x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Monument lângă Guvern: ţeapa din Piaţa Victoriei

Monument lângă Guvern: ţeapa din Piaţa Victoriei

de Simina Stan    |    03 Noi 2010   •   00:00
Monument lângă Guvern: ţeapa din Piaţa Victoriei

Vila Oromolu din Bulevardul Aviatorilor numărul 8, singura ce a supravieţuit intervenţiilor cu pretenţii de urbanizare a Pieţei Victoria din anii '80, atrage atenţia trecătorilor, întrucât pare a nimănui, cu toate că este situată în imediata apropiere a sediului Guvernului.

Clădire-monument istoric, reşedinţa Oromolu este una dintre "casele cu destin schimbător" din Bucureşti pentru care strălucirea de altădată a devenit aproape intangibilă, fiind naţionalizată, retrocedată, vândută, ipotecată, incendiată şi, în prezent, aparent abandonată. Proprietar este firma SC Central AH Pioneer SRL, al cărei administrator a fost până în august 2010 investitorul imobiliar Alexander Hergan.

În PUZ Piaţa Victoriei s-au propus mai multe variante pentru "amplasarea unor funcţiuni suplimentare prin utilizarea unor zone libere sau disponibilizarea altora", astfel, în locul clădirii, în coastă sau cocoţat deasupra, era propus, după caz, câte unul, două blocuri cu 20 de etaje (H.max. 103 m). Întrucât statutul de monument este în contradicţie cu orice proiect de extindere şi modificare radicală, transformarea în realitate a unui astfel de proiect implică pierderea imperativă a valorii de resursă culturală a monumentului, adică vandalizarea proprietăţii, ceea ce ar facilita o eventuală declasare.

Pe 20 februarie 2009 vila a luat foc. Incendiul suspect, stins rapid de pompieri, nu a afectat structura de rezistenţă a imobilului, a distrus doar podelele şi a înnegrit pereţii. Atât Primăria Sectorului 1, cât şi presa l-au acuzat pe Alexander Hergan de neglijenţă, se vorbea chiar despre exproprierea şi transformarea monumentului în reşedinţa primului-ministru. A trecut vremea şi au rămas vorbele. Nu se ştia atunci că această proprietate valora pe hârtie 47 milioane de dolari şi 15 milioane de euro, fiind ipotecată între 2005 -2007 de Alexander Hergan către HVB Bank, încorporată ulterior în UniCredit Ţiriac.

Moştenitorii şi noul proprietar. Ion Constantin Oromolu şi Micaela Constanţa Totoescu Oromolu au obţinut o hotărâre judecătorească de restituire în 1994, definitiv şi irevocabil li s-a înapoiat proprietatea din Bdul Aviatorilor nr. 8 în septembrie 2004, deşi cu un an înainte, pe 17.11.2003, s-a respins intabularea dreptului de proprietate. Aceştia semnaseră deja "antecontractele cumpărare-vânzare nr. 540 pe 09.10.2002 şi nr. 176 pe 19.03.2003 în favoarea SC Central AH Pioneer SRL", condusă de investitorul imobiliar Alexander Hergan. Pe 7 februarie 2005 era semnat contractul de vânzare-cumpărare în favoarea SC Central AH Pioneer SRL, iar o zi mai târziu, proprietatea era ipotecată de firma cumpărătoare "în favoarea HVB Bank pentru suma de 24.685.000 USD".

Printr-un act adiţional emis pe 16 decembrie 2005 se înscria "dreptul de ipotecă pentru încă 23.712.500 USD şi 15 milioane € plus dobânzi, comisioane şi notare interdicţie de înstrăinare, grevare, demolare, schimb, închiriere, în favoarea HVB Bank". Toate tranzacţiile şi contractele de vânzare-cumpărare între martie 2003-februarie 2005 au fost autentificate de biroul notarial Virginia Beldea, vicepreşedintă a Camerei Notarilor Publici Bucureşti. Pe 13.08.2010 vila Oromolu a fost din nou ipotecată.

Astfel, "notarul public Doru Mălureanu înscria dreptul de ipotecă în favoarea TELECOM & TEHNOLOGY BV, pentru 10.000.000 €, plus dobânzi, comisioane şi alte cheltuieli". Întrebat, Matthew Proskine, noul vicepreşedinte al Avrig 35 a afirmat: "Nu există o ipotecă şi nu avem nici un plan de viitor pentru această proprietate".

Reşedinţa guvernatorului Băncii Naţionale. În 1926, în vârstă de 51 de ani, Mihai Oromolu, fost ministru al Industriei, îşi dorea o casă somptuoasă în Capitală, potrivită rangului său, întrucât de patru ani locuia în incinta clădirii Băncii Naţionale din Lipscani nr. 45. După achiziţionarea acestui teren, format din comasarea a două parcele (planul din 1911 al Bucureştiului - careul IX), Oromolu îl preferase pe Petre Antonescu, arhitectul apreciat de întreaga elită liberală. În 1915, acesta îi construise un conac, pe moşia sa din Păuşeşti, judeţul Vâlcea, inspirându-se din tipologia culelor olteneşti. Pentru vila de la şosea, guvernatorul şi soţia sa au ales stilul Ludovic XVI.

Reşedinţa era în apropierea Palatului Sturdza, sediul de atunci al Guvernului. Prin autorizaţia de construcţie nr. 14541, din 10 martie 1926, se permitea ridicarea unui corp de clădire cu 35 de încăperi, cu "subsol parţial, parter şi etaj, un garaj în fundul curţii şi împrejmuire pe Şoseaua Jianu numărul 10, ocolul IV". Clădirea, cu o suprafaţă de 316 mp, este un volum cu formă neregulată, executată din zidărie de cărămidă, cu planşee din beton armat. Onorariul arhitectului a fost 10% din valoarea lucrării, estimată în autorizaţie la 3.500.000 lei aur.

Petre Antonescu a folosit doar repertoriul decorativ al stilului Ludovic al XVI-lea, ferestre tip porte-fenętre, bosaje trase în tencuiala din piatră artificială, accesul marcat de diferite elemente din stucatură şi o uşă de intrare cu marchiză în formă se scoică, ambele din fier forjat. Parterul este mai valoros decât etajul, întrucât păstrează decoraţiile originale, podul este nefuncţional. În saloanele parterului înalt se intră dintr-un hol central octogonal în stil Ludovic al XVI-lea, de altfel toate încăperile "de reprezentare": birou, salon, salonaş, sufragerie şi anexe au acelaşi tip de ornamente. Guvernatorul a făcut economie, folosind puţine materiale scumpe. Saloanele aveau iniţial şeminee din marmură, sobe elegante.




Camerele erau amplificate prin jocurile oglinzilor de cristal încadrate de stucatura parietală. S-au păstrat parţial plafoanele şi elegantele uşi originale. "Locuinţa propriu-zisă era la etaj: hol, cameră de lucru, două dormitoare cu baie, toaletă. La subsol se afla serviciul calorifer cu depozitele de combustibil şi altele", scria arhitectul. Din planurile semnate de Petre Antonescu se observă că în prezent faţadele sunt mai sobre, întrucât s-au făcut unele transformări atât în exterior, cât şi în interior, după naţionalizare, cutremur şi apoi o "aşa-zisă modernizare" după 1990. Din fericire, toate aceste intervenţii sunt reversibile. Din păcate, copacii seculari din grădină au fost tăiaţi, au mai rămas câţiva răsfiraţi în exteriorul proprietăţii, suficienţi însă să formeze o perdea densă de verdeaţă.


Alexander Hergan
Omul de afaceri american de origine română s-a născut la Bucureşti, în 1946. În topul Capital "300 cei mai bogaţi români" 2010 Alexander Hergan se află pe locul 149, cu o avere estimată la 40-43 milioane de euro. Acesta a pus bazele a opt companii în Statele Unite ale Americii (în domeniul IT&C, medical şi bancar), iar între 1999 - august 2010, Hergan a administrat Grupul Avrig 35, perioadă în care a dezvoltat mai multe proiecte imobiliare de mare avengură. Grupul Avrig 35 are 100 de firme, însă valoarea proprietăţilor din portofoliul acestora a scăzut mult în ultimii doi ani, iar grupul Avrig 35 a încheiat anul 2009 cu minus 2,25 milioane euro, cifra de afaceri a companiei fiind de 1,53 milioane de euro.


Monumentul ipotecat
Contractul de ipotecă prevede că proprietarul "nu poate greva, vinde sau închiria, înstrăina, construi, alipi, dezmembra, demola, restructura, îmbunătăţi sau de a dispune altfel de proprietatea ipotecată" decât cu acordul băncii. UniCredit Ţiriac deţine din "februarie 2008 drept de ipotecă asupra imobilului din Piaţa Romană nr. 7 pentru suma de 3.788.000 €", Volksbank România are din "9 octombrie 2007 drept de ipotecă asupra clădirii din Calea Victoriei nr. 147 pentru suma de 1.870.000 €, iar "BRD Groupe Société Generale are contract de ipotecă din iunie 2009 în valoare de 2.000.000 € pentru vila Woronieki din Str. Ion Mincu nr. 19", reşedinţe bucureştene a căror situaţie a fost prezentată pe larg în Jurnalul Naţional.


Mihail Oromolu (1876-1945)
Fiul unui funcţionar comercial din Râmnicu-Vâlcea, a obţinut licenţa în drept la Bucureşti, iar doctoratul la Paris şi a urmat cursuri de filosofie şi literatură la München. A activat în magistratură din 1900 la Piteşti, Târgovişte, Buzău, Constanţa, Brăila şi Craiova, iar în 1904 devenise avocat al statului. Membru al Partidului Conservator, este ales deputat, fiind numit prefect al Doljului între 1912-1913, apoi ministru al Industriei în guvernul Take Ionescu. Între 1922-1926 a fost guvernatorul Băncii Naţionale. După încheierea mandatului său la conducerea Băncii Naţionale, nu a mai jucat un rol politic important, dar a rămas preşedinte al Consiliului de Administraţie al Creditului Funciar Rural, al Consiliului de Administraţie al Băncii Comerciale Italiano-Română şi al Societăţii Amicii Statelor Unite. S-a numărat printre conducătorii Creditului Industrial, al Societăţii de Asigurare Adriatica, a fost membru în Consiliul Superior al Agriculturii, era vicepreşedinte al Societăţii Regale Române de Geografie şi al Aeroclubului Regal Român.


În familie
Ce aveau în comun Nicolae Titulescu, "touche à tout", ministrul Afacerilor Străine şi preşedinte al Ligii Naţiunilor, Ernest Urdăreanu, mareşal al Palatului, un apropriat al lui Carol al II-lea, Mihai Oromolu, guvernator al Băncii Naţionale şi ministru de Industrie, şi industriaşul Ion Giugurtu, ministrul Economiei în repetate rânduri şi prim-ministru în 1940? Toţi au fost miniştri sau deputaţi din Olteniei, şi încă ceva, erau rude. Titulescu, Urdăreanu şi Margot, soţia lui Mihai Oromolu, erau veri primari, Ioan Giugurtu, directorul societăţii MICA, fiind văr de gradul II cu cei trei. Ascensiunea lor politică se poate explica şi în acest mod.

De altfel Constantin Argetoianu povesteşte în memorii: "În 1916, Take Ionescu a insistat pentru Mişu Oromolo, cutră încă fragedă: să-i facem un rost. (...) Numirea lui Oromolu, şmecher de judecătorie de pace, în ianuarie 1922, fusese un act de înaltă fantezie din partea lui Take Ionescu". După moartea lui "Mişu Oromolu devine cel mai de vază reprezentant al Partidului Conservator, fie şi numai fiindcă era guvernatorul Băncii Naţionale ­ cel cu urcarea săptămânală a leului, până la 100 centimi aur ­, căci liberalii-l lăsaseră în postul în care îl numise Take. A fost un moment intenţia câtorva caraghioşi să-l proclame şeful Partidului Conservator Democrat. Dar pe de-o parte Oromolu n-ar fi fost primit ca şef decât de câţiva derbedei, iar pe de alta, agăţăt de Banca Naţională cum era, grecoteiul nu era nici el dispus să îi supere pe liberali, către care se îndrepta, printr-o acţiune politică prea caracterizantă".

×
Subiecte în articol: special