Un medic român face în Statele Unite chirurgie computerizată

A plecat din ţară pentru că voia să vadă cum se face medicină şi prin alte părţi. A ajuns în America. Când Dan, care are acum 43 de ani, s-a ho­tărât să-şi părăsească patria, în 1999, tatăl lui, care este profesor de eco­nomie şi diplomaţie la Universita­tea din Timişoara, nu prea a fost de acord: "S-a gândit că, dacă nu re­u­şesc, să nu cumva să mă las de me­se­rie şi să fac altceva". Însă a reuşit.

"Statele Unite primesc medici din afa­ră, cu condiţia să treci nişte exame­ne. Apoi îţi cauţi rezidenţă pentru spe­ci­a­lizare", povesteşte Dan. El a dat acest examen, în limba engleză, la Bu­da­pesta, apoi a luat lista cu spitalele din America şi cu poziţiile pe care le ofereau fiecare. "Am lucrat mai întâi la New York University. Am început un rezidenţiat în medicină internă, dar după doi ani nu mi-a mai plăcut. Voiam chirurgie. Am aplicat din nou şi am stat patru ani la University of Texas, din San Antonio. Când am terminat, mi-am dat seama că pot face o supraspecializare în ginecologie oncologică. În acest do­me­niu, care a apărut în anii ’60, există 1.000 de specialişti în Statele Uni­te. Ideea este de a face medici de­di­caţi total cancerului ginecologic, care tratează boala şi chirurgical, şi prin chimioterapie. Numai radiaţie nu facem noi. Pacienţii bolnavi de can­cer sunt şi aşa distruşi, şi psiholo­gic le e de ajutor să ştie că au un medic care se ocupă de tot", spune Dan Silaşi. A făcut supraspecializarea în gi­ne­co­logie oncologică la Yale şi acum este asistent universitar la această facultate. Dan Silaşi este chirurg, iar 50% dintre intervenţii le face cu sistemul computerizat da Vinci. "Chirurgia robotică a apărut prima dată ca aplicaţie militară. Medicul e scump şi durează mult să faci unul. Ca să dai primul ajutor în câmpul de luptă, e mai uşor şi mai ieftin să foloseşti un robot teleghidat. În anul 2003, aceşti roboţi au ajuns în spitale. Prima specializare care a beneficiat de această tehnologie a fost urologia", explică medicul.

Sistemul are patru braţe – un braţ este dedicat camerei video, iar celelalte – instrumentelor chirurgicale. "Operaţie se face cu mai multă precizie. Robotul are filtrare – de tremor, de scaling –, se mişcă în parametrii prestabiliţi, chiar dacă mâna ta se mişcă mai mult. Pentru că nu mai e nevoie de incizia abdominală, pa­ci­en­tul pleacă acasă a doua zi. Media de spitalizare, după operaţiile mari, este de 1,4 zile. Le dăm pacienţilor să mă­nânce, le dăm analgezice – pastile, pentru că nu mai e nevoie de injecţii, şi nu le mai dăm antibiotice", arată Dan avantajele acestei tehnologii.

Până acum, a operat 320 de ca­zuri. "Cel mai greu caz a fost o tanti care avea vreo 210 kilograme. Avuse­se trei cezariene înainte. Când mă chea­mă pe mine, înseamnă că ceilalţi me­dici nu mai ştiu ce să facă. La a doua sarcină deja avusese o proble­mă, nu îi mai găseau uterul. După ce a făcut al treilea copil, pentru că, din ca­u­za obezităţii, avea sângerare per­ma­nentă, a trebuit să îi fac histerectomie. Am spus: «Am să fac asta robotic!». Femeia era din secta martorilor lui Iehova, şi ei nu acceptă transfuzia. Dacă îi faci transfuzie, te dă în judecată că i-ai violat drepturile religioase, dacă moare, te poate da iarăşi în judecată. Dar cu sistemul computerizat nu am avut nevoie de transfuzie. Oricine poate da cu bisturiul, dar trebuie să ştii şi unde să dai. Cea mai grea etapă este să restaurezi anatomia normală. La această femeie, din cauza cicatricelor, nu vedeam organele", povesteşte Dan.

O operaţie durează de obicei trei-patru ore; cea mai lungă operaţie fă­cu­tă de Dan Silaşi a durat şapte ore. El face mai multe intervenţii chirurgi­cale zilnic, ceea ce presupune şi o mun­că fizică grea. Are trei zile pe săp­tămână în care operează. "La în­ce­put a fost greu, nu ştiam pe ni­meni, lu­cram 16 ore pe zi, nu aveam timp să-mi cumpăr nimic", îşi amin­teşte me­dicul. El a observat că siste­mul ame­rican de sănătate nu este ba­zat pe pre­venţie, deşi aşa ar avea efici­en­ţa cea mai mare: "E vorba despre un bu­siness şi prevenţia nu aduce bani. În SUA, 50-60% din po­pu­la­ţie sunt obezi". El a iniţiat un parteneriat cu uni­versităţi din alte ţări: "Cu chinezii, sun­tem în al patrulea an de experi­en­ţă. Ne ducem la ei şi, timp de o săp­tă­mână şi jumătate, facem operaţii, ţi­nem conferinţe. Ei plătesc totul. Dacă vor, pot veni la noi să vadă cum facem gi­ne­cologie oncologică".

Pentru că vine din America, l-am întrebat dacă personajul din serialul "Doctor House" are tangenţe cu re­a­li­­ta­tea: "În primul rând, are prea mult timp liber. Există într-adevăr de­partamente de diagnostic în unele spi­tale. Dacă un doctor e foarte bun, spi­talul poate face un astfel de depar­ta­ment pentru el, pentru că astfel creşte şi prestigiul spitalului. Din punct de vedere al eticii medicale, ce se întâmplă în serial nu ar fi posibil în realitate". Când a aterizat pe Otopeni, i s-a în­tâmplat şi lui o fază de film: a luat o altă valiză, care era aidoma cu a lui. A realizat schimbarea când a ajuns în Timişoara. Pentru că îşi scri­se­se numărul  de telefon pe valiză, a fost sunat de persoana din Braşov, la care ajunsese bagajul lui. Au decis să şi le trimită reciproc printr-o firmă de curierat. Valizele s-au întâlnit la Si­biu, iar de acolo n-au mai pornit spre des­tinaţie. "Firma a invocat o proble­mă şi n-au vrut să-mi trimită valiza. Costumul meu era în bagaj şi nu pu­team să mă prezint la congres în tre­ning. Cu greu, s-a rezolvat", po­ves­teş­te, amuzat, medicul.

Dan deschide laptopul şi îmi arată un filmuleţ care prezintă o operaţie făcută cu sistemul da Vinci. Coloana sonoră e asigurată de Mozart. Îl întreb dacă îi place muzica clasică: "Ascult heavy metal şi classic rock. Dar nu poţi să pui la prezentări heavy metal". Medicul a venit în România la invitaţia Asociaţiei Române de Chirurgie Endoscopică, care a organizat la sfârşitul lunii noiembrie al VI-lea Congres Naţional. "Acest congres a fost realizat excepţional, cu prezentări de nivel ştiinţific deosebit. Profesionalismul medicilor împreună cu ospitalitea românească au transformat acest congres dintr-un meeting ştiinţific într-o experienţă deosebită", spune Dan Silaşi.