O cârnată-ntre cârnaţi

Fată bună, plină de umor, Elena Udrea ar putea să fie, în mod constant, un personaj (musai negativ!) de orice vreţi dumneavoastră: de telenovelă, de sitcom, de videoclip muzical, de piesă de teatru, de film… Elena Udrea e prototipul prin excelenţă al clasei politice actuale: arivistă, lacomă, arogantă. Ceilalţi o urmează, dar de departe. Are o atitudine de “sictir” la adresa jurnaliştilor (şi, implicit, la adresa românilor), “înnobilată” de un limbaj din lemn dur, sărăcăcios. Un om comic, la urma urmei. Ca multe alte “personalităţi”ale momentului… Vă prezentăm un interviu imaginar cu un personaj pe zi ce trece mai haios.

• Jurnalul Naţional: Te-ai apucat de politică, deşi mult mai bine-ţi stătea să prezinţi vremea prin tabloide. Ce te-a determinat să alegi calea pe care au mers Nicolae Iorga şi Corneliu Coposu înaintea ta? 

Elena Udrea: Sincer, pasiunea pentru politică mi-am descoperit-o de mică, de când, în Pleşcoi fiind, mă jucam de-a ministrul cu copiii şi eu mereu voiam să fiu al Turismului. Da, al Turismului, nu al... să zicem... Dezvoltării Regionale. Şi când colo, ce să vezi, mă fac mai mare, îmi şterg mucii de la nas, îmi desfac pletele râuri... şi uită-te acum la mine... fac turism şi dezvolt regiuni ca nimeni altul înaintea mea. Niciodată România n-a avut atâţia turişti! De la invazia romană n-au mai văzut dacii noştri atâta picior de străinez să le călărească spinările (şi-mi place dramatismul vizual al acestei imagini). Da, de când sunt eu la cârma Turismului, România a încetat să mai fie un simplu vis de călător şi a ajuns, iată, invadată. Meritul meu? E mic. Adevăratul merit este al ţării mele, România, care are toate formele de relief, râuri, ramuri, mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este! Da, merg pe calea pe care au deschis-o Nicolae Iorga şi... cum îl cheamă, mă... ăla... Corneliu... ăăă... deci Coposu, dar nu mă gândesc la asta. Eu mă gândesc zi şi noapte cum să fac să fie bine. Să-i fie bine României.

• Ce-i faci Bucovinei ca să nu se plictisească?

Îi organizez târguri şi festivaluri, o las să dănţuiască fericită, între bulz şi mielul la proţap, îi fac ouă enorme de Paşti şi-i arunc pe faţă cu trusa de machiaj special pregătită pentru Crăciun, o gâdil sub bărbiţă. Bucovina merită mai mult. Bucovina va avea mai mult. Împreună cu colegul Flutur, voi avea grijă să promovez Bucovina cum am ocazia. O să lovesc cu Bucovina-n lume şi lumea o să vină-n Bucovina. Sunt minunată, sunt minunată ca ministru al Turismului! Am atâta de lucru de nu-mi văd capul! Dar, oh, satisfacţia mea cea mai mare e atunci când văd români fericiţi. Fericiţi de la programele mele de dezvoltare.

• De ce trag clopotele, Eleno?

Degeaba! A-ha-ha!

• Cum te-ai descrie dac-ar fi şi-ar fi?

O persoană dedicată, un om dintr-o bucată, care-şi ştie bine lungul nasului, un politician de anvergură, o fată de treabă. Nu-i de mirare că nu mă suportă unii. E greu să nu mă invidiezi dacă eşti un suflet mic. Acolo, în straturile superioare ale atmosferei, unde eu respir lejer, voi, scribălăii nenorociţi, executanţii stăpânilor de presă, slugoii care scriu la comandă, moderatorii de televiziune care înjură la comandă, voi, aceşti markeri ai lătratului la comandă, aveţi nevoie de măşti cu oxigen, că altfel aţi muri. Voi sunteţi mici şi mulţi. Ca puricii. Secretul vostru nu e nici un secret pentru nimeni: sunteţi nişte slugi decerebrate, în timp ce eu sunt un om integru. Presa română trebuie şi va fi pusă la zid! La un zid al plângerii, unde mulţi vor schelălăi de durere în timp ce eu şi motănelul meu vom călca maiestuos pe capetele voastre goale!

• Aş îndrăzni să remarc că eşti şi modestă!

Modestia? Păi dacă n-aş fi modestă aş mai fi eu ministru? Când am plecat cu bocceluţa-n spinare din Pleşcoi, mi-am spus, în modestia mea, că mă duc acolo unde numai oamenii modeşti au acces! Mă duc să mă fac ministru.

• Locuitorii cartierului Drumul Taberei îţi sunt recunoscători, vor chiar să-ţi pupe mâinile, că te-ai găsit tu, după douăzeci de ani, de când se tot screm toţi, să le faci metrou. Să aibă şi ei legături armonioase cu lumea înconjurătoare. Dac-ai şti, dac-ai şti ce fericiţi i-ai făcut! Noroc cu tine şi PD-L că mai mişcă ceva în ţara asta, că de când se tot laudă ăştia că ne fac metrou în Drumul Taberei şi nimic! Uite cum susţii cu lucruri concrete ideile tale măreţe! Fată, ce tare eşti! Dă-mi voie să-ţi citesc dintr-o scrisoare scrisă de mână de o doamnă din spatele pieţei Valea Ialomiţei: “Ghencea-ţi mulţumeşte, locuitorii te slăveşte! Săru’ mâna şi la mulţi ani, să ne trăieşti, doamna Udrea!”.

Cine sunt eu? Eu sunt un nimic. Metrou va mai fi şi după ce eu voi fi oale şi ulcele. Oamenii, cei care nu se vor lăsa manipulaţi de voi, lacheii de presă, oamenii din Drumul Taberei şi chiar din alte părţi mă vor reţine în memoria lor nu ca pe o zână bună a metroului, ci ca pe o... ca pe o.

• Aşa e. Te mărim încă de pe acum! Să ne trăieşti Elena Udrea, că avem nevoie de tine şi de ideile tale de geniu, puse în practică cu... deci cu spirit practic. Încă o întrebare dacă nu te deranjez...

... A, te rog!

• Care este ultimul cârnat de Pleşcoi pe care l-ai mâncat?

Ultimul cârnat de Pleşcoi pe care l-am mâncat a fost un cârnat de Pleşcoi.

• Şi o penultimă întrebare: Ce vrei să-ţi aducă anul ăsta?

Aş vrea să-mi aducă un post de premier sau măcar de primar al Capitalei... “pentru că merit”.

• O, da!

Ca o gospodină adevărată, am să dau cu aspiratorul prin Bucureşti, am să dau cu mopul şi am să-l aerisesc cu un iz curat, de Pleşcoi.

• Te rog, nu ne speria, nu mai vorbi la viitor! Te rog, nu şi tu, nu şi tu! Nu şi tuuuuuuuuu!!!!!!! Te rooooooooog!

Aveţi nevoie de un om ca mine! Eu sunt ce vă trebuie!

• Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

O să mă ocup eu de tot!

• Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!! Nuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!

Eu, eu, eu!!!! Priviţi-mă! Sunt minunată! Sunt minunată şi sunt eu! Eu! Priviţi-mă, iubiţi-mă! Urâţi-mă! Numai nu mă ignoraţi! Dacă mă ignoraţi mă omorâţi! Priviţi-mă! Sunt minunată! Sunt minunată! Sunt minunatăăăăă!!!!

• E mesajul tău pentru cititorii Jurnalului?

Şi pentru toţi cititorii din lume! Priviţi-mă! Iubiţi-mă! Priviţi-mă şi iubiţi-mă!

• Fată!

ĺ!

• Tu cu cine faci banking?

Eu fac banking cu România! Eu pariez pe România. Eu am să scot România din c.cat. Giăst uaci mi!