Un imn intonat în tempo de marş

La 10 mai 1881, la Încoronarea Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, neexistând un imn naţional, s-a cântat Got erhalte, imnul austriac (tradus "Doamne sfinte, întăreşte pe al nostru rege").

Până atunci, la solemnităţile oficiale se cânta Marşul Triumfal, compus în anul 1861 de sublocotenentul Eduard Hübsch, şeful muzicii Regimentului 2 de linie. Acesta era intonat în tempo de marş de muzicile militare, ca Onor la domnitor şi steag. În 1881, Vasile Alecsandri îi propune lui Hübsch să pună pe muzică versurile sale închinate suveranului şi ţării.

Drept urmare, în anul 1884, marşul lui Hübsch şi creaţia poetică a lui Alecsandri, "Trăiască Regele", se metamorfozează în Imnul regal, executat de acum încolo într-un tempo de marş.

Defilarea Carelor alegorice 11 mai 1881. La 11 mai, Carol I şi Regina Elisabeta asistă la defilarea carelor alegorice ale mai multor societăţi şi asociaţii profesioniste şi culturale. Cu o bogăţie de culori şi multă imaginaţie, trec, în ordine, societatea studenţilor, societatea agricultorilor şi cea dramatică, grupările comercianţilor, reprezentanţilor căilor ferate şi tipografilor, apoi giuvaergii, ceasornicari şi argintari; lăcătuşi, constructori, tâmplari şi zidari; florari, lăutari; pălărieri, croitori, modiste; pantofari şi cizmari; tapiţeri şi plăpumari; brutari şi franzelari; cârciumari, berari şi măcelari; vânători şi pescari; săpunari şi tăbăcari; caretaşi; fabricanţi de apă gazoasă, de efecte militare şi de chibrituri.

Cu toţii defilând în onoarea Majestăţilor Sale Regele Carol I şi Regina Elisabeta. (Ion Mamina, Regalitatea în România 1866 - 1947, Editura Compania, Bucureşti, 2004)

Imnul Regal

Trăiască Regele
În pace şi onor,
De ţară iubitor
Şi-apărător de ţară.

Fie domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război.

O! Doamne sfinte,
Ceresc părinte,
Susţine cu-a ta mână
Coroana română.