Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se numea Gheorghe Stefanescu. Oficial era un simplu gestionar al unui depozit de bauturi. Chiar daca functia parea modesta, el a fost un adevarat rechin, care a condus, cu o mana de fier, cea mai vasta retea mafiota din anii "Epocii de aur". Descoperit de autoritatile comuniste, a fost condamnat la moarte si executat la Jilava, in decembrie 1981.
Scandalul "Stefanescu" a izbucnit catre sfarsitul anului 1978. Initial, autoritatile au crezut ca au de a face cu o simpla gainarie a unui marunt sef de unitate care a vandut bauturi alcoolice falsificate. In scurt timp, ancheta a scos la iveala o imensa retea infractionala, compusa din zeci de sefi cu functii inalte, conducatori ai unor mari intreprinderi vinicole, si sute de negustori marunti, care, timp de aproape opt ani, au pus in circulatie sute de tone de bauturi "masluite".
Surpriza a atins cote maxime cand s-a aflat ca "reteaua Stefanescu" a beneficiat de sprijinul "discret" al unor militieni si magistrati, ba chiar si al unui activist de partid. Dupa ancheta au urmat nenumarate procese, incheiate prin condamnari la ani grei de puscarie. Considerat "creierul" intregii afaceri, Gheorghe Stefanescu a fost condamnat la pedeapsa capitala si a fost executat la cateva luni dupa pronuntarea sentintei definitive.
O PRAVALIE CELEBRA. Intre 1971 si 1978, pe Calea Grivitei exista o pravalie mica, dar deosebit de cocheta. Magazinul avea clienti fideli, care veneau chiar si din cartiere indepartate si cumparau de acolo un vin "varsat", bun si relativ ieftin.
Unitatea se numea "Depozitul de vinuri si rachiuri, cu desfacere catre populatie" si apartinea de ICL Alimentara, Sector 1, dar bucurestenii ii spuneau "la Stefanescu", dupa numele "sefului", un om intre doua varste, jovial, care tot timpul avea pe buze un banc ori o gluma deocheata si de la care nu plecai fara sa cumperi macar un litru de vin ori o "juma" de tuica.
Pe langa renumele patronului, chiar si magazinul insusi era un punct de atractie: avea o vitrina mare, asemanatoare unei diorame de muzeu, care reprezenta un peisaj rustic. In mijlocul ei trona macheta unui car oltenesc, cu doi boi dolofani, care trageau un butoias, facut din doage adevarate, de stejar.
Spatiul pravaliei era ocupat de cateva butoaie adevarate, pline cu sorturi diferite de vin. De la un timp, printre clienti incepuse sa circule zvonul ca vinul lui Stefanescu nu ar fi chiar curat si daca nu-l bei rapid se preschimba in apa chioara. Majoritatea "fidelilor" lui Stefanescu nu aveau insa cum sa bage ceva de seama, pentru ca-si consumau bautura inainte de producerea ciudatei metamorfoze.
NESANSA "RECHINULUI". Prabusirea "imperiului" Stefanescu s-a declansat in ziua in care el insusi a vandut cateva zeci de litri de vin "masluit" unui ofiter de la Militia Economica, care-l cumparase pentru nunta fiicei sale.
Nunta s-a amanat o saptamana, interval in care militianul a constatat cu stupoare ca nu mai avea in damigene decat apa chioara, care nu mai semana absolut deloc cu licoarea cumparata. Initial, ancheta s-a concentrat doar asupra falsificarii vinului. In acea faza a cercetarilor s-a descoperit ca vinul care se preschimba rapid in apa nu avea nimic in comun cu strugurii si, in realitate, era doar un amestec de apa, alcool, coloranti si arome sintetice.
Oricat ar fi fost de bune la gust, licorile erau niste falsuri grosolane care, pe langa pericolul la care ii expunea pe clienti, avea si un pret real cu mult mai mic decat cel pretins de la acestia. Pornind de aici, ancheta s-a transformat intr-o avalansa care, odata pornita, a scos la iveala amploarea "afacerii", precum si toate increngaturile ei, inclusiv cele de la nivel inalt. Incet, incet, autoritatile au descalcit itele unui ghem complicat, ale carui fire duceau intr-un singur loc: la Gheorghe Stefanescu. Apoi s-a aflat ca, inainte de a se apuca de amestecarea "chimicalelor" pe care le vindea drept vin de buna calitate, Stefanescu a folosit alte metode pe cat de complicate, pe atat de eficiente.
"CARUSELUL" AMESTECURILOR. La inceputul "afacerii", Stefanescu s-a ocupat de ceea ce, in termeni de specialitate, se numeste "cupajarea" bauturilor. De fapt, este vorba de amestecarea unor bauturi de calitate inferioara, mai ieftine, cu mici cantitati de bautura de buna calitate, urmand ca amestecul rezultat sa fie vandut la pretul bauturii de buna calitate.
Mai clar spus, el amesteca o cantitate mai mare de vin de 7 lei/litrul cu o cantitate mai mica de vin de 9 lei, iar amestecul il vindea la acest din urma pret. La fel proceda si cu vinurile de 9 si 12 lei/litrul. La fel proceda si in cazul amestecului de tuica de pruna si rachiu de drojdie. Deosebirea consta in faptul ca in cazul amestecului de "tarii" in care "pruna", desi mai slaba decat "drojdia", era mai scumpa, concentratia alcoolica era "reglata" prin "altoirea" amestecului cu apa de robinet. Stefanescu s-a ocupat de "cupajarea" bauturilor pana in 1974, cand a renuntat la aceasta metoda mai complicata, inlocuind-o cu amestecul de "chimicale".
In cei aproape opt ani de "activitate", Stefanescu a intrat in legatura cu sefii celor mai mari intreprinderi vinicole, din judetul Vrancea si din alte zone la fel de celebre. "Circuitul" era deosebit de complex, incluzand si falsificarea unor acte de gestiune, atat la "furnizori", cat si la pravalia lui Stefanescu. Alcoolul etilic folosit dupa 1974 provenea de la Biofarm si Policolor, de unde era furat, "cu acte in regula", de cativa complici care aveau acolo functii de conducere.
Anchetatorii au stabilit ca "filiera" Stefanescu a "procesat" in total aproape 280 de tone de produse alcoolice, echivalentul unui tren de marfa compus din 28 de cisterne. Intregul sistem era atat de bine pus la punct incat nici un control financiar nu a fost in stare sa-l descopere. De la un moment dat, Stefanescu a reusit sa coopteze in retea si cativa "mahari".
Anchetatorii au intrat intr-o adevarata incurcatura politica atunci cand au constatat ca, printre cei avuti "la mana" de Stefanescu, s-a numarat si Ioan Balatica, prim-secretarul organizatiei de partid a Sectorului 1.
JUDECAT IN ZECE DOSARE. Ancheta intregii "afaceri" a durat aproape doi ani si s-a finalizat prin cateva sute de dosare penale. Stefanescu a aparut in cele mai multe dintre ele, mai ales in calitate de complice. In zece dosare, el avea insa calitatea de "personaj principal". La finalizarea cercetarii penale, anchetatorii au stabilit ca, prin activitatea sa infractionala,
Stefanescu a adus statului un prejudiciu total de peste 10 milioane de lei. In urma perchezitiilor, i-au fost confiscate peste 19 kilograme de bijuterii din aur si pietre pretioase. Procesul sau s-a judecat la Tribunalul Bucuresti, instanta care, la 28 aprilie 1980, a pronuntat impotriva lui sentinta capitala. A facut recurs, judecat la Sectia Penala a Tribunalului Suprem. Un an mai tarziu, pe iulie 1981, instanta suprema a mentinut condamnarea la moarte decisa de Tribunalul Bucuresti. Sentinta a fost executata la sfarsitul aceluiasi an.
MAFIOTUL, PERSONAJ INTR-UN FILM COMUNIST
Gheorghe Stefanescu este singurul mafiot adevarat al "Epocii de aur", care a fost transformat in personaj de film in anii regimului comunist. In 1984, dupa trei ani de la executarea lui in Penitenciarul Jilava, pe marile ecrane a rulat filmul "Secretul lui Bachus".
Realizat dupa un scenariu semnat de Titus Popovici, in regia lui Geo Saizescu, acest film prezenta marirea si decaderea unui personaj care iesea din tiparele "educative" comuniste: "Nea Puiu Bumbescu", interpretat magistral de catre regretatul actor Stefan Mihailescu-Braila.
Indiferent de numele pe care il purta in film, toata suflarea romaneasca l-a recunoscut in personajul viclean si alunecos pe Stefanescu cel adevarat, pe care multi bucuresteni il cunoscusera personal.
Acum, dupa 14 ani de "inginerii financiare", in care zeci de milioane de dolari au disparut fara urma, fara ca vreun miliardar de mucava sa faca cunostinta cu puscaria, tot mai multi oameni au ajuns sa se intrebe de ce Stefanescu a fost executat, iar "astia de azi" sunt considerati niste onorabili oameni de afaceri? Intr-o perioada in care cursul oficial al dolarului era de 18 lei, iar cel "la negru" se invartea in jurul a 25 de lei, "gaura" de 10 milioane de lei, data atunci de Stefanescu, nu depasea 500.000 de dolari. Mai putin de o sutime din "tunurile" pentru care onorabilul fost deputat Gabriel Bivolaru are de ispasit doar trei ani de puscarie.
CV - Gheorghe Stefanescu
# S-a nascut la 11 septembrie 1929
# Studii: Scoala generala, unde a absolvit opt clase
# Meserie: Gestionar in comert
# Stare civila: Casatorit. A avut doi copii
# "Creierul" unei grupari mafiote: 1971-1978
# Condamnat la moarte la data de 21 iulie 1981
# Executat la Jilava: 14 decembrie 1981
Continuare: Spioni de export urmariti de glont prin Occident
