Unde e dosarul lui Traian Băsescu de la Spălarea Banilor?

Â
In decembrie 2004, cănd a preluat funcţia de preşedinte al Romăniei, Traian Băsescu avea, pe lăngă alte angarale (vezi "Megadosarul Flota"), şi un dosar intocmit de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB). Este vorba despre dosarul cu numărul S/IV/1014, din 18.10.2004 (vezi facsimil) privind tranzacţia dubioasă cu un teren din nordul Capitalei. Iată cum sintetizează ONPCSB această tranzacţie dubioasă in raportul amintit: "Traian Băsescu şi Căşuneanu Costel («un foarte bun prieten», după chiar spusele preşedintelui - n.r.) au cumpărat terenuri invecinate in aceeaşi zi, prin acelaşi mandatar. Traian Băsescu a cumpărat un teren in Aleea Privighetorilor şi i l-a văndut Gabrielei Blaj (cumnata lui Căşuneanu - n.r.) la un preţ de patru ori mai mare.

Â
Astfel, s-a putut justifica suma de 280.000 USD, care a constituit preţul vilei de pe Şoseaua Bucureşti - Ploieşti nr. 137 B, proprietate ce a fost donată fiicei: in acest mod, proprietatea nu a mai fost menţionată in declaraţia de avere". Scurt, dar cuprinzător. Pentru astfel de fapte, potrivit legii, Traian Băsescu şi toţi cei implicaţi riscau ani grei de puşcărie.

Â
BĂSESCU PUNE OCHII PE ONPCSB. Dosarul familiei Băsescu cu privire la această jonglerie imobiliară se afla deci "in lucru" la ONPCSB, in luna noiembrie 2004. In februarie 2005, la doar două luni după ce a devenit preşedinte, Traian Băsescu participa la o şedinţă de bilanţ a ONPCSB, insoţit de consilierul său de suflet, Theodor Stolojan. Cu acest prilej, preşedintele Oficiului, Iulian Dragomir, anunţa cu măndrie că "in cel de-al doilea semestru al anului trecut (adică exact in perioada in care avea in lucru şi dosarul familiei Băsescu - n.r.) a fost dispusă măsura suspendării in cazul a 18 operaţiuni, in sumă de 10.019.070 de euro, 1.516.943 de dolari americani şi 17.565.000.000 de lei, tranzacţii asupra cărora existau suspiciuni de spălare de bani". Ca urmare, dosarele au fost aruncate la gunoi. Cu alte cuvinte, Iulian Dragomir il informa pe preşedinte nu despre căţi mafioţi au fost daţi pe măna Parchetului, pentru spălare de bani, ci despre căţi au fost scoşi de sub urmărire.

Â
Evident, mulţumit, Băsescu le-a transmis angajaţilor ONPCSB că vor avea susţinerea instituţiei prezidenţiale pentru ca "oficiul să se integreze in sistemul destul de complicat al instituţiilor care luptă impotriva corupţiei, alături de serviciile de informaţii, de Parchetul General, Parchetul Naţional Anticorupţie şi Poliţie". Adică exact alături de instituţiile pe care preşedintele Băsescu şi ministrul Monica Macovei le luaseră deja, intr-un fel sau altul, sub control.

ŞEFUL OFICIULUI PUNE BOTUL. In aceeaşi şedinţă, preşedintele ONPCSB, Iulian Dragomir, "pune botul" imediat la propunerea preşedintelui şi chiar plusează, opinănd că pentru eficientizarea activităţii Oficiului nu sunt suficiente doar majorarea personalului şi alocarea de fonduri suplimentare de la buget, ci şi transformarea instituţiei in autoritate naţională, in domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor. In acest scop, spunea Dragomir, Oficiul nu ar mai trebui să se subordoneze Guvernului, ci Consiliului Suprem de Apărare a Ţării - instituţie aflată sub autoritatea şefului statului. Iată cum a motivat Dragomir scoaterea oficiului de sub influenţa Guvernului (Tăriceanu - n.r.) şi trecerea lui sub coordonarea CSAT (Băsescu - n.r.): "In primul rănd, măsura este necesară pentru obţinerea unei reale operaţionalizări a datelor şi informaţiilor furnizate de serviciile de informaţii şi valorificarea acestora in vederea sesizării imediate a Parchetului de pe lăngă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, după caz, a PNA. In al doilea rănd, este necesară scoaterea Oficiului de sub influenţa politică, Guvernul fiind un rezultat generat de un proces electoral" (!?!). Deci, in opinia şefului ONPCSB, nu preşedintele şi Parlamentul sunt rezultatul alegerilor, ci Executivul, adică Guvernul (!?!). Cert este că, după ce Băsescu a "prezidat" şedinţa de bilanţ a ONPCSB, dosarul acestuia s-a volatilizat, iar iniţiativa trecerii Oficiului in subordinea CSAT a rămas "in lucru".

AFACERILE PREŞEDINTELUI - "SECRET DE STAT". Invocănd Legea nr. 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes public am solicitat ONPCSB informaţii cu privire la "Dosarul familiei Băsescu", mai exact ce soluţie a fost dată, unde a fost trimisă speţa, dacă dosarul a fost clasat, care au fost motivele etc. Răspunsul primit de la Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor este unul aiuritor: "Avănd in vedere diferitele nivele de clasificare sub care se efectuează activitatea de analiză in Oficiu, in conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2002 privind protecţia informţiilor clasificate, nu putem să dăm curs solicitării dumneavoastră prin invocarea prevederilor Legii nr. 544/2001". Aşadar, nu numai despre Traian Băsescu, ci despre oricare «oligarh» luat in vizor pentru spălare de bani, ONPCSB, iată, nu poate furniza nici un fel de informaţie, acestea fiind asimilate «secretelor de stat»". Care or fi oare criteriile pentru care o investigaţie cu privire la tranzacţiile dubioase ale unui om de afaceri sunt "clasificabile"? Sau cum pot pune astfel de informaţii statul romăn in pericol?

Tunul lui Băsescu - 10 miliarde in trei luni

Jurnalul Naţional a prezentat in detaliu jongleriile lui Băsescu, Căşuneanu et comp. cu terenul in cauză. Pe scurt, la 9 august 2000, Traian Băsescu cumpăra un teren intravilan de 3.700 metri pătraţi, situat in Aleea Privighetorilor, pe care plătea - cel puţin "pe hărtie" - Â un miliard şi jumătate de lei. O adevărată pleaşcă pentru aproape 4.000 de metri pătraţi in Băneasa, intr-o zonă rezidenţială. Primarul General al Capitalei de atunci a reuşit practic să spargă piaţa, achiziţionănd cu 13 dolari metrul pătrat de teren, care la agenţiile imobiliare era cotat undeva intre 90 şi 200 de dolari. Vănzătorul era un anume Peticilă Nicolae, care moştenise terenul.

Dar parcela lui Băsescu era doar jumătate din terenul văndut de Peticilă. Cealaltă jumătate a fost cumpărată, "coincidenţă", in aceeaşi zi, de Costel Căşuneanu, zis şi "regele asfaltului", omul de afaceri din Oituz care "a tras" miliarde de lei din afacerile incheiate cu Ministerul Transporturilor, condus multă vreme de Traian Băsescu. Numai că "pretenul" Căşuneanu plătea aproape cinci miliarde de lei pe parcela sa, in timp ce, aşa cum am văzut, Băsescu dăduse pe aceeaşi suprafaţă doar 1,4 miliarde de lei. La 14 octombrie 2002, Băsescu vindea terenul cu pricina unei anume Gabriela Blaj, coincidenţă... tot din Oituz. După cum a recunoscut Căşuneanu intr-o emisiune televizată, Gabriela Blaj este chiar cumnata sa. Băsescu incasa 12 miliarde de lei, adică echivalentul a 361.540 USD. Apoi, la 21 octombrie acelaşi an, cu banii jos cumpăra o vilă in Băneasa, cu 280.000 de dolari, pe care trei săptămăni mai tărziu a donat-o fiicei sale Ioana. Afacerea intră in vizorul ONPCSB. Apoi, in februarie anul următor, in calitate de primar, şi-a alocat singur, din fondul statului, căsoiul "social" din Mihăileanu, pentru că omul era la strămtoare, nu avea unde locui (!?!). Să mai amintim de limuzina Mercedes Benz S500, pe care Băsescu a "cumpărat-o" in aceeaşi perioadă de la acelaşi Căşuneanu cu fabuloasa sumă de 13.000 de dolari? Evident, sumă tot "pe hărtie"…