SRI + sodă = oi

Preşedintele Băsescu, prin purtătorul său de cuvînt, Valeriu Turcan, nu răspunde problemei de fond pe care a ridicat-o articolul respectiv. Adică, fiindcă am constatat că e nevoie de o traducere din română în română, dacă Omar Hayssam ar fi fugit din ţară cu nava Iman T, printre oi, aşa cum domnul Băsescu a spus-o apăsat în două rînduri, în intervenţii publice, la bilanţul Parchetului General şi în emisiunea domnului Paul Grigoriu, la Radio România Actualităţi. Iar documentele şi informaţiile aflate în posesia ziarului nostru relevă că la data de 30.06.2006, cînd susţine Administraţia Prezidenţială că ar fi plecat Omar Hayssam la bordul Iman T, nava respectivă nu transporta nici măcar un singur animal, fie el oaie sau altă vietate.


Jurnalul Naţional nu l-a acuzat nicăieri, în cadrul articolului, pe domnul preşedinte Băsescu de faptul că ar fi avut cunoştinţă de operaţiunea de export de armament derulată prin intermediul navei Iman T. De altfel, pe prima pagină a ziarului, o ipoteză, nu afirmaţie, a fost că domnul Băsescu ar fi putut fi dezinformat de Serviciile Speciale. În acest caz, ori Administraţia Prezidenţială a citit alt articol, ori eu nu mai am proprietatea termenilor limbii române pe care-i folosesc în scris, ori Palatul Cotroceni ne face gratuit procese de intenţie. Publicarea documentului datat 2008, demersul asumat al Jurnalului Naţional, a vrut să aducă la cunoştinţa opiniei publice faptul că nava suspectată de a-l fi transportat ilegal pe singurul terorist (condamnat de instanţă) din România în exteriorul ţării, armatorul Mustafa Tartoussi (inculpat tocmai pentru că ar fi favorizat fuga lui Omar Hayssam) şi firma sa de agenturare au efectuat şi efectuează transporturi de armament cu aprobarea autorităţilor. Dacă, totuşi, aşa cum susţine Administraţia Prezidenţială, Omar Hayssam ar fi fugit cu ajutorul lui Mustafa Tartousi pe Iman T, se ridică întrebarea legitimă de ce statul român aprobă, în continuare, ca transporturi de armament dintr-o ţară nemembră a NATO (Serbia) către o altă ţară nemembră NATO (Egipt) să se desfăşoare prin intermediul acestor persoane şi entităţi juridice, suspectate public de complicitate la fuga singurului terorist condamnat de instanţele româneşti. Jurnalul Naţional nu a susţinut că transportul de muniţie ale cărui documente le-a publicat ar fi ilegal, ci, dimpotrivă, a precizat că organele competente ale statului şi-au dat acordul pentru efectuarea lui.


În logica unui război politico-mediatic pe care şi l-a asumat, pe care nu-l înţelegem, dar de care nu putem decît să luăm act, domnul Băsescu, încurajat de mediocrii din jurul domniei-sale, ia drept atacuri personale pînă şi articolele de ziar din care ar putea să-şi extragă atît de folositorul şi probatul caracter de victimă. Jurnalul Naţional a scris, scrie şi va scrie despre politicienii români, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu, fără a-şi face o obsesie din asta şi fără a se preocupa dacă textele deranjează sau nu. Dacă oamenii politici generează subiecte, le reflectăm; dacă nu, nu. Depinde numai de ei dacă sînt în stare să-şi valorifice capitalul electoral generat de mediatizarea faptelor şi spuselor lor sau, dimpotrivă, să şi-l prăbuşească...

Ziarul nostru, de la cel mai proaspăt angajat şi pînă la conducerea sa editorială, nu ia lecţii profesionale de la Valeriu Turcan. De altfel, dat fiind că între subsemnatul (autor al articolului respectiv) şi domnul Turcan este o diferenţă profesională şi de palmares cît Groapa Marianelor, nu pot să discut nici măcar polemic cu domnia-sa pe teme profesionale care, pur şi simplu, l-ar putea copleşi. Înţeleg impulsul mediocrului care vrea să se caţăre profesional apăsînd pe umerii unui nume consacrat, însă, din nefericire pentru domnia-sa, timpul meu e limitat şi, în plus, nu simt nevoia să legitimez ca personaj public un cetăţean care, din perspectiva rigorilor acestei meserii, pur şi simplu nu există.