Un Paşte cât se poate de fericit

Orice s-ar spune, urarea "Paşte fericit!" nu exprimă nimic din esenţa sărbătorii învierii Domnului!

În primul rând că imediat un mucalit îţi poate răspunde că el nu va paşte niciodată şi te va trimite pe tine, doritorul de bine, să paşti cât vrei, dar nu pe iarba lui.
În al doilea rând, este şi o tautologie, întrucât Paştele nu poate aduce decât fericire creştinilor, şi cum doar lor le putem dori aceasta, se înţelege de ce e inutilă urarea în sensul acesta.

Mai nimerit este să spunem "Sărbători fericite!", mai ales că avem de prăznuit trei zile de Înviere. Trecând peste mica inadecvare de înţeles teologic al urării, mă întreb cât de nepricepuţi trebuie să fie unii semeni de-ai noştri care în seara de Înviere, când se presupune că eşti în biserică, bucurându-te de una dintre cele mai frumoase slujbe, te sună sau îţi trimit în scris fel şi fel de compuneri pascale! Mai mult ca sigur, unii ca ei confundă noaptea de Înviere cu cea de Anul Nou, spulberând cu un sms misterul celei mai mari minuni.

În ceea ce priveşte emisiunile tv cu tematică sărbătorească, nu se poate spune decât că şi-au adaptat pur şi simplu discursul pe ideea de Paşte. Ce preocupaţi mai erau analiştii să înţeleagă în numele poporului drept-credincios de ce merg politicienii la biserică de marile sărbători?! De parcă nu ar avea voie să meargă şi ei la slujbe! Să construim o biserică numai pentru ei ca să nu fie acuzaţi că vin la biserică doar de ochii electoratului. În rest, iepuraşi de pluş lângă ouă încondeiate, doamne decoltate care spun "Hristos a înviat!", deşi au abdicat de la creştinism.

Dincolo de micile tulburări ce nu pot în nici un caz să ne umbrească sărbătoarea, poate ar fi cazul să gândim cu mai multă profunzime la sensul adevărat al întâmplării petrecute la Ierusalim în urmă cu atâţia ani şi care se petrece şi în inimile noastre an de an, dacă avem destulă credinţă.