Şi-a privit în ochi inamicul după 66 de ani

Pe 6 iunie 1944, în urma unei misiuni a aviaţiei SUA ce urmărea distrugerea rezervelor de petrol de pe teritoriul României, un pilot american şi unul român se întâlnesc pe cer, deasupra Galaţiului. Românul reuşeşte să-i avarieze avionul, însă americanul scapă la ucraineni. După aproape 66 de ani de-atunci, colonelul în rezervă Barrie Davis traversează din nou oceanul pentru a-i strânge mâna celui care i-a distrus avionul. Dar i-a lăsat viaţa.

6 iunie 1944. Americanii voiau cu orice preţ să distrugă rafinăriile de petrol din zona Ploieştiului şi insitau cu misiuni peste misiuni să-şi atingă scopul. La aerodromul din Tecuci, unde comandantul Escadrilei  Grup 9 Aviaţia de Vânătoare, Ioan Dobran, era dislocat, se dă alarma. Avioanele decolează şi deasupra Galaţiului se întâlnesc cu avioanele americane. Separat de formaţie zboară două avioane inamice. Dobran, crezând că e vorba de o patrulă, se decide să le înfrunte. Îl alege pe cel mai din dreapta pentru tir. Îl loveşte, avionul e în picaj şi pilotul român vede ceva sărind din avion. Nu are timp să se dumirească că e atacat de un alt american, primeşte două proiectile în aripa stângă. Radiatorul îi e praf. Dă să fugă tot mai sus, dar Mustang-ul american se descurcă mai bine la urcare decât Meserrschmitt-ul 109, avionul românului. Aşa că mai primeşte un proiectil în rezervor şi aterizează forţat într-un lan de porumb. Bilanţul "dogfight-ului" (n.r. luptă de câini) aerian: un avion american distrus, o aterizare forţată pentru român şi timpanele sparte pentru pilotul american care-l dovedeşte, în cele din urmă. Iar peste 66 de ani, o întâlnire între doi piloţi inamici care şi-au disputat cerul pentru o clipă.  


INAMICI DE-O CLIPĂ, PRIETENI PE VIAŢĂ
Dimineaţa geroasă de ianuarie se simte în clădirea înaltă a Muzeului Aviaţiei din Bucureşti. În această zi Barrie Davis, un colonel în rezervă american şi Ioan Dobran s-au trezit cu gândul unul la celălalt. Nu s-au văzut niciodată, dar au zburat împreună. Azi se întâlnesc pentru prima oară la sol şi fără să tragă unul în celălalt. Davis are 86 de ani, iar Dobran aproape 91. Se îmbracă corect, cu cravată asortată şi pantofi lustruiţi. Îşi reîntâlnesc doar tinereţea. Generalul român trece pe o stradă care îi aduce în amintire un prieten şi un aviator pe care-l admiră: Alexandru Şerbănescu, comandantul său, mort cu câteva zile înainte ca românii să întoarcă armele, într-un raid al americanilor.

În muzeu, cei doi piloţi se simt stingheri: parcă nu le vine să stea lângă păsările de metal priponite la sol. Nu le vine să creadă că sunt şi ei parte din acest muzeu. Abia cănd se văd îşi dau seama cât au îmbătrânit şi cât timp a trecut de-atunci. Se bat pe umăr, se îmbrăţişează şi au ochii umezi. Românul, uscăţiv şi sever, americanul - volubil şi elegant. Dintr-o diplomă pe care o primesc de la şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, Ion Stanciu, îi privesc serios doi puşti de 20 şi 25 de ani, cu caschete de aviatori. Apar pe diplomă şi avioanele lor, pe cel al românului distingându-se scris cu negru "Panta Rei", totul curge. Şi timpul.  


TRĂGEAU ÎN AVIOANE, NU ÎN OAMENI
"E mult mai bine să văd Bucureştiul de pe pământ decât de la 6 000 de metri altitudine. Mai ales că acum nu mai trage nimeni în mine", spune colonelul Davis, nescăpându-l din ochi pe cel care, în urmă cu o viaţă de om, i-a făcut avionul bucăţi. E prima oară când îi vede chipul "inamicului" său. "Şi când m-a doborât, era în spatele meu. N-am apucat să văd nimic. E un trăgător excelent, căci mi-a lovit avionul de nu l-am mai putut ridica apoi de la sol niciodată. Îi sunt recunoscător că a tras doar cât să distrugă avionul", zâmbeşte pilotul american. Spune că în ziua aceea, Dobran a fost un trăgător excelent, pe când el a fost norocos. Dacă ar fi să schimbe ceva la acea zi ar fi să aibă mai multă grijă de el.

"Sunt fericit că, trecând prin 340 de misiuni şi 74 de lupte aeriene, am reuşit să trăiesc să-l văd în ochi pe cel pe care le-am înfruntat în 1944. Şi să mă bucur că e în viaţă. Noi nu trăgeam ca să omorâm oameni, ci ca să doborâm avioane", completează generalul Dobran.


VIAŢA BATE FILMUL
Această "minune", cum îi spune românul, sau "visul împlinit", cum o numeşte americanul, întâlnirea lor după atâta amar de vreme s-a făcut prin una din coincidenţele fericite ale vieţii. Un polonez, colecţionar de autografe ale piloţilor din Al Doilea Război Mondial, le-a cerut ambilor piloţi autograful şi le-a aflat povestea. Aşa a putut pune cap la cap că, în acea zi de iunie, Dobran a fost cel care l-a trimis cu avionul târâş pe Barrie Davies în Ucraina, dar şi el a fost avariat de şeful americanului, Wayne Lowry. Consulul onorific al României la Boston, Dan Dimăncescu, a luat legătura cu cei doi şi a organizat o întâlnire la Bucureşti. Mai mult, fiul consulului, impresionat de povestea celor doi piloţi, vrea să facă un film despre ei. Dobran şi Davis au primit Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene şi au făcut schimb de daruri: tablouri care să le amintească de acea "dogfight", documente ale vremii. În zilele următoare vor avea ocazia să zboare în România pe rute pe care au zburat în timpul războiului. În acelaşi avion, de data aceasta.

Citiţi şi interviul exclusiv acordat Jurnalului Naţional de Ioan Dobran