Eşecul MISA

• FUGIŢI DIN ROMÂNIA
Strâns legat de numele lui Gabriel Bivolaru, scandalul “MISA” este unul dintre cele mai jenante episoade în care s-a implicat justiţia românească. Un episod în urma căruia oamenii legii s-au umplut de ridicol, iar ţara noastră a fost acuzată de forurile internaţionale pentru încălcarea libertăţilor spirituale.

Strâns legat de numele lui Gabriel Bivolaru, scandalul “MISA” este unul dintre cele mai jenante episoade în care s-a implicat justiţia românească. Un episod în urma căruia oamenii legii s-au umplut de ridicol, iar ţara noastră a fost acuzată de forurile internaţionale pentru încălcarea libertăţilor spirituale.

Deosebit de “bogată” în în­tâmplări de tot soiul, istoria lui “Grig” Bivolaru în­cepe prin 1978, când, după cum spun acoliţii săi, el se ocupa... tot de yoga. Dar abia la 23 ianua­rie 1990 el a inventat, oficial, ceea ce, de atunci încoace, se nu­meşte pompos “Mişcarea pentru Intergerarea Spirituală în Absolut”. Adică MISA. Începuturile aces­tei “Mişcări” au coincis cu o perioadă ciudată, în care Bucu­reş­tiul era invadat de o armată întrea­gă de “şcoli” şi “maeştri spirituali”, de la “Hare Krishna” şi “Baha’i”, până la “Maytreya” – autoproclamat “Noul Budha” şi Gregorian Bivolaru, cel care mai târziu avea să devină “Gurul” absolut al “de­gus­tătorilor de urină”. Cei de la “Hare Krishna” şi-au luat rapid tăl­păşiţa. “Maytreya” a bănănăit pe aici câtva timp, după care a dis­părut şi el fără urmă. Singurul ră­mas “în activitate” este Bivolaru. Care, ani la rând, şi-a făcut de cap nestingherit de nimeni.

GURA BATE “GURU”. Încă de la început, gruparea lui Bivolaru s-a făcut remarcată prin tot soiul de năzbâtii şi bazaconii, debitate cu aplomb în faţa celor dispuşi să-i as­culte. Aplomb care a atras în “Miş­care” o mulţime de simpatizanţi, al căror număr a crescut an de an. Iar pe măsură ce “Mişcarea” s-a lăbărţat prin ţară, dar şi peste hotare, membrii ei au început să se dea în spectacol cu tot soiul de nă­s­truşnicii, de la “spiralele metafizi­ce” până la promovarea unor “sfaturi medicale” specifice, care i-a fă­cut celebri în calitate de “urino-te­rapeuţi”. O altă năzbâtie s-a petrecut pe la sfârşitul anilor ’90, când MISA s-a lăudat că, prin rugăciuni şi meditaţii în grup, a salvat Pă­mân­tul de la ciocnirea cu un asteroid.

ÎN RĂZBOI CU TOATÅ LUMEA. Comice în felul lor, toate aceste “prestaţii” ale MISA ar fi putut să rămână ceea ce au şi fost: nişte simple bazaconii, menite să ocupe timpul unor oameni. Dar lucrurile n-au rămas în această fază. În timp, presa a vorbit adeseori despre faptul că membrii de rând ai MISA sunt supuşi unui proces de “spălare” a minţii, care-i transformă în supuşi necon­di­ţio­naţi ai lui “Guru”. Context în care s-a atras atenţia şi asupra unor si­tuaţii în care câţiva “cursanţi” ar fi ajuns prin clinicile de psihiatrie. Ceva mai târziu, tot presa a fost cea care a descoperit că MISA ar fi stăpâna unui “imperiu imobiliar” compus din spaţii numite pompos “ashram”-uri. În plus, din cauza publicării sub egida sa a unor articole şi cărţi, unele semnate chiar de Gregorian Bivolaru, “Mişcarea” a fost acuzată de antisemitism. Dar, de fiecare dată când s-a vorbit pu­blic despre ei, liderii MISA au sărit ca arşi, mai ceva decât politicienii atacaţi de presă. Iar orice ziarist care îndrăznea să scrie ceva despre ei era dat urgent în judecată. 

ANCHETE FĂCUTE “DU­PĂ URECHE”. Este drept că oamenii legii au încercat de mai multe ori să stopeze fenomenul MISA. Dar de fiecare dată au fă­cut-o heirupist, cu proceduri aplicate lăutăreşte, “după ureche”. Şi fără re­spectarea strictă a prevede­ri­lor legii. Astfel, la 10 martie 1997, Poliţia a intrat în forţă, într-un se­diu MISA, de unde au ridicat câţiva membri ai “Mişcării”. După două luni, pe site-ul Amnesty Internatio­nal au apărut critici pri­vitoare la această acţiune. Iar asta nu era o premieră. În 1996, raportul anual al APADOR-CH critica vehement o altă intervenţie în forţă a “organului”, într-o sală de sport unde avea loc o “şedinţă” a MISA. Membre ale APADOR-CH, fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei şi actualul euro-parlamentar Renate Weber au deplâns faptul că MISA era supusă unor persecuţii de ordin religios. Faptul că Yoga nu are nici în clin, nici în mânecă cu religia nu a prea contat pentru vajnicele apă­rătoare ale drepturilor omului.

ATACUL “MASCAŢI­LOR”. MISA şi Gregorian Bivolaru au re­in­trat brusc în atenţia oamenilor le­gii în primăvara anului 2004. Dar atunci “afacerea” a luat înfăţişarea unei diversiuni al cărui scop nu a fost niciodată elucidat până la ca­păt. Exact în acea perioadă urma să fie încarcerat fostul deputat PDSR Gabriel Bivolaru, condamnat la cinci ani de puşcărie pentru de­va­lizarea BRD. Brusc au apărut informaţii că el ar fi dispărut fără urmă, încercând să scape de pedeapsă. Mo­tiv pentru care s-a şi spus că “re­încălzirea” scandalului MISA şi aducerea în prim-plan a unui alt “Bivolaru” era doar un nor de fum. Un nor lansat de guvernanţii de atunci tocmai pentru a-l scoate din atenţia publică pe “Bivolarul” lor. Dar probabil că nu o să aflăm niciodată cât adevăr s-a ascuns în spa­tele acelor afirmaţii. Cert este un sin­gur lucru: oamenii legii au călcat în străchini. Sediile MISA au fost luate cu asalt de “mascaţi”, în pre­zen­ţa televiziunilor. Iar la sfârşit Poliţia a anunţat că ar fi descope­rit sute de kilograme de material pornografic, precum şi substanţe halucinogene. Culmea stupidităţii a fost atinsă într-un comunicat oficial în care “organul” includea scorţişoara printre substanţele “halo­cinogene”. Apoi au urmat nişte episoade de tot râsul. “Guru” Bivolaru, care se lăuda că prin anii ’80 ar fi scăpat din arest prin “levitaţie” după ce-i hipnotizase pe gardieni, a fost prins la graniţă, în timp ce încerca să treacă “dincolo”, travestit în femeie cu ajutorul unei peruci brunete. A fost arestat preventiv şi apoi pus în libertate. Dacă deţinerea de scorţişoară “ha­lucinogenă” nu s-a dovedit un argument prea solid, anchetatorii au aruncat în joc o altă acuzaţie: între­ţi­nerea de raporturi sexuale cu o minoră. Faptul că minora mai avea doar câteva luni până la majorat nu a contat prea mult pentru oamenii legii. La fel ca şi faptul că fata re­s­pec­tivă a negat cu înverşunare că ar fi fost vreodată victima lui Bi­volaru.

ASCUNDE-TE,CA SĂ NU TE CĂUTĂM.La scurt timp după ce a fost pus în libertate, “Guru” Bivolaru a fugit din nou. De astă dată fuga lui a demonstrat clar neputinţa autorităţilor. Autorităţi care mai curând par a fi  aplicat, cu un succes penibil, principiul “Fă-te că te ascunzi, iar noi ne facem că te căutăm”. Iar tot ce au mai reuşit a fost să anunţe, ri­dicând din umeri, dispariţia lui Grig Bivolaru. Când? Pe unde a tre­cut frontiera? Cu ajutorul cui? Nu s-a mai aflat niciodată. La fel cum nu s-a mai aflat nimic nici despre dispariţia multor altor personaje intrate, de-a lungul vremii, în conflict cu legea românească. Nu se ştie cum, “Guru” a ajuns tocmai în Suedia. Aflat sub mandat de ur­mă­rire prin Interpol, a fost reţinut acolo, începând cu 4 aprilie 2005. Surpriza a intervenit abia la 20 octombrie 2005, când suedezii au respins cererea de extrădare a li­derului MISA. Mai mult decât atât, Bivolaru a primit şi statutul de azilant politic.

SOLUŢII.Ce ar fi trebuit fă­cut? Probabil că existau două va­riante. Una era documentarea “be­ton” a infracţiunilor comise, şi nu improvizaţii de soiul “Scorţişoara, un drog periculos”. Eficientă ar fi fost poate “varianta Al Capone”. MISA se lăuda că are cam 34.000 de adepţi. Adepţi despre care se spune că achitau o “cotizaţie” lu­nară de 300.000 de lei. Deci în jur de 120 de miliarde pe an. Întreba­rea corectă era: “Domnilor de la MISA, aţi achitat impozitele cuve­nite? Dacă nu, vă acuzăm de eva­ziune fiscală. La fel ca şi pentru im­pozitul pe banii de pe cărţile pe care le vindeţi”. Anchetat contabili­ceşte, Bivolaru şi “locotenenţii” n-ar mai fi avut motiv să se victimi­zeze şi ar fi ajuns acolo unde ar trebui să ajungă toţi evazioniştii. Iar dacă vinovăţia lor nu putea fi dovedită cu argumente legale, trebuiau lăsaţi dracului în pace, să-şi bea urina până se preschimbau în scrumbii să­rate. Iar România n-ar mai fi fost acu­zată de autorităţile interna­ţio­nale pentru persecuţia religioasă a “yoghinilor bivolari”.

MISA, integrată în politică

Continuat în absenţa principalului acuzat, “liderului spiritual” Gregorian Bivolaru, “procesul MISA” continuă “şchiopătând” prin instanţe, întins ca o peltea fără cap şi fără coadă, de la un termen la altul. De altfel, întreaga “afacere” este “condimentată” cu episoade scoase parcă dintr-o comedie de prost gust. “Mascaţii” intraţi în forţă prin săli de sport şi “ashramuri” ca să-i alunge de acolo pe yoghinii lui Grig au fost la fel de penibili ca şi colegii lor care, nitam-nisam, au transformat scorţişoara într-un drog pe­riculos. Tot datorită “yoghinilor bivolari” justiţia a fost târâtă într-un scandal penibil, cu iz de mahala. Este vorba de “pres­ta­ţia” Simonei Lungu, fost ju­de­cător la Secţia Comercială a Tribunalului Bucureşti. Membră a MISA, ea a “jucat” în “Secretele Seducţiei”, film pentru adulţi, distribuit în Danemarca. Culmea ridicolului a fost atinsă abia de curând, când MISA a început să fie “curtată” de politicieni. Scandalul “Yoghinilor” a izbuncit în timpul guvernării PSD. Asta nu l-a împiedicat însă pe Marian Vanghelie, liderul filialei Bucureşti a partidului, să testeze atragerea MISA în politichie.

Cu vorbe meşteşugite, primarul “Care este” le-a spus de curând membrilor MISA: “Vă asigurăm de întreaga noastră consi­de­ra­ţiune şi aşteptăm cu nerăbdare să statuăm un contract direct şi coerent cu factorii de decizie ai Înţelepciunii Domniilor Voastre. Cu devoţiune şi respect mutual, Vă salutăm” Curat mutual, “Coane Mareane”!

vasile.surcel@jurnalul.ro

Citiţi şi:

• Fugiţi din ţară

• Tcaciuc, ultimele cinci minute