A sosit momentul exploziei pentru Mitriță și Alibec

Amânat, reamânat și re-reamânat, meciul cu Islanda a ajuns la momentul adevărului: noi sau ei. Cum nu există și un meci retur în care am fi putut corecta un eventual scor nefavorabil la Reykjavik, tricolorii trebuie să tranșeze totul diseară. Mirel Rădoi are la dispoziție, pentru prima oară în ultimii ani la nivelul echipei naționale, un grup de jucători aflați în formă foarte bună, mare parte din ei titulari sau jucători de bază la echipele de club. Optimismul este la un nivel atât de ridicat cum nu a mai fost de la retragerea Generației de Aur. Dacă în anii ’90 ne bazam pe un atac Hagi&Răducioiu, azi așteptăm totul de la Alibec&Mitriță.

A sosit și momentul adevărului: suntem sau nu în stare să ne calificăm la EURO? Meciul cu Islanda de diseară este însă doar primul pas. Dacă învingem la Reykjavik ne mai așteaptă un hop, peste o lună, meciul „și mai decisiv” cu Ungaria sau Bulgaria, tot în deplasare. Teoretic, dacă învingem azi Islanda vom avea prima șansă la Budapesta sau Sofia.

Nu am luat gol de la islandezi

Până acum suntem neînvinși în disputele cu Islanda. Singurele meciuri directe s-au jucat în 1996 și 1997, ambele câștigate cu 4-0 de tricolori, în campania de calificare pentru Campionatul Mondial din Franța 1998. De altfel, acea campanie de calificare a fost un galop de sănătate pentru naționala noastră, care a terminat neînvinsă marcând 37 de goluri și terminând cu 10 puncte avans față de ocupanta locului 2, Irlanda.
Mai mult, în acea perioadă naționala României se afla în prima grupă valorică a Europei, fiind, conform coeficienților UEFA, între primele 8 echipe de pe continent. 

Acum, datele problemei sunt cu totul altele. Dacă în urmă cu 22 de ani înaintea unor meciuri cu Islanda se punea doar problema scorului, dacă le dăm de la 4 sau 5 goluri în sus, în 2020 am ajuns să tremurăm în fața lor. Fotbalul islandez a evoluat extrem de mult în ultimii ani, avansând de la statutul de anonimi prin ultima grupă valorică, unde erau colegi de suferință cu Luxemburg și Malta, până în spatele Spaniei, Germaniei sau Italiei, făcând și instrucție cu Olanda.
În acest timp naționala noastră a coborât în anonimatul celui de-al treilea eșalon fotbalistic european, după ce FRF a găsit de cuviință să experimenteze cu antrenori perdanți și ultradefensivi, precum Daum sau Cosmin Contra. Venirea lui Rădoi pare să schimbe paradigma. Fotbalul ofensiv prezentat în primele două meciuri ale toamnei ne dau încredere că echipa se află pe un drum bun. 

Suporterii nu-l vor pe Camora la națională

Proaspăt posesor al cetățeniei române, Camora a devenit subiect de contestare din partea mai multor suporteri ai naționalei, care nu-l vor pe portughez să joace sub tricolor. Argumentele lor: nu este român și are 33 de ani. Ce nu observă însă acești suporteri este că naționala duce lipsă de un fundaș stânga de valoare după retragerea lui Răzvan Raț. Soluția cu craioveanul Bancu s-a materializat cu trei goluri primite pe greșelile lui, fie de poziționare, fie de marcaj. Cealaltă soluție „autohtonă”, Toșca, va trebui să joace în centrul apărării după accidentarea lui Chiricheș. Astfel, singura soluție este Camora și ar putea fi o variantă chiar pentru următorii 3-4 ani în flancul stâng al apărării tricolore.