, ceea ce spune că, dacă într-o societate capitalistă aproape 90% din populaţie nu este de acord cu ceea ce oferă economia de piaţă, atunci aceea economie de piaţă nu funcţionează. În al doilea rând, trebuie remarcat faptul că un procent mai scăzut (54%) din români aprobă rolul statului de a limita veniturile personale. Cu alte cuvinte, românii aşteaptă un trai decent, şanse egale de accedere în funcţii şi de câştig, iar veniturile ar trebui să reflecte munca fiecăruia.  

TINERII NU GĂNDESC DIFERIT DE CEI DE VĂRSTĂ MEDIE
Dacă ne uităm la cele două dimensiuni analizate, principii socialiste şi comunism rezidual, observăm că pe cele trei categorii de vârstă, tineri, vârstă medie şi vârstă peste medie, singurele diferenţe semnificative apar doar între primele două categorii de vârstă comparativ cu vârsta a treia (56 de ani şi peste). Prin urmare, datale ne spun că 9 din 10 români cu vârste de peste 56 de ani sunt ataşaţi de principiile justiţiei socialiste, 6 din 10 ar prefera ca statul să limiteze veniturile personale, iar aproximativ 8 din 10 sunt adepţii comunismului ca idee bună. Însă nu aceste date sunt surprinzătoare, interesant este că tinerii nu se diferenţiază, ca mentalitate, de celelalte două categorii, ci au aceeaşi gândire ca persoanele de vârstă medie. Explicaţia acestui fapt are la bază două dimensiuni. În primul rând este vorba de educaţie, în al doilea de rând, de (ne)mulţumirea faţă de mersul lucrurilor în societate. Tinerii sunt educaţi de cei de vârstă medie, prin urmare, opţiunea lor faţă de sistemul de distribuţie în societate este puternic influenţată de ceea ce le-au transmis părinţii şi, mai mult, este întărită de ceea ce văd în realitate şi percep ca injust.

NIVEL DE EDUCAŢIE RIDICAT - MAI LIBERALI ÎN GĂNDIRE
Datele arată că, cu cât nivelul de educaţie creşte, cu atât scad ataşamentul faţă de principiile socialiste şi nostalgia după comunism. Astfel, peste 9 din 10 români cu studii sub medii şi-ar dori un stat puternic intervenţionist, comparativ cu 8 din 10 români care au studii medii şi 7 din 10 dintre cei care au studii superioare. De asemenea, persoanele educate sunt în procent mult mai mic (54% comparativ cu 69%-74%) de acord cu ideea conform căreia comunismul a fost bun, dar a fost greşit aplicat. Nivelul de educaţie îţi dă, prin urmare, un grad mai ridicat de toleranţă şi de înţelegere a perioadei de tranziţie şi a faptului că trecerea de la un sistem la altul se face anevoios şi cu multe nemulţumiri.

Lipsa locului de muncă este unul dintre factorii determinanţi ai ataşamentului faţă de justiţia socialistă. Aşa cum era de aşteptat, persoanele fără un loc de muncă sunt în mai mare măsură ataşate de un stat maximalist, agent distribuitor, iar comunsimul rezidual are mai mulţi adepţi în rândul acestora. Datele acestui sondaj arată diferenţe clare între cele două categorii de populaţie, ocupată vs neocupată. Astfel, circa 9 din 10 români care nu sunt angajaţi consideră că statul ar trebui să asigure un trai decent şi un loc de muncă tuturor comparativ cu 8 din 10 persoane ocupate adepte ale acestor principii. Mai mult, circa două treimi din cei neocupaţi sunt adepţii intervenţiei statului pentru limitarea veniturilor personale comparativ cu mai puţin de jumătate (47%) din cei care au un loc de muncă şi care au o astfel de opinie. De asemenea, comunismul rezidual este are adepţi printre 7 din 10 români inactivi, în timp ce doar 6 din 10 români ocupaţi mai au o mentalitate de acest tip.

Muntenii sunt cei mai ataşaţi de principiile justiţiei socialiste şi au în mai mare măsură o mentalitate de tip "comunism rezidual". Bucureştenii şi transilvănenii sunt în procente mai mici de acord cu statul ca agent distribuitor, în timp ce moldovenii sunt în mai mare proporţie împotriva ideii ca statul să impună un venit maxim indivizilor, comparativ cu locuitorii din celelalte regiuni. Interesant este că această analiză la nivelul regiunilor ne arată cum în celelalte regiuni, cu excepţia Munteniei, comunismul rezidual are aceeaşi pondere în rândul populaţiei. Raţiuni pentru care bucureştenii şi transilvănenii să fie mai de dreapta sunt de înţeles. Despre bucureşteni se spune că sunt mai sofisticaţi şi, într-un procent mai mare, au un nivel de educaţie mai ridicat. Despre transilvăneni se consideră că, fiind mai aproape de graniţa cu Occidentul, au o mentalitate mai capitalistă, însă Moldova şi Muntenia sunt plasate cam pe acelaşi palier sub multe aspecte, grad de sărăcie, nivel de instrucţie etc. Explicaţia ar putea sta în faptul că mai mulţi locuitori din Moldova decât din Muntenia au practicat migraţia circulatorie, în Occident, după 1989, şi de aici un grad ceva mai ridicat al respingerii principiilor socialiste.

"Să se privatizeze toate, dar să rămână de stat" pentru că "Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim."

Aceste două sintagme, prima utilizată de mulţi la începutul anilor '90, cealaltă reprezentând o zicală specifică muncii în socialism par a nu fi dispărut din mentalul colectiv. Datele acestui sondaj arată că majoritatea populaţiei de peste 18 ani a României este de stânga. 7 din 10 români doresc ca statul să intervină pentru a reglementa lucrurile în economie şi tot cam aceeaşi proporţie, circa 74%, şi-ar dori un salariu mic, dar sigur. Aceste cifre nu fac decât să întăreasacă ataşamentul faţă de justiţia socialistă, demonstrat mai sus, şi comunismul rezidual, prezent în mare măsură în mentalitatea românilor. (vezi Grafice "Credeţi că piaţa trebuie lăsată să reglementeze lucrurile în economie sau statul ar trebui să intervină pentru a da fiecăruia o şansă corectă?" şi "Dvs. aţi prefera un salariu mic şi sigur sau unul mare, dar mai puţin sigur?")

Analiza în funcţie de socio-demografie, în ceea ce priveşte ataşamentul faţă de economia de piaţă, arată că acele categorii de populaţie care se opun justiţiei socialiste sunt pro economia de piaţă. Cu alte cuvinte, adepţii economiei de piaţă sunt mai degrabă bărbaţii, comparativ cu femeile, tinerii comparativ cu categoria de vârstă medie şi peste medie, cei cu studii superioare, persoanele ocupate şi rezidenţii din Moldova şi Bucureşti. În concluzie, portretul-robot al persoanei care preferă ca piaţa să fie lăsată să reglementeze lucrurile şi care ar accepta mai degrabă un salariu mare, dar mai puţin sigur este următorul: bărbat, rezident în Bucureşti sau Moldova, cu vârstă între 18-30 de ani, cu studii superioare şi care în prezent este angajat.

Ar mai fi de adăugat că o proporţie mai mare (9%-10% comparativ cu 6%-4%) din persoanele de peste 56 de ani nu au dorit sau nu au putut să spună ce preferă dintre cele două alegeri, economie de piaţă vs stat intervenţionist şi salariu mic şi sigur vs salariu mare şi nesigur, ceea ce indică un grad mai scăzut de ancorare în astfel de preocupări al persoanelor trecute de vârsta medie. Nu trebuie neglijat, de asemenea, şi faptul că bucureştenii au cel mai ridicat grad de acceptabilitate a riscului, circa o treime (30%) preferând un salariu mare, dar mai puţin sigur.

Principalii beneficiari ai economiei de piaţă
Numărul redus al românilor ataşaţi de justiţia economiei de piaţă şi de economia concurenţială rezidă şi din modul în care aceştia percep părţile pozitive ale noilor forme de organizare socială, mai ales prin prisma beneficiarilor acestora. Întrebaţi pe cine consideră principalii beneficiari ai economiei de piaţă, cei mai mulţi (31%) dintre românii de peste 18 ani au numit politicienii, apoi foştii securişti şi nomenclaturişti (23%), iar în proporţii aproape egale (18%-19%) românii consideră că de pe urma economiei de piaţă au avut de câştigat oamenii de afaceri români şi străini. Procentul celor care consideră că cetăţenii obişnuiţi au fost beneficiarii noii orânduiri economice este de numai 2% (vezi Grafic "Cine credeţi că a beneficiat mai mult de trecerea la economia de piaţă în România?"). În concluzie, regretul faţă de comunism şi orientarea preponderent de stânga a românilor sunt susţinute de această percepţie conform căreia noul sistem politic şi economic capitalist a avantajat doar anumite grupuri, în timp ce cea mai mare parte a populaţiei a avut de pierdut.

Va urma
Topul personalităţilor apreciate de români pentru ce au făcut în domeniul lor de activitate în ultimii 20 de ani.