Văzduhul în slujba regalităţii

De la crearea aviaţiei, zburătorii noştri s-au avântat cu îndrăzneală să cucerească înălţimile şi, la nevoie, au apărat cu preţul vieţii lor spaţiul aerian al ţării.

Nicolae Iorga spunea: "Dacă ai văzut fapte istorice, dacă ai trăit fapte istorice, ai obligaţia să le păstrezi în forma în care ele ţi s-au înfăţişat ţie. A scrie istorie este o obligaţie pentru omenire, a o adăugi cu ce ai aflat e o obligaţie pentru fiecare, rămânând ca aceia care pot să scrie, să adune şi ce au aflat de la cine nu mai poate vorbi". Studiază Istoria şi Teoria Artei şi este mereu în căutarea lucrurilor de artă uitate de alţii, dar atât de folositoare pentru suflet. Lui Adrian Buga, colecţionar şi sfătuitor de taină în probleme de artă al Casei Regale a României, nu ai cum să nu-i admiri perseverenţa cu care caută, investind timp, bani, tot ce este legat de viaţa şi opera unui creator pe care mâna destinului i-l scoate în cale. Are pasiunea de a descoperi şi de a pune în valoare opere de artă pe a căror strălucire s-a aşezat praful uitării. Este foarte atent la ce cumpără. Ultima descoperire a fost în materie de fotografii...

O COLECŢIE. "Am plecat de la o mică cercetare, ca de obicei", spune Adrian Buga. "Prietenii mă ştiu, le spun tuturor să nu arunce absolut nimic, pentru că fiecare obiect vechi este o mărturie vie a trecutului şi un semn important pentru generaţiile noastre, şi văd că mulţi mă ascultă şi mă cheamă să-mi spun cu părerea. Aşa am ajuns să descopăr o importantă colecţie de fotografii, deţinute de doamna Cella Tănăsescu, solistă pe vremuri a Operetei bine cunoscută, astăzi în vârstă de 80 de ani. Nepotul doamnei Cella Tănăsescu m-a chemat să mă consulte în privinţa fotografiilor, pentru că aceasta a stat o perioadă lungă în spital. Mi s-au părut incredibile ca valoare. Încet vom face dezvăluiri... importante, mai mult ca sigur. Fotografiile, din câte ştiu, puteau să ajungă fie la gunoi, fie în nu ştiu ce colecţie. Importanţa colecţiei stă în lucrurile combinate împreună, în unicitatea ei. Dacă ai rupe colecţia în două şi ai începe să vinzi pe bucată, ar fi un lucru neplăcut. Atras de subiectul pe care l-am întrezărit printre fotografii, pentru că aveam experienţa cu expoziţia de anul trecut «Culorile războiului», organizată de Editura Militară şi Argo Art la Galeria Artelor a Cercului Militar Naţional, mi-am dat seama că trebuie să fie mai mult de atât. Trebuie să fie informaţii, poveşti de viaţă, personaje importante aici. Sunt abia la început, îndepărtez încet, încet praful uitării de pe aceste fotografii, dar cu cât caut, cu atât îmi dau seama ce importanţă copleşitoare au. Povestea de viaţă a locotenentului comandor de aviaţie Constantin Tănăsescu, tatăl doamnei Cella Tănăsescu, se întrezăreşte printre colegii de zbor, avioane din primul şi al doilea război mondial, reuniuni boeme, întâlniri cu lăutari, Bucureştiul aşa cum era odinioară....

L-am descoperit pe generalul Jienescu în imagini, deloc străin de întâmplările acelei perioade. Echipajele Flotilei 2 Vânătoare, căreia Comandorul aviator Tănăsescu i-a fost lider, au făcut faţă multor situaţii, s-au dovedit la înălţimea misiunilor şi reuşeau să le ducă la îndeplinire, fără pierderi sau accidente, ceea ce reprezintă elementul calitativ al performanţei, iar faptul că «nu s-a întâmplat nimic» la fiecare revenire pe pământ constituie marele merit al celor care organizau şi executau acele raiduri. La comanda Flotilei 2 Vânătoare fusese iniţial Comandor aviator Ionaş Cornel, care, începând cu retragerea din Ardeal şi pregătirea pentru intrarea în război, a predat comanda Cdor av. Constantin Tănăsescu. Acesta din urmă a făcut fronturile şi în primul, şi în al doilea război mondial, fiind chiar şi pilot de încercare. Încă nu se cunosc multe detalii despre el, sunt la prima căutare, apar foarte multe lucruri inedite în fotografii. Nu sunt fotografii obişnuite, acele portrete în uniformă, de multe ori sunt nişte cadre cu avioane destul de importante din primul război mondial. Era, cred, şi fotograf... Se văd însemnele de pe avion care ar putea fi identificate de cineva care ştie. Un bombardier din primul război. Făcea parte dintre aşii aviaţiei, l-au trimis ca pilot de încercare undeva prin Polonia. S-a implicat şi în afacerea Skoda, cunoscută la vremea respectivă, a fost decorat cu Legiunea de Onoare. "În contactul pe care l-am avut destul de des în decursul câtorva ani cu şcolile pentru formarea piloţilor militari şi în special civili, am constatat că pregătirea de bază, premergătoare începerii zborului, relativ la tehnica pilotajului, era insuficientă din cauza lipsei manualului respectiv", spunea locotenent comandor de aviaţie Tănăsescu Constantin în prefaţa cărţii sale, "Tehnica pilotajului de avion" 1941. Dar cred cu adevărat că atunci când s-a spus: "Vă ordon, treceţi Prutul!", aşteptat cu înfrigurare de întregul neam românesc, aviaţia a început lupta împotriva celor care ne umiliseră, luându-ne Bucovina de Nord şi Basarabia. A urmat o luptă îndârjită, nebănuit de grea, iar jertfele aviatorilor români au fost nenumărate. Nimeni nu a scris încă istoria corpului aerian român în cel de-al doilea război mondial, nimeni nu a cercetat arhivele noastre pentru a publica lucrări de specialitate de nivelul celor publicate în ţările avansate, sub binecunoscuta scuză că nu era voie. Acum este voie, iar prin prin acest mic articol dăm tonul specialiştilor şi aşteptăm o istorie ştiinţifică a marinei, a artileriei şi a aviaţiei", a încheiat Adrian Buga.