Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Principesa Ileana. Al cincilea copil al Regelui Ferdinand al României şi al Reginei Maria a României. Studii în Marea Britanie, pasionată de iahting şi de sculptură. Ochii ei mari, de un albastru intens şi scânteietor duceau cu gândul la începutul unei poveşti: „A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti”...
A fost odată o prinţesă frumoasă ca lumina zilei. „M-am născut în sunetul a douăzeci şi una de salve de tun – salutul regal pentru fiica unui lung şir de regi şi împăraţi. (...) Mi-am început viaţa, într-un fel, de sus, cum s-ar spune. Dar salutul celor douăzeci şi unu de tunuri înseamnă că m-am născut cu o ocupaţie deja stabilită” (din volumul „Trăiesc din nou” de Ileana, principesă de România, arhiducesă de Austria, Editura Humanitas, 2010). Frumos spus.
Cu ocupaţia stabilită de a fi o prinţesă deosebită. „Datoria a fost lucrul cel mai important în timpul copilăriei şi adolescenţei mele. Am fost învăţată să îmi fac datoria către ţara mea în toate situaţiile, să fiu respectuoasă şi iubitoare faţă de părinţii mei, loială familiei şi prietenilor”. Principesa Ileana s-a născut în anul 1909, în România, a studiat la Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie, a fost preşedinta Asociaţiei Creştine a femeilor române. La un moment dat, Ileana va îmbrăca uniforma asistentelor de Crucea Roşie, la fel cum şi mama sa a purtat-o în timpul primului război mondial.
Într-o bună zi, tânăra prinţesă – „puiul de cuc”, cum i se spunea în familie, s-a măritat (pe 27 iulie 1931) cu un prinţ al cărui nume îţi tăia respiraţia: Anton Maria Franz Leopold Blanka Carl Iosef Ignatz Raphael Michael Margaretha Nicetas, arhiduce de Austria! A avut şase copii cu arhiducele Anton, iar după moartea acestuia s-a căsătorit cu dr. Ştefan Isărescu. Înainte de cel de-al doilea război mondial a locuit în Austria, revenind în ţară în anii războiului, unde a locuit până la abolirea Monarhiei la 31 decembrie 1947, părăsind definitiv România la sfârşitul anului 1948. A locuit o vreme la Buenos Aires, unde a înfiinţat un cămin ce a purtat numele mamei sale – Regina Maria, destinat refugiaţilor politici români.
Comoara
Au existat în viaţa ei momente tragice, pe care prinţesa le-a interpretat drept semne venite de la Cel de Sus. Primul moment: Minola, fiica sa cea mare, care a murit într-o teribilă explozie a unui avion. Apoi, altă nenorocire: Ştefan, băiatul ei iubit, a căzut de pe cal, s-a lovit la cap şi a fost multă vreme în comă. Ileana s-a gândit că în felul acesta era îndemnată să îşi schimbe drumul. Astfel, s-a retras la Ellwood City (Pennsylvania), fiind ctitorul Mănăstirii de rit ortodox „Schimbarea la faţă” sub jurisdicţia Episcopiei Române din America şi Canada. A îmbrăcat haina de călugăriţă, devenind astfel Maica Alexandra. După ce s-a călugărit, a avut marea bucurie să vadă că fiul său, Ştefan, s-a însănătoşit deplin.
După 1989, Maica Alexandra, deşi suferindă, a dorit să viziteze pentru ultima oară România. Astfel, în septembrie 1990 soseşte la Bran, dorind să revadă Castelul, ultima sa reşedinţă în ţara unde s-a născut. Maica Alexandra avea să treacă în lumea drepţilor pe 21 ianuarie 1991. „Comoara” purtată de Ileana în pribegie, respectiv caseta cu pământ românesc luat de la Bran chiar de ea, se află astăzi în Catedrala Bisericii Episcopale din New York, în Capela dedicată cultului ortodox.
A fost odată o prinţesă frumoasă ca lumina zilei...
Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - Femei române
