Băiatul căzut în sine

Adrian are 8 ani şi trăieşte în lumea lui. În puţinele momente în care caută compania altor copii, aceştia râd de el şi în jurul băiatului se ţese o pânză de şoapte din care cel mai adesea se distinge cuvântul "handicapat". Adrian e autist şi se luptă să iasă la lumină.

De mai bine de un an, băieţelul care plângea din senin, care era violent cu el însuşi şi care nu înţelegea ni­mic din această lume a progresat enorm: a învăţat cifrele, legumele, se îmbracă sin­gur, mănâncă singur folosind ta­câ­mu­ri­le şi îşi desface sticlele de apă atunci când îi e sete. Pentru părinţii lui evoluţia copilului e aproape un miracol. "Am vă­zut pe Internet cum se face ABA, am des­căr­cat filmuleţe, am citit cum au procedat şi alţi părinţi şi am aplicat aceste re­guli câteva ore pe zi şi cu Adrian. A făcut mari progrese din punct de vedere cognitiv şi afectiv: ştie culorile, să numere pâ­nă la 10, ascultă muzică clasică şi de rela­xare. Pavarotti şi Zamfir sunt preferaţii lui", spune mama.


POATE ÎNVINGE AUTISMUL!
Pe lângă aceste progrese remarcabile, Adrian mai are nevoie de mulţi paşi până să poată fi integrat şi până să atingă ma­ximumul de potenţial. Băiatul nu vorbeşte, câteodată zice "mama" şi "tata", dar are luni întregi fără să scoată o vorbă. Partea de socializare merge foarte greu: nu are nici un prieten şi nu se adaptează uşor cu oameni noi. Pentru a-l ajuta, familia are nevoie de 25.000 de euro pe an pentru a urma terapia ce ar face mi­nuni pentru băiat. "Suntem o familie cu venituri mo­deste. Eu nu mai pot să lucrez, sunt asistent personal pentru băiat, cu un salariu de 520 de lei lunar. Soţul meu este subofiţer de pompieri şi câştigă până în 2.000 de lei. Este frustrant pentru el, un bărbat care salvează vieţi, să nu-i poată asigura propriului copil o viaţă cât mai aproape de normalitate", adaugă mama lui Adrian.


CUM A ÎNCEPUT TOTUL?
Edit Roman şi soţul ei nu mai visau că Dumnezeu le va asculta rugăciunile şi vor avea un copil. La 11 august 2001 minu­nea s-a petrecut şi Adrian a venit pe lu­me. Până la vârsta de un an, un an jumă­tate, nimic nu le-a atras atenţia părinţilor că ar fi ceva în neregulă cu micuţul. Nu­mai că, treptat, diferenţele dintre Adrian şi ceilalţi copii de vârsta lui au început să devină evidente. "Adrian nu era interesat de nimic din jur, nu men­ţinea contactul vizual, umbla pe vârfuri. Ceea ce ne-a îngrijorat cu adevărat a fost că nu vorbea. Când i-am spus doctorului toate acestea, ne-a spus că e băieţel şi e mai leneş.

Când Adi avea 2 ani, un medic neuropsihiatru din Târgu Mureş ne-a zis doar atât că bă­iatul nu-şi va reveni niciodată. Fară să dea nici un diagnostic", îşi aminteşte mama. Starea copilului devenea din ce în ce mai rea, iar părinţii nu mai ştiau ce să facă: crize de plâns din se­nin, trântit pe jos în semn de protest când nu obţinea ce dorea. "Nu mai pu­team merge ni­că­ieri, nici în vizită, nici în va­canţă. În vara aceea am vrut să mer­gem la mare. A plâns tot drumul, de la Sighi­şoara până la Mangalia. Ne-am cazat, însă în aceeaşi zi a trebuit să ne întoarcem. Aproape că nu se oprise din plâns 24 de ore", rememo­rează mama.

O doctoriţă i-a pus în final diagnosticul clar de autism infantil. Bă­ia­tul a urmat tratament medicamentos şi acum merge la un centru pentru copii cu handicap psihic timp de 2-3 ore pe săptă­mâ­nă. Merge şi la şcoala specială. "Când l-am dus acolo, el plân­gea înă­untru, eu plângeam afară. După un timp, şi da­to­rită răbdării doamnelor de acolo, i-a plă­cut mult şi singur îşi făcea ghiozdanul să meargă la şcoală. De la o vreme asimilea­ză cunoştinţe extrem de repede: îi plac filmuleţele în care apa­re el, puzzle-urile şi se joacă cu legumele: se preface că le găteşte", spune mama zâm­­bind. Dar par­tea de socializare şi co­mu­nicare e încă o piatră de încercare pentru Adrian, iar lu­crurile pot fi remediate prin terapia comportamentală ABA.


AJUTOR
Pentru a contribui la visul părinţilor lui Adrian, puteţi face donaţii în conturile deschise pe numele tatălui, Daniel Ro­man, la Raiffeisen Bank Sighişoara: Cont RON: RO 98 RZBR 0000 0600 0360 5768. Cei care vor să ia legătura cu fa­mi­lia pot suna la: 0751.18.51.23.