"Unde era Bogardo era lumină"

Un om cu totul special, emblematic.O rara avis care refuza orice fel de vulgaritate şi care trăia aşa, pe o planetă solitară. Un accident cerebral ni l-a răpit pe compozitorul care a dat viaţă "Anilor de liceu", Florin Bogardo.

Ieri, 16 august, Florin Bogardo ar fi împlinit 67 de ani. Vestea morţii sale a bulversat întreaga lume artistică şi nu numai. Florin Bogardo a trăit în discreţie toată viaţa şi tot aşa voia să şi moară. Născut în 1942, ca fiu al unui avocat înscris la Baroul din Drăgăşani, a început să studieze pianul încă de la vârsta de 5 ani cu renumita profesoară Cici Manta. În 1959, Bogardo compunea fantezii şi preludii pentru pian, lieduri, coruri, teme cu variaţiuni.

A studiat la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" şi după debutul la Mamaia, din 1963, cu piesa "Cum e oare?", s-a dedicat muzicii uşoare, me­lodiile sale de mare succes fiind interpretate de Margareta Pâslaru, Aurelian Andreescu, Mihaela Mihai, şi nu în ulti­mul rând, de el însuşi, timbrul de excepţie fiind uşor de recunoscut. Din 1972, Bogardo a încredinţat majoritatea melodiilor sale Stelei Enache, uneori făcând duet cu aceasta. Împreună au doi copii, un băiat şi o fată.
O VIAŢĂ DISCRETĂ
Stela Enache, soţia lui Florin Bogardo, adânc îndurerată de moartea soţului, a găsit totuşi în străfundul sufletului pu­terea de a sta de vorbă cu noi.  

"Soţul meu a avut probleme cardiace de mult timp.
A fost internat la Institutul de Boli Infecţioase «Prof. Dr Matei Balş» pentru nişte investigaţii. Se pare că pe lângă boala de inimă a mai avut şi un stafilococ sau streptococ, nu ştiu ce anume.

Vineri dimineaţă a suferit un atac cerebral, a intrat în comă şi sâmbătă dimineaţă a murit. El era un tip căruia nu-i plăcea să fie în lumina reflectoarelor, modest, umil, foarte credincios, nu-i plăcea pu­blicitatea de nici un fel. Viaţa noastră era o viaţă foarte discretă. Fără să vreau trebuia să duc steagul, să apar, să cânt, să dau câte un interviu, cu toate că nu prea îmi plăcea, pentru că spuneam una şi ieşea alta.

Nu am răutăţi, nu am avut invidii, slavă Domnului, am avut parte numai de prieteni şi de oameni care ne-au iubit cu adevărat şi cam asta este. Din punctul lui de vedere, nu avea decât cuvinte de laudă pentru toată lumea. A fost maestru de sunet la radio şi foarte mulţi cântăreţi voiau să lucreze numai cu el. Tocmai pentru că era un om cald, nu făcea rabat de la respect şi avea un stil de a vorbi cu oamenii incredibil. Avea o cultură vastă, era şcolit, cu alte cuvinte, era special.

Nu voia să iasă în evidenţă, se purta foarte frumos cu toată lumea. A fost un soţ deosebit, un tată deosebit, nu era genul care să spună te iubesc de nu mai pot, iar pe de altă parte să zică cine ştie ce... Nu, la el simţeai profunzimea sentimentului. Cu o zi înainte, îmi tot mulţumea că stau cu el, era aşa de cald, tandru, aşa de frumos vorbea, că o să vină acasă, o să mergem la teatru şi la operă. O să facem multe... Nu avea ce să spună rău despre nimeni. În momentul în care a văzut că nu mai este cultura ceea ce trebuie, a preferat să se retragă şi s-a încheiat povestea. Valorile au fost date la o parte, prima doar banul, atunci a spus gata. Nu era omul banului, el era om de suflet.

Cunoştea multă poezie, citea şi o lua şi o rumega bine şi o trecea prin minte şi inimă şi apoi începea să compună. I-a iubit pe Sorescu, pe Blaga, pe Eminescu şi se simţea acest lucru. Toţi cei vor să-şi ia rămas bun sau să se reculeagă la căpătâiul lui sunt aşteptaţi astăzi între orele 11:30 şi 14:00 la Uniunea Compozitorilor, la Catedrala Sfântul Iosif de la 15:30, unde va avea loc slujba de Recviem, iar la ora 17:30 la Cimitirul Bellu Catolic, unde va avea loc înmormântarea", a spus Stela Enache, soţia artistului.
Titus Andrei, cunoscutul om de radio, ne-a spus: "Bogardo, unul dintre marii muzicieni ai neamului, compozitor de excepţie, cu o profunzime a creaţiei şi a cuvântului pe care l-a folosit dincolo de tot ce înseamnă normal în acest gen muzical. I-am reascultat toată creaţia acum câţiva ani, când făceam o selecţie a întregului material valoros din fonoteca Radioului pentru cunoscutul proiect «80 de ani de muzică în 80 de ani de radio» pentru un triplu CD şi m-am convins din nou atunci cât de mare este Bogardo. O creaţie imensă în care Eul lui, aşa îl vezi în orice piesă, răzbate şi se ridică deasupra tuturor obişnuinţelor. Am lucrat cu el la Radio, eram tot timpul uimit, parcă aveam în faţa mea o altfel de fiinţă, parcă plutea printre noi. A fost de o rară mo­destie, calitate proprie marilor spirite, foarte discret, chiar prea discret, altfel am fi avut un compozitor român în acest gen cunoscut în toată lumea alături de mari muzicieni. Aşa l-au ştiut ai noştri, aici la noi, şi nici aceia îndeajuns".

Regizorul "Liceenilor", Nicolae Corjos, regretă dispariţia marelui compozitor cu care a colaborat perfect. "Pentru mine este o pierdere foarte grea. Gândiţi-vă că din zece filme, Florin Bogardo a făcut şase cu mine. Am debutat împreună cu filmul «Ora zero». Era special, un compo­zitor exigent cu el. Sunt şocat de dispariţia lui şi nu pot decât să fiu trist... Pot să spun că este cel mai interesant compozitor de muzică uşoară de la noi, iar compoziţiile lui au slujit enorm de mult filmul românesc. Mă gândeam cu câteva zile înainte că titlul doctoratului meu este «Muzica, componentă şi aureolă a audiovizualului», am găsit termenul acesta pentru a descoperi relaţia dintre film şi muzică. Cred că Florin Bogardo a strălucit şi rămâne ca o aureolă în toate filmele mele... Sunt supărat pentru că este o mare pierdere. De obicei, nu dau declaraţii despre cei care dispar, pentru că am anumite principii. Cred că trebuie să ne purtăm exemplar cu cei care ne sunt colaboratori, să îi apreciem cât timp sunt în viaţă, nu după. Florin Bogardo a fost un colaborator practic al gândurilor mele frumoase despre muzică. Doresc familiei sincere condoleanţe şi îi îndemn să fie tari în aceste momente!", a încheiat Nicolae Corjos.
UN MARE SUFLET
Marius Ţeicu, coleg şi prieten cu Florin Bogardo, vizibil emoţionat, ne-a mărtu­risit: "Vestea morţii lui Florin Bogardo a venit ca un trăsnet. Eram de vârste apropiate, el era cu doar trei ani mai mare decât mine. Avea o linie melodică originală, de aceea muzica lui era distinctă. A fost şi un orchestrator excepţional, un maestru de sunet la radio extraordinar, el avea şi un timbru special, era un artist complet. Aceasta pe plan profesional, pe plan personal era un ca­racter deosebit, un om foarte fin, nu intra în nici un fel de dispută care presupunea bârfe sau scandaluri. Ocolea cu distincţie aceste lucruri. Era un prieten bun şi regret că în ultima perioadă nu am reuşit să mai vorbesc cu el. Această luptă prin care trecem zilnic, supravieţuind, nu ne lasă timp prea mult pentru noi, ne rămâne puţin pentru familie, şi mai puţin pentru prieteni. Era retras în ultima perioadă, dar el era un om modest şi un mare suflet. Nu am decât cuvinte de laudă despre el, a trăit frumos. Unde era Bogardo era lumină atât din punct de vedere profesional, cât şi sufletesc".

Mihaela Mihai, îndurerată, ne-a spus: "Florin Bogardo a fost o fiinţă cu totul aparte, un gentleman, un artist de o mare sensibilitate. Unii au uitat că el era un artist complet. Era compozitor, scria şi versuri, cânta chiar el. Avea o voce superbă, masculină, caldă, aşezată, extrem de modernă pentru vremurile acelea. De obicei, despre cei care pleacă se spun lucruri frumoase, dar despre Florin Bogardo nu poţi decât vorbi frumos. Era talentat şi un bărbat foarte frumos, eram toate îndrăgostite de el, dar nu prea multe au şi avut curajul să-i spună ceva.
A avut norocul să se căsătorească cu Stela, foarte talentată şi ea, un cuplu frumos şi curat. Drumul lui se încheie elegant şi acum tot cu sprijinul Stelei, care este de o demnitate rară. Extrem de discretă, cu un bun-simţ în dialogul pe care îl susţine cu noi toţi în aceste zile grele, m-a apropiat mai mult de ea şi mi-a dat puterea să o ajut, să o susţin. După Alexandru Mandi, Bogardo a fost compozitorul meu prefe­rat. Era un prieten bun, întotdeauna prezent când era nevoie de el. Era maestru de sunet la radio şi avea un feeling extraordinar, avea toate mijloacele necesare pentru a scoate o creaţie perfectă de fiecare dată. Îmi pare rău că a plecat".


Margareta Pâslaru: "Prin creaţiile rămase, Florin Bogardo intră în nemurire!"
Stingerea din viaţă a lui Florin Bogardo a mâhnit-o pe Margareta Pâslaru: "M-a tulburat nespus dispariţia lui Florin... Succesele comune de la Mamaia au sudat o colaborare perfectă. Sensibilitatea supremă a inspiratului compozitor Florin Bogardo, delicateţea interpretării lui vocale, expresivitatea, rafinamentul orchestral îl clasează în elita marilor artişti. Din cele cinci piese pe care mi le-a încredinţat, melodia «Cum e oare?» a fost primul mare succes - fiind distinsă cu premiul Uniunii Scriitorilor în 1963 (la primul festival de la Mamaia - n.r.)". Despre succesul de la Mamaia Constantin Sârbu spunea: "La primul festival de muzică uşoară românească de la Mamaia, de pildă, Margareta şi-a asumat răspunderea prezentării primului cântec al celui mai tânăr compozitor, «Cum e oare?», de Florin Bogardo.

Rezultatul a fost pe măsura aşteptărilor. Cântecul «a prins», iar interpreta şi-a mai adăugat la palmares un nou succes". Colaborarea Margaretei Pâslaru cu maestrul Bogardo avea să genereze însă şi alte succese. "«Să nu uităm să iubim trandafirii» (pe care l-am cântat în spaniolă şi la televiziunea din Madrid) a primit Premiul II în 1969 la Festivalul de muzică uşoară «Mamaia». Prin creaţiile rămase, Florin Bogardo intră în nemurire! Dumnezeu să-l odihnească!", a încheiat cu tristeţe Marga­reta Pâslaru. (Luminiţa Ciobanu)