Va fi România comunistă în secolul al XXI-lea?

O anchetă de presă despre comunism, printre elevi şi studenţi născuţi în şi după anul 1989, dezvăluie date stupefiante şi opinii neaşteptate.
Întrebaţi ce ştiu despre traiul în comunism, cine-au fost Nicolae şi Elena Ceauşescu, pionierii şi şoimii patriei, dacă le-ar fi plăcut să trăiască atunci şi dacă mai poate fi comunism în România, majoritatea celor 50 de tineri din eşantionul selectat absolut aleatoriu compară prezentul cu amintirile părinţilor în favoarea celor din urmă. Reproducem în cele ce urmează câteva opinii şi relatări din răspunsurile primite.

TRECUTUL ÎN AMINTIRI DE FAMILIE (I)
Din răspunsul la întrebarea "Ce ştiţi despre cum era înainte de 1989?" reiese că virulenţa discursului anticomunist are asupra tinerilor de azi acelaşi efect ca telejurnalul în vremea lui Ceauşescu. De altfel, toţi cei chestionaţi au declarat cunoaşterea trecutului apropiat din familie, mai puţin din presă sau de la şcoală.

LOC DE MUNCĂ ŞI-O PÂINE
"Tot ce ştiu despre anii înainte de 1989 este din spusele familiei, prietenilor, dar şi din istoria predată la clasă. Unele lucruri legate de învăţământ mi s-au părut chiar bune, cel puţin acolo era o diferenţă între cei buni şi cei mai puţin buni. Viaţa de atunci era mai rea decât acum, din câte ştiu, cu excepţia unei singure diferenţe majore: fie că voiai sau nu, aveai un loc de muncă ce îţi asigura o pâine. Oamenii se distrau ducându-se la clubul uzinei, oferindu-se seri dansante pentru socializare, petreceri în casă cu benzi de magnetofon, baluri, teatru, film, la mare, la munte."
Alina-Mihaela Baciu din Râmnicu Sărat, studentă, 19 ani.

"Tinerii aveau un loc de muncă, toţi erau obligaţi să lucreze, aveau o locuinţă, un acoperiş deasupra capului, toţi erau disciplinaţi. Ţiganii lucrau şi ei, nu cerşeau. Înjurături ca la uşa cortului nu cred că aş fi auzit pe stradă. (...) Nu pentru toţi regimul comunist a fost un chin. Părinţii mei nu s-au plâns niciodată şi chiar apreciază mai mult vechiul regim faţă de cel actual."
Oana Maria-Tereu din Hunedoara, studentă, 20 de ani.

NU ERAU MALL-URI ŞI ELECTRICITATE
"Eu aş fi împotriva comunismului. Dar, după părerea mea, viaţa era mai bună atunci, pentru că nu existau hoţi. Magazinele nu erau cum sunt acum, nu existau mall-uri. Nu mi-ar fi plăcut să trăiesc atunci, pentru că pe vremea aceea nu exista electricitate. Am auzit că oamenii se distrau ducându-se la bâlciuri."
Marian Ionuţ Canţur din Bucureşti, elev, 16 ani.

"Mi-ar fi plăcut să trăiesc în regimul comunist, deoarece aş fi luptat pentru biserică. Probabil că aş fi fost închisă pentru această luptă pentru Biserica Ortodoxă, dar, chiar dacă m-ar fi închis, nu m-aş fi dat bătută, aş fi continuat să apăr biserica şi în puşcărie."
Raluca-Mihaela Oanea din Arad, studentă, 20 de ani

MAI PUŢINE ABUZURI CA-N ZIUA DE AZI
"Ştiu că înainte de 1989 fiecare student avea un loc de muncă asigurat după terminarea facultăţii. Astfel toţi cetăţenii români erau obligaţi să muncească şi să aducă beneficii ţării. Mai ştiu că mâncarea era porţionată, astfel nimeni nu putea face excese ca în ziua de azi. Înainte de 1989 nu exista ca acum diferenţa izbitoare între «lumea de jos» şi «lumea de sus», mai degrabă existând clase sociale medii. Înainte de 1989 (mai exact până în decembrie 1989, la moartea soţilor Ceauşescu), România nu avea nici o datorie externă! Personal, consider că era viaţa mai bună. Nu exista atâta rebeliune ca în ziua de azi în rândul tinerilor.

Chiar şi înainte de 1989 adolescenţii ştiau să se distreze, dar cu limită. Oamenii din câmpul muncii lucrau cu adevărat pentru banii lor, iar dacă se încadrau într-un anumit sistem aveam multe beneficii (cum ar fi o casă). Pensionarii nu aveau atât de suferit ca în ziua de azi din cauza lipsei de fonduri pentru pensii. Mi se pare că era un trai mai bun, pentru că fiecare primea atât cât merita. Desigur că existau şi abuzuri, dar cu siguranţă nu atâtea ca în ziua de azi. (...) Din punctul unora de vedere, problema era mâncarea, care se procura cu greutate.

De asemenea, şi cărţile sau casetele cu filme erau greu de procurat, de obicei circulând «pe sub mână». Oamenii se distrau cu siguranţă mult mai sănătos decât noi! O plimbare în parc, un film la cinema, un ceai, o prăjitură la Capşa. Detaliile mărunte ale vieţii cotidiene erau mult mai valorificate şi apreciate decât în ziua de azi. Ceva ce azi considerăm a fi «un nimic» sau un lucru banal înainte de 1989 era o adevărată bucurie."
Alexandra Lungu din Bucureşti, studentă, 20 ani

ŞCOALA, ŞCOALĂ ŞI TURISMUL, TURISM
"Aveam doar 3 luni când a căzut regimul comunist, dar, din ceea ce mi-au spus părinţii mei, era mult mai bine. Cel puţin din punct de vedere financiar. (...) Aveai un loc de muncă în domeniu după ce terminai o facultate. Dar, pe de altă parte, dacă aş fi trăit atunci, nu ştiu dacă m-aş fi adaptat cenzurii. Probabil că dacă creşteam cu termenul «tovarăş» sau ascultând ode dedicate lui Ceauşescu mă adaptam, dar acum, dacă ar fi să se întoarcă timpurile, nu ştiu dacă m-aş putea adapta."
Vanina Bodea din Igneşti (Arad), studentă, 20 ani

"Înainte de 1989, România era o ţară mult mai prosperă din punct de vedere economic şi turismul era o mică parte din acesta. Eram, probabil, o ţară mult mai frumoasă."
Alexandru Ion din Bucureşti, elev, 16 ani

"Nu pot să spun prea multe, pentru că nu am trăit atunci, dar, din câte mi-au povestit părinţii şi din câte documentare am văzut, cred că am fi fost mult mai departe decât în prezent. Atunci şcoala era şcoală, era un respect faţă de oamenii mai în vârstă, faţă de profesori. În prezent, cred că nu mai are rost să descriu comportamentul tinerilor."
Emilia Bulc din Sântana (Arad), studentă, 20 de ani

"Pentru mine era bine să trăiesc atunci, pentru că părinţii mei lucrau la abator şi, dacă nu reuşeau să aducă acasă produse din carne, aveau posibilitatea să ţină acasă animale. Şi la capitolul bani era mult mai bine atunci decât acum. Iar după ce terminam liceul, aş fi lucrat în domeniu, nu ca acum, termin o facultate şi dacă găsesc de lucru nu va avea legătură cu ce-am învăţat la şcoală."
Simina-Elena Telecan din Semlac (Arad), studentă, 20 ani

Serbări frumoase şi desfătări reduse
"Regimul comunist în care au trăit părinţii multora dintre noi a avut şi perioade de glorie şi mulţumire din partea locuitorilor ţării la momentul respectiv. Absolvenţii de liceu aveau un loc de muncă asigurat, puteau să-şi definitiveze studiile universitare, dar admiterea într-un astfel de mediu se făcea mult mai greu. (...) Desfătările în localuri erau reduse, puţini tineri îşi permiteau astfel de lucruri."
Amalia Minodora Bonchiş din Arad, studentă, 20 de ani

"Părinţii mi-au povestit că la 23 august 1989, când m-am născut eu, era o mare sărbătoare. Oraşul era foarte aglomerat şi îl aşteptau pe Nicolae Ceauşescu. Iar serbările îmi imaginez că erau foarte frumoase. După spusele părinţilor şi bunicilor, au trăit şi clipe grele. Nu aveau mâncare şi pâine îndeajuns, trebuiau să stea cu orele ca să poată cumpăra pâine şi alimente. Pe când în zilele de azi avem din plin. Doar să ai bani."
Ancuţa Szarvaş din Felnac (Arad), studentă, 20 de ani