Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un circuit la cheremul nostru. Vreme bună. Ocazional, mâncare și apă. Fără semnal pe mobil. Și cele mai bune hot hatch-uri de pe piață. Și cam atât. Fără intruziuni, fără distrageri și fără anomalii (bine, a existat una...) – doar o zi în care să aflăm care dintre aceste patru este cel mai tare hot hatch.
Ca mașini cu care să trăiești și de care să te bucuri zi de zi, acestea au de toate: putere, agilitate, practicitate, costuri de întreținere decente, calitate. Probabil că știi deja pe care ți-o dorești cel mai mult, iar asta e bine. S-ar putea să te fi decis pentru Mégane pentru că sare cel mai sus, iar asta e bine de asemenea. Tot ce contează este că îți pasă de mașinile astea și gândești desfundat.
Spun asta pentru că prima despre care vreau să vorbesc este Opel GTC Astra OPC. Acum, modelul vechi era o combinație între mașină, impertinență și lipsă de șarm. Dar lucrurile s-au pus în mișcare începând cu 2005, iar acum suntem pe culmile Opel – ale frumuseții Opel. Și nu există o mașină mai bine proporționată ca GTC Astra OPC, cum nu există una care să aibă un set de modificări mai cuprinzător (un diferențial mecanic și grozava suspensie HiPerStrut).
Este cu totul diferit și totuși familiar. Vezi tu, cântărește 1.475 kg, iar motorul de 2,0 litri turbo cu injecție directă livrează 280 CP. Acestea sunt cifre de luat în seamă într-un regn în care mai mare nu înseamnă neapărat mai bine. Și are și un cap de schimbător de viteze grosolan. Trecând peste, este cel mai apropiat – din punct de vedere al conceptului și al execuției – de Mégane RS, iar ăsta nu e un lucru rău, ținând cont de cât de bine este cotat cel din urmă.
Este lunecos și are suspensie PerfoHub pe puntea față, pentru a-l ajuta să facă față mai ușor motorului proaspăt upgradat la 265 CP. Primele două exemplare prezentate contrastează puternic cu Focus și cu Golf. Nu știu ce-a fost în capul celor de la Ford când au luat decizia de a-l oferi pe ST doar în versiune cu cinci uși sau brake, dar bănuiesc că absența unei versiuni sportive în trei uși este cauzată de o chestie prozaică, precum banii sau prognozele financiare.
Desigur, însă, că nu-ți vei lua un Focus (care costă sub 30.000 € cu toate cele cinci uși ale sale) pentru că vrei un fund mai stilat.
Oricum, nici unul dintre ele nu stă rău la capitolul preț (cu 35.000 € în mână poți lua oricare dintre cele patru). Un hot hatch nu este o achiziție pentru care să faci compromisuri; aceste mașini sunt făcute să te ajute să-ți trăiești viața normal și să te distrezi conducându-le. Iar asta este o distincție importantă. Și totodată motivul pentru care nu le-am ținut doar pe circuit o zi întreagă pentru a le lansa de la sol în acompaniamentul aparatelor foto și ale camerelor. Nu, le-am luat pe fiecare și le-am dus acasă, le-am hrănit, am introdus oameni mici și bagaje mari în ele și am străbătut mulți kilometri. Iată ce am învățat...
Toate consumă cam 9,5 l/100 km sau undeva pe acolo dacă le conduci așa cum se cer conduse. Poți scoate cu puțină ambiție și 7,6 l/100 km în Golf, dar nu și în Astra. Toate au spații de încărcare suficient de mari încât să acomodeze bagajele. Poți să instalezi șine pe plafon sau suporturi de bicicletă în spoilerul spate (cu toate că mă îngrijorează ideea de strânge cu o curea spoilerul dublu-stratificat al GTC-ului).
GTC OPC are și un prag din plastic sub consola față care se freacă de limitatoarele de viteză. Golful are geamurile cu cea mai bună vizibilitate. Mégane suferă cel mai mult la capitolul zgomot de rulare, este cel mai bun dintre toate la a-i emoționa pe copii (probabil că cel mai de efect sunt dungile de pe volan) și are cel mai bun sistem keyless dintre toate. Iar Focus are protecții de portieră geniale. Probabil opționala care merită, mai mult decât oricare alta, fiecare cent. Și nu poți să le demontezi, oricât de tare ai trânti portiera.
Scaunele din față căptușite cu piele groasă ale lui Astra nu glisează suficient de mult înainte pentru a-ți ușura accesul pe bancheta din spate, însă odată strecurat acolo, descoperi un spațiu îndestulător de mare. Golf și Mégane sunt cele mai mișto la schimbatul treptelor. Interiorul stângaci al Astrei contrastează foarte urât cu exteriorul sculptat, iar consola centrală are mai multe butoane chiar și decât cea din Focus – cu toate că este mai ușor de folosit. Ford, știm că sistemul tău Sony are multe calități, dar ecranul este prea mic iar controalele sunt plasate absolut ilogic.
Opel încă nu a învățat că volanul este mai bun dacă nu e îngreunat de inserții false de crom care scărțâie când le prinzi puternic. Și nici Renault nu s-a prins că un suport de pahare trebuie să fie mai adânc de 2 centimetri pentru a putea fi folosit ca suport de pahare. Îmi pare rău, poate că par cârcotaș, însă dai și peste acestea în fiecare zi, și sunt chestii care pot să-ți strice buna dispoziție la fel de ușor cum te binedispun mașinile astea la condus.
Încă un plus: scaunele, pentru că toate au scaune grozave (ale lui Focus sunt cele mai) și pozițiile de condus bune (cu toate că ar fi fost mai bine dacă volanul lui Mégane nu era urcat atât de sus).
Însă privește tabloul în ansamblu și vei descoperi că sunt ușor de mânuit și locuibile. Niciuna nu are ținută de drum mizerabil de aspră, ambreiaj grosolan sau evacuare dureros de zgomotoasă. În schimb, sunt plăcute, capabile și, ei bine, așa cum ar mai trebui să fie.
În final, sunt derivatele hatchback-urilor obișnuite – categoria mașinilor cele mai conservatoare, mai supuse cercetărilor și dezvoltării și mai bine vândute dintre toate cele existente. Nimeni din segmentul ăsta nu va avea de câștigat cu chestii inutile, iar transformarea pe care o suferă pentru a ajunge hot hatch nu este prea invazivă.
Așa că iată-ne la Millbrook, un circuit de teste cu... posibilități. Printre acestea se numără o linie dreaptă de 1,6 kilometri, trei kilometri de pistă înclinată, convexități, curbe și câteva drumuri de țară. Fără trafic care să vină din față.
Toate astea s-ar putea să ne fie de ajutor. Arunc cheile de Focus în ST, iar el pășește tiptil după pradă. Din câte pot să-mi dau seama, Stig pare să facă ochi dulci mașinii – probabil are loc un soi de comunicare digitală. Câteva clipe mai târziu, Focus demarează din norul de fum de cauciuc. Pe moment, îl compătimesc.
Dar nu e ca și cum vreuna dintre mașinile astea nu sunt gata să țină piept unei bătălii. De exemplu, Astra. Da, cu capota-i scurtă și cu liniile-i sculptate, ai crede că e prea simpatică să fie un hot hatch. Jantele de 20 de inci spun altceva. Trebuie să reții că un OPC cu jante mai mici arată cam anemic.
Așadar, mergi pe varianta cu roți mari – coloana ta nu va avea nimic de obiectat pentru că Astra a fost finisat. Rulează cu dexteritate, indiferent de modul pe care îl alegi (are butoane Sport și OPC pe consola centrală care întăresc suspensia și răspunsul accelerației).
Pneurile de 245/30 ar trebui să facă tărăboi, dar nu fac. E timpul să reamintesc de cele 1.475 kg, din care o bună parte o ocupă antifonarea. Asta ar explica de ce Mégane, mai ușor cu 100 de kilograme, este mai zgomotos.
Dar cei de la RenaultSport se pricep mai bine decât oricine la ajustarea și intensificarea unui hot hatch, tocmai de asta Mégane RS nu este niciodată lipsit de confort, cât informativ. Tocmai fluxul acesta continuu de feedback îl diferențiază de celelalte mașini de aici. În special de Golf, care încearcă din greu să niveleze fiecare neplăcere a suprafeței de rulare. Și te aștepți la asta din partea lui. GTI-ul este hot hatch-ul majorității – bucata verde din suburbia automobilismului de performanță, acceptabil social și pragmatic în mod conștient. Măreția i se trage din ceea ce se întâmplă atunci când începi să fii interesat de drumul care se așterne în fața ta.
Pentru că atunci Golf-ul demonstrează că are un răspuns al accelerației emoționant și maniere de drum care dezmint masa de 1.401 kg și statura înaltă. Reacționează precis – mai precis decât Focus-ul sau decât Astra.
Unde vreau să ajung e că, într-un anume fel, Golf GTI are o naturalețe aparte și este mai puțin tehnologizat. Și e capabil să meargă repede – doar atunci când este împins la limită începe să se simtă greoi și lipsit de răspuns. În plus, are o bijuterie de motor. Doar 235 CP (al nostru are pachetul "35 Anniversary”)? Pun pariu că nu este cel mai lent în 0-100 km/h și are schimbări de treaptă considerabil mai rapide decât RS sau Astra.
Nu că asta ar fi neapărat relevant. Sincer, indiferent cu ce cifre se întoarce Stig după sesiunea de test, tot o să despicăm firul în patru când ajungem să stabilim care e cel mai rapid. În realitate, pe drum, când te întorci de la serviciu, cu fiecare vei atinge aceeași viteză în giratorii și vei face aceleași depășiri.
Cu toate că am dubii în privința Astra-ului. Motorul are o turbosuflantă mare care să-i insufle atâta putere, însă o turbosuflantă mare are și inerție mai mare. Prin urmare, Astra reacționează mai greu. Calcă puternic accelerația în oricare dintre celelalte și s-au dus, în timp ce Astra nu se grăbește așa tare. Însă odată ce-a făcut-o, deseori ajungi să te sperii când vezi ce viteză ai...
Dar, chiar și-așa, performanța este bi-dimensională. Lovirea accelerației are ca rezultat doar un mare suflu (acompaniat de sunetul halucinant al evacuării), tonalitatea sau forța nemodificându-se prea mult în timp ce acele biciuesc cadranele. Compară asta cu reacția Mégane-ului, care pare să aibă mai degrabă un motor aspirat, în galopul său către linia roșie de 6.500 rpm, față de plafonarea subită la 6.000 a lui OPC.
Una peste alta, motorul de pe OPC nu mai este la fel de bun cum obișnuia să fie, cu toate că o mare parte din vină o poartă etajarea proastă a cutiei de viteze. Cine are nevoie de o mașină care poate atinge 160 km/h într-a treia? Mai bine una care să aibă sprinteneala Focus-ului.
Ceea ce admir la ST este că indiferent prin câte a trecut, s-a distrat de minune. Frânele fumegă și motorul bâzâie în timp ce Stig iese din el și se pregătește să atace Golf-ul, și cu toate astea are o atitudine de Mo Farah. Are energie și vitalitate.
Și este și foarte ușor de condus, cu un ambreiaj ușor și maniere superbe la viteze mici. Este o mașină simplă care livrează plăceri simple.
Și e bine să le păstrezi așa, pentru că odată ce începi să analizezi în detaliu, observi câteva chestii. În mare, o lipsă a tracțiunii și abundența torque-steer-ului. ST nu are nici diferențial cu alunecare limitată nici vreo proiectare ingenioasă a suspensiei față, așa cum vezi la Mégane sau la Astra. Ambele au fost puse pe Focus RS, însă aici au fost evitate din cauza costurilor.
Lovești, deci, accelerația și volanul începe să se răsucească. Este fermecător în felul său și măcar știi că mașina muncește din greu. Va trebui să o tolerezi pe ud, însă pe asfalt uscat poți să lucrezi bine cu ea dacă ești progresiv. Iubește virajele și te recompensează ca atare pentru că le ataci. Direcția ascuțită aruncă puternic corpul moale-dar-totuși-controlat al mașinii, până când, de cele mai multe ori, una din roțile spate cedează prima. ST dă cel mai ușor din fund dintre toate cele patru de aici.
Mégane este prea profesionist pentru chestii din astea. Este singura mașină de aici care se simte cizelată pentru circuit din momentul în care deschizi una dintre ușile-i mari și ușoare până în momentul în care o oprești violent folosind frânele-i puternice. Ooh, este atât de bună, cu pachetul ăsta Cup. Nu este pentru toată lumea pentru că nu are complexitatea lui Golf sau lui Focus, dar dacă în lista ta de criterii primează puritatea condusului, atunci aceasta este mașina pentru tine. Are cea mai bună direcție, cel mai sensibil șasiu și livrează mai mult feeling prin mai multe elemente decât în cazul celorlalți. RS este compact și ascuțit – cel mai serios dintre toate hot hatch-urile.
Asta mimează în unele locuri, pentru că, în ciuda neajunsurilor, știe cum să ia un viraj. Nimeni de aici nu are mai multă aderență (cum nimeni de aici nu are roți așa de late) iar abilitatea șasiului nu lasă loc de niciun dubiu. O să meargă mai tare decât ar putea Golf sau Focus să o facă și o să se achite de sarcini. Problema este că acest șasiu lustruit, capabil și bine legat nu este un comunicator atât de bun.
Nu ne înțelege greșit – noul GTC Astra OPC este o mașină foarte bună. Este un Opel în care ai vrea să fii văzut, unul cu un șasiu suplu și capabil, unul care poate să țină ritmul sus. Are talent, dar are și slăbiciuni și pare să se ia prea în serios. În această companie, este suficient pentru noi ca să-l plasăm pe ultimul loc. Bronzul merge la Golf GTI. Aceasta este o mașină care – prin comparație cu OPC-ul – obține mai multe puncte la orice capitol. S-ar putea să fie cel mai bun hot hatch de folosit zi-de-zi, dar nu-ți poate face inima să salte cu adevărat. Ca să fim sinceri, abia dacă este o treaptă peste Golf V GTI.
RenaultSport își cunoaște audiența. A făcut-o de ani buni. Asta înseamnă că niciun alt hatch nu se conduce mai bine decât el – este o explozie de la început până la sfârșit, un hardcorist suficient de rafinat încât să poți trăi cu el. Și are centuri de siguranță galbene. Apoi este Focus-ul: preț bun, competent ca mașină pentru uz cotidian, naturalețe. Dar secretul lui ST nu constă în niciuna dintre cele menționate anterior, ci în distracția pe care o ai cu el. Nu este atât de mult talent nativ ca Mégane-ul, dar este cel mai bun în a-ți induce starea de petrecere.
Și asta e tot ce contează.
