Un fleac! Măsurile lui Băsescu ne-au ciuruit

Astăzi se împlineşte un an de când preşedintele Traian Băsescu a anunţat tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15%. Ulterior, pachetul de austeritate a fost modificat, după ce Curtea Constituţională s-a opus reducerii pensiilor, şi a fost decisă  majorarea TVA cu 5 puncte procentuale. Însă, aceste măsuri, pentru care guvernul Boc şi-a asumat răspunderea în Parlament nu au reuşit să urnească economia din gaura în care a căzut, deşi au fost anunţate drept salvatoare şi indispensabile de către preşdintele Traian Băsescu. Acum, după 12 luni, tragem linie şi socotim. Bugetul e şi mai sărac, ţara şi mai îndatorată, economia a tot scăzut nesusţinută de Guvern, populaţia a sărăcit. A reapărut inflaţia, o taxă nedeclarată, parşivă, care loveşte nemilos atât în săraci, cât şi în bogaţi.

"Cred că măsurile anticriză luate de Guvern au prelungit recesiunea şi ne-au adus un paradox – recesiune însoţită de inflaţie", a declarat Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului de Economie Aplicată. El adaugă că tăierile de salarii au fost mai mari de 25% pentru ca la acestea trebuie să adăugăm şi creşterea preţurilor, adică inflaţia, care este de 8%. Paradoxal, aceste măsuri au împiedicat ieşirea din recesiune şi revenirea economiei în zona creşterii econo­mice. "Tăierea salariilor a dus la re­du­cerea consumului. În România, consumul reprezintă 60% din forma­rea PIB. Practic măsurile luate au dus la reducerea PIB cu 1,7%. Cum recesiunea a fost anul trecut de 1,2%, practic am putea spune că fără aceste măsuri am fi ieşit din criză", a mai spus directorul executiv al Grupului de Economie Aplicată.

După un an de reforme, românii sunt cei mai săraci şi demoralizaţi europeni, după cum arată raportul social "România: răspunsuri la criză", publicat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii. Nivelul sărăciei re­lative din România se plasează, cu excepţia Letoniei, la cel mai înalt nivel din Europa (22,4%), comparativ cu media europeană de 16,3%.

Vânzările de alimente, băuturi şi tu­tun au scăzut, în primul trimestru faţă de ianuarie-martie 2010, cu peste 10%, cele de carburanţi cu până la 6%, iar cele de produse nealimentare cu până la 2,4%, astfel că volumul afa­cerilor din comerţul cu amănuntul s-a redus în perioada analizată cu circa 5,6%, conform unui comunicat de la Institutul Naţional de Statistică. România se situează pe primul loc în UE şi după procentul celor care cred că săracia se datorează injusiţiei sociale, se arată în studiul citat. Ana­listul economic Ilie Şerbănescu spune că măsurile care au fost luate sunt in­corecte pentru că nu au fost puşi la pla­tă cei care au greşit, adică aceia care s-au împrumutat peste măsură şi au dus la majorarea deficitului contu­lui curent. "Sunt de vină cei care au dat, adică băncile comerciale, şi cei ca­re au luat credite peste puterile lor", spune Şerbănscu. El consideră că ajustările salariale trebuiau făcute pentru că majorările care au fost date înainte de criză nu erau sustenabile, însă ajustarea nu a cuprins şi sectorul ban­car şi achiziţiile de bunuri şi servicii. "A fost o nedreptate că au fost puşi la plată numai unii, era mai co­rect să se dea drumul la inflaţie şi să plă­tescă toţi", a mai adăugat Şe­r­bă­nes­cu.

O parte din analiştii economici susţine că Guvernul nu a identificat corect cauza crizei, pe care a catalogat-o drept o criză bugetară. "Redu­când criza la deficitul bugetar, se ig­noră criza financiară. Se tratează prin urmare efectele şi nu cauzele. Împrumuturile masive, de circa 20 miliarde euro, nu sunt făcute în primul rând pentru echilibrarea bugetului, ci pentru echilibrarea financiară globală a României. Cauza dezechilibrului financiar rămâne neclar explicată şi, în consecinţă, nici nu se prefigurează vreo măsură de evitare a sa în viitor", se arată în studiul Institutul de Cer­cetare al Calităţii Vieţii.

La începutul lui 2009 Guvernarea a declarat că avem o criză economică, fără a identifica cu claritate natura acestei crize. Soluţia adoptată în primăvara lui 2009 a constat în angajarea unui împrumut de la instituţiile financiare internaţionale (FMI, Banca Mondială, BERD, BEI) şi UE. Astfel au devenit disponibili circa 20 de miliarde de euro pentru a fi utilizaţi în anii 2009-2010, dar nu a fost clar explicat de ce este nevoie de o sumă atât de mare şi, mai ales, care este destinaţia precisă a acestor bani.
Diagnosticul a fost complet greşit, consideră şi Liviu Voinea, directorul executiv al Grupului de Economie Aplicată. "Criza a început ca urmare a creşterii deficitului de cont curent, însă acest deficit foarte mare a fost făcut de sectorul privat, nu de cel de stat. Şi statul a contribuit în sensul că a agravat situaţia, dar nu el era cauza", a explicat Voinea.

Bugetul e tot mai gol, România tot mai datoare
Vă mai amintiţi ce ne spunea pre­şe­dintele Băsescu acum un an? Bugetul ţării aflat sub presiunea crizei fi­nanciare nu mai poate suporta salarii­le bugetarilor şi nici pensiile. Era, deci, nevoie fie de micşorarea acestor cheltuieli, fie de mărirea taxelor sau de o soluţie combinată, aşa cum s-a şi întâmplat în final.

Vă mai amintiţi că dacă luam aceste măsuri problemele noastre erau ca şi rezolvate? Adică FMI ne punea la dispoziţie 20 de miliarde de euro în cadrul unui acord de tip stand-by, acord care ne conferea credibilitate şi ne ajuta să ne finanţăm deficitul bugetar? Vă mai amintiţi că preşedintele Băsescu a criticat dur în urmă cu un an aparatul de stat, pe care l-a descris ca pe un "om foarte gras", cocoţat în spatele unuia "slab şi subţirel", care în reprezentarea preşedintelui este "economia reală", pe care a lăudat-o spunând că a fost singura care a reacţionat corect la criză. Bugetul sta­tului însă trebuia rapid restructu­rat pentru că era prea dezechilibrat, se cheltuia prea mult şi se producea prea puţin.

Astăzi se dovedeşte însă că teoria omului gras, statul supradimensio­nat, din spinarea celui slab, se ba­zea­ză pe argumente greu de susţinut cu date obiective, se arată în studiul elaborat de Institutul de Cercetare al Calităţii Vieţii. "Indicatorul-criteriu cel mai la îndemână de evaluare este raportarea bugetului la PIB, la capacitatea producţiei economice. Este interesant de văzut cum stăm la acest capitol în comparaţie cu alte state din Uniunea Europeană, mai ales cu cele din jur. În România anilor 1997-2009 media veniturilor publice în PIB nu atingea 33%, în timp ce media europeană (UE-27) se află la 45% din PIB 8. Eram aşadar pe ultimul loc din Europa, chiar şi după vecinii noştri Bulgaria (39,5%) şi Ungaria (43,6%). În privinţa cheltuielilor din aceeaşi perioadă, cu o medie de 36,3% din PIB ne plasăm pe penultimul loc în Europa, înaintea Irlandei (35,9%)", se arată în studiul citat.

Cu alte cuvinte, teoria cu care Băsescu a încercat să ne convingă că statul nostru este prea aplecat către cheltuieli sociale nu stă deloc în picioare. Că este aşa o demonstrează faptul că şi după reducerea salariilor la bugetari, statul tot nu a găsit resurse să susţină învăţământul şi sănătatea. Dimpotrivă, situaţia s-a deteriorat!

"România este pe ultimul loc din Europa în privinţa finanţării publice a învăţământului. În deceniul trecut, alocaţiile bugetare pentru învăţământ au fost în jurul a 3,5% din PIB, faţă de o medie europeană de 5%. Diferenţa faţă de media europeană este aparent re­dusă ca puncte procentuale, dar atin­gerea ei ar însemna o creştere a finanţării publice a învăţământului cu peste 25%", se arată în studiul citat.

După reforma de la finele anilor ’90, derulată sub îndrumarea Băncii Mon­diale, România are un sistem de să­nătate cu o finanţare duală. Cea mai mare parte a cheltuielilor sunt su­portate printr-un sistem de asi­gu­rări. Ca şi la pensii, statul ar trebui să aibă doar un rol de administrator, banii aparţinând asiguraţilor. O altă finanţare, mai redusă ca însemnătate, este acordată direct de la bugetul de stat şi de la bugetele locale.

În ultimul deceniu, statul român a alocat circa 3,5% din PIB pentru sănătate, ceea ce ne plasează, din nou, printre ultimii din Europa. Doar Bulgaria (3,4%) şi Letonia (3,3%) cheltuiesc mai puţin decât noi. Media eu­ropeană este de 7,7% din PIB, Fran­ţa fiind ţara cu cel mai bine fi­nan­ţat sistem de sănătate (9%). Atât să­nătatea, cât şi învăţământul au fost sever subfinanţate, la o distanţă apreciabilă faţă de aproape tot restul statelor europene.

Bâlbele programului de austeritate
● 6 mai 2010. Preşedintele Băsescu a anunţat tăierea salariilor bugetarilor cu 25%, a pensiilor cu 15%, precum şi reducerea ajutorul de şomaj cu 15%.
● 30 mai 2010. Executivul a aprobat tăierea salariilor şi a pensiilor prin legile de austeritate.
● 7 iunie 2010. Premierul Boc şi-a asumat răspunderea pentru legile austerităţii, care cuprind măsurile de tăiere a pensiilor şi salariilor.
● 25 iunie 2010. Curtea Cons­ti­tu­ţională a blocat tăierea pensiilor şi a acceptat reducerile de salarii până la 1 ianuarie 2011.
● 27 iunie 2010. Premierul a anunţat majorarea TVA de la 19% la 24% pentru a compensa imposibilitatea tăierii pensiilor cu 15%.
● 1 iulie 2010. TVA se majorează la 24%, se dă startul creşterilor de pre­­ţuri la toate produsele şi serviciile.
● 1 august 2010. Prima lună în care salariaţii de la stat au primit salariile reduse.