Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
• Bucuresti, Belgrad, Berlin si Londra
Majoritatea angajatilor romani isi pornesc in fiecare dimineata computerele fara sa aiba habar ca sefii lor pot sa monitorizeze nu numai ce site-uri viziteaza, dar sa masoare exact cat timp petrec ei muncind sau navigand pe internet.
Mai mult, prea putini realizeaza ca angajatorii lor pot, cu softurile potrivite, sa le intercepteze email-urile private trimise de pe conturile personale cum ar fi Gmail sau Yahoo.
'Angajatii ar trebui sa stie ca li se poate citi continutul email-urilor', spune L.F., director la Netsec Interactive Solutions, o companie bucuresteana specializata in securitate IT, care a cerut sa nu-i fie divulgat numele. 'Din pacate, desi au fost gandite constructiv, softurile de monitorizare sunt folosite de multi angajatori in scopuri mai degraba personale decat profesionale. Vorbim de posibilitate de santaj si poate chiar de hartuire', continua L.F.
Netsec estimeaza ca mai mult de 40% dintre multinationalele si companiile mari din Romania folosesc softuri speciale pentru a intercepta si controla fluxul informational din companiile lor, inclusiv ceea ce angajatii ar putea sa scrie pe email-uri personale sau sa descarce pe memory stick. Monitorizarea secreta a angajatilor, interzisa de legislatia europeana, face obiectul unor uriase controverse in alte tari, in special Germania, unde mari companii au fost fortate sa plateasca amenzi de milioane de euro din cauza asta. Politicienii germani dezbat acum o noua lege privind dreptul la viata privata la locul de munca.
In Romania, multi sustin ca sefii nu se multumesc doar sa colecteze informatii despre subalterni, prin mijloace secrete si ilegale, dar folosesc acele informatii impotriva lor.
Santajat
Nici un angajat nu a fost de acord sa apara in presa, temandu-se ca, daca vorbeste deschis, isi va periclita actualul loc de munca sau va trece drept scandalagiu. O femeie pretinde ca a fost fortata sa demisioneze dupa ce sefa ei i-a accesat email-ul privat pe care i-l trimisese unui prieten. In email ea isi critica sefa. A fost chemata in biroul conducerii, i-au fost aratate printuri cu corespondenta ei privata si i s-a spus ca ar fi bine sa-si dea demisia. A acceptat niste salarii compensatorii dupa ce sefa a asigurat-o ca va avea grija sa nu-si mai gaseasca altceva de lucru daca va face scandal. Un altul, barbat casatorit, spune ca a fost santajat de fosta sa sefa dupa ce aceasta descoperise ca avea o aventura la serviciu cu o colega. Sefa ii accesase conversatiile de pe Yahoo messenger, printr-un program de supraveghere.
Ambii angajati patiti spun ca sefii nu i-au anuntat ca le sunt supravegheate comunicatiile, nici cele private, nici cele de serviciu.
Angajatorii au dreptul legal sa isi monitorizeze personalul, dar sunt obligati, conform legislatiei europene si celei nationale, sa-si informeze angajatii. In schimb, acestia trebuie sa consimta sa fie supravegheati. In realitate, foarte rar se intampla asta.
Conform statisticilor oficiale, nici o companie din Romania nu-si monitorizeaza angajatii. Pentru ca o alta obligatie legala a patronilor este aceea de a notifica Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). Dar autoritatea sustine ca nu are nici o notificare in acest sens.
Au inflorit vanzarile de softuri-spion
Evidentele oficiale sunt contrazise de piata softurilor de monitorizare, care a valorat aproximativ
1 milion de euro in 2010, conform datelor furnizate de Amplusnet, o firma care produce un soft de supraveghere vandut in mai multe tari europene si in SUA. Companiile de profil din Romania spun ca afacerea e infloritoare.
Constitutia Romaniei spune ca toata corespondenta este confidentiala, dar nu face diferenta intre cea privata si cea legata de locul de munca. Dupa cum si softurile de monitorizare urmaresc toata activitatea angajatului pe computer, nu numai corespondenta privata sau de serviciu. Sefii pot vedea exact ce site-uri a vizitat un angajat in timpul programului, ce continut a vizualizat, si pot compara cat timp a petrecut angajatul navigand pe internet, jucandu-se de-a fermierul virtual sau folosind Excel, Word sau alte 'unelte' de birou.
Intrebata cum vede aceasta practica autoritatea care ne protejeaza datele, Alina Savoiu, sefa Departamentului de Comunicare la ANSPDCP, spune: 'E foarte grav daca se intampla asa ceva. Se numeste incalcarea secretului corespondentei, fapta penala. Toate firmele care fac asta sunt in afara legii'.
Avocatii care ii reprezinta pe angajatori argumenteaza insa ca acestia sunt nevoiti sa se asigure ca oamenii muncesc tot programul, si nu se complac in activitati neproductive sau in eventuale ilegalitati – cum ar fi accesarea de site-uri porno, descarcarea de continut ilegal de pe internet sau chiar vanzarea de informatii catre concurenta.
Mostenirea comunista
Apetitul scazut al romanilor de a-si duce sefii in fata autoritatilor e intr-o oarecare masura si o mostenire a comunismului. Este la fel de evidenta si in tara vecina, Serbia, aspiranta la UE, care a adoptat din 2008 o lege europeana privind protectia datelor.
Implementarea legii se face insa lent, iar sarbii par la fel de neavizati si dezinteresati in materie de drepturi de viata privata ca si romanii.
Alexandar Resanovic, adjunctul ministrului Informatiilor in Serbia, crede ca oamenii nu inteleg corect conceptul de 'viata privata' dupa atatia ani de comunism.
'Nu avem plangeri. Oamenii spun «ce daca ma monitorizeaza? Nu am nimic de ascuns». Dar nu e vorba daca ai sau nu ceva de ascuns. Dreptul la intimitate este ceva ce iti apartine si tu decizi daca dezvalui acea informatie sau nu', spune Resanovic. Impreuna cu Organizatia 'Parteneri pentru Serbia', Ministerul Informatiilor desfasoara o campanie de informare a angajatilor din companiile mari responsabile cu procesarea datelor personale ale populatiei.
Blazo Nedic, presedinte al organizatiei 'Parteneri pentru Serbia', a lansat in acest an campania pentru popularizarea legii privind datele personale, dar ramane preocupat de faptul ca legea nu prevede mijloace adecvate de control al celor care monitorizeaza. Iar incidentele nu au intarziat sa apara. Cum ar fi cazul in care o inregistrare facuta cu o camera de supraveghere a Politiei, care surprinsese un cuplu facand sex intr-o parcare, a ajuns publica pe YouTube.
De atunci, Ministerul Informatiilor a cerut Politiei sa implementeze proceduri mai stricte de control al personalului care are acces la inregistrarea si procesarea imaginilor surprinse de camerele video de pe strazi.
Dar confuzia privind dreptul la viata privata la serviciu nu exista doar la Bucuresti sau Belgrad; ci face obiectul a numeroase cazuri si campanii de constientizare in toata Europa. Directiva europeana 95/46/EC nu stabileste clar limitele monitorizarii legale practicate de angajatori, dar stipuleaza dreptul angajatilor de a fi informati, le garanteaza accesul la datele lor si dreptul de a se opune colectarii acestora de catre sefi.
Britanicii au incredere
Ca si romanii sau sarbii, britanicii nu par prea preocupati de supraveghere, fie ea pe strazi sau la locul de munca. Motivul este totusi surprinzator pentru balcanici, care au trait zeci de ani sub comunism.
'Noi nu am avut niciodata un stat politienesc precum Romania. Intr-un fel, noi avem incredere in autoritati mai mult decat multe natiuni si, daca ceva merge rau, avem un foarte bun sistem juridic', spune Nicolas Lakeland, partener in firma de avocatura londoneza Silverman Sherliker LLP. Ca avocat specializat in probleme de munca, Lakeland avertizeaza ca angajatii ar trebui sa stie ce fel de informatii poate colecta paronul si cum le poate folosi.
'Am avut un caz cand un angajator a descoperit ca un angajat avea HIV. In constructii, angajatii care folosesc utilaje grele pot fi testati pentru consumul de alcool sau alte substante interzise. In acel caz au descoperit ca angajatul folosea droguri care-l ajutau sa suporte durerile. Patronul nu a luat nici o masura impotriva lui, dar putea fi o potentiala situatie dificila', explica Lakeland. Totusi, unii angajati britanici si-au dus cazurile de incalcare a vietii private pana la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului de la Strasbourg, dupa cum demonstreaza doua cazuri celebre: Halford si Copland.
In 1990, Alison Halford, ofiter de Politie in Wirral, si-a acuzat superiorii ca i-au interceptat telefonul, iar in 1999, Linette Copland, secretara la un Colegiu din Wales, a descoperit sa telefonul si email-ul i-au fost interceptate mai mult de sase luni.
CEDO a dispus ca Guvernul britanic, care raspundea de ambii angajatori acuzati, sa plateasca despagubiri celor doua englezoaice, pe motiv ca, desi se aflau la locul de munca si foloseau mijloacele de comunicatie puse la dispozitie de angajatori, ele aveau dreptul la viata privata la locul de munca. In ciuda deciziilor Curtii de la Strasbourg, putine s-au schimbat de atunci in Marea Britanie.
Dollores Benezic este jurnalista freelance. Acest articol a fost produs in cadrul programului Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, si este o initiativa a Robert Bosch Stiftung si ERSTE Foundation, in cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network.
Germanii sunt mai sceptici
Germanii impartasesc cu est-europenii o veche neincredere in autoritati, venita din trecutul nazist si din recenta era Stasi din Germania de Est, dar sunt ceva mai atenti cu viata lor privata.
Germania are o lege privind protectia datelor inca din 1970 si, desi legislatia privind monitorizarea nu difera de cea a celorlalte state din UE, aici exista cateva reguli aditionale.
De exemplu, patronii nu pot sa-si monitorizeze angajatii daca le-au dat voie sa foloseasca computerele companiei si in interes personal.
Totusi, exista nelinisti cu privire la amploarea monitorizarii ilegale. Bertran Raum, seful serviciilor sociale din cadrul Comisiei Federale pentru Protectia Datelor din Germania, citeaza o statistica din 2001 care spune ca doua din trei companii isi monitorizeaza forta de munca. 'Cred ca numarul angajatorilor care isi monitorizeaza angajatii a crescut de atunci. Si cred ca multi o fac ilegal', spune Raum.
Verificarea conturilor bancare ale angajatilor
Opinia publica a fost revoltata cand s-a aflat ca Deutsche Bahn (compania nationala a cailor ferate) si-a monitorizat in secret angajatii de ani in sir. In incercarea de a starpi coruptia, compania accesa in mod curent conturile bancare private ale angajatilor ca sa verifice eventuale plati provenite de la furnizorii companiei. In 2009, compania a fost amendata cu 1,2 milioane de euro de Comisariatul pentru Protectia datelor din Berlin. Lantul de magazine Lidl a fost de asemenea amendat in 2008, de Comisariatul landului North Rhine-Westphalia, cu 1 milion de euro pentru ca si-a supravegheat video personalul fara sa anunte.
Alte companii mari din Germania au fost implicate in ultimii ani in scandaluri privind monitorizarea secreta a angajatilor, despre care media germana a relatat pe larg. Angajatii care suspectau ca sunt monitorizati ilegal au vorbit cu ziaristii, iar, ca urmare a aparitiei in presa a situatiei, autoritatile au fost fortate sa ia masuri. Jan Jurczyk, ofiter de presa la Ver.di, cel de-al doilea sindicat ca marime din Germania, spune ca 'trebuie sa le multumim mai mult ziaristilor decat autoritatilor, pentru ca au dus la dezvaluirea acestor abuzuri'. Alexander Dix, comisarul Informatiilor din Berlin, admite ca 'un angajat are nevoie de mult curaj si in Germania ca sa se planga de un patron. Nu te poti baza pe justitia germana, deoarece dureaza cativa ani un proces, si catedata nu castigi'.
