Cu plămănii "uscaţi"...

Are 1,90 inălţime şi doar 32 de kilograme. De mai bine de 2 ani respiră cu doar 11% din capacitatea plămănilor săi. Mihaela-Claudia se chinuieşte cu boala de pe vremea cănd era in clasa a IX-a. Adolescenţa şi-a petrecut-o in spital, printre doctori care se uitau neputincioşi la ea. Ti-nereţea şi-o poate trăi doar dacă va reuşi să meargă la Viena pentru a i se face una dintre cele mai grele intervenţii: transplant de plămăni.


Intr-o zi a simţit că nu mai poate respira. Un nod parcă i se infipsese in găt şi o durere ascuţită i-a amorţit spatele. A stat o clipă sprijinită de gardul liceului un-de invăţa, rugăndu-se să-i treacă. De fiecare dată insă, cănd respira, parcă un cuţit ii străpungea plămă-nii. De-atunci au trecut 6 ani. Ani de chin şi de umblat prin spitale, fără ca cineva să-i poată pune corect diag-nosticul: fibroză pulmonară idiopatică, incapacitate respiratorie - insuficienţă respiratorie cronică manifestată, disfuncţie ventilatorie restrictivă severă. Şi mai ales fără ca vreun doctor sau medicament să-i poată alina durerea. "Nu se mai putea ridica. Se invineţise in jurul gătului. I-am făcut de urgenţă o radiografie la Institutul Marius Nasta. Atunci s-a constatat că un plămăn se spărsese. «Dacă mai intărziaţi 20 de minute, fata murea»". Astea au fost vorbele medicului. A fost un şoc pentru toată lumea, mai ales că in trecut, nimic nu ar fi prevestit ce tocmai se intămplase. Iar dintr-o dată, starea ei se inrăutăţea văzănd cu ochii, povesteşte mama fetei, Adriana Antoaneta. Vocea ii tremură. Ştie că soarta fiicei sale, Mihaela-Claudia, de doar 22 de ani, este in măinile oamenilor, a celor necunoscuţi care se milostivesc să plece urechea la povestea tristă a fetei şi să ajute.


SENTINŢA DOCTORULUI. Fetei i-ar fi plăcut să meargă la facultate. Management. Ba şi cosmetica, ori coafura şi tot ce ţine de arta infrumuseţării i-au surăs in adolescenţă. Anii de boală insă, vreme in care a auzit ba că ar putea să aibă cancer, ba SIDA, i-au retezat fiece speranţă că visele ei vor putea vreodată căpăta contur. Aflată mai mereu pe patul de spital, doar cu mama şi o singură prietenă alături, Mihaela a uitat cum e să ieşi la o plimbare, la film sau in parc. Dar niciodată nu a uitat să spere. Firea ei veselă şi curajoasă au determinat-o să caute pe internet informaţii tot mai multe despre simptomele sale. Orice ii părea că ar putea să aibă, numai la transplant de plămăni nu s-a găndit niciodată. Auzise că la noi in ţară nu se face o astfel de intervenţie. Ştia că in cazul acela viaţa ei ar depinde de sume uriaşe de bani... Pentru moment şi-a alungat găndul cel rău. Insă in urmă cu doi ani i-a plesnit şi cel de-al doilea plămăn. A urmat o operaţie la spitalul Municipal, drenarea lichidului care se acumula in permanenţă, chin mare... Capacitatea plămănilor ajunsese atunci la 11%. Atunci a aflat că salvarea sa poate veni numai de dincolo de graniţele ţării, printr-un transplant. "Doctorul mi-a spus că ar mai avea de trăit maximum patru ani, in lipsa unui transplant de plămăni efectuat in străinătate", spune mama fetei. Acela a fost momentul in care soarta sa a fost pecetluită.


ŞANSA DE PESTE HOTARE. De-atunci a inceput lupta pentru străngerea de bani. Au aflat de la medicul contactat in străinătate că viaţa fetei depinde de 100.000 de euro. "De unde să facem noi rost de atăţia bani? Eu am rămas singură cu două fete, dintre care una este abia in clasa I. Venitul nostru lunar este de 7 milioane", se plănge mama Mihaelei. Au inceput să adune toate actele, să intocmească dosare şi apoi să umble cu ele in geantă pe la ONG-uri, firme, emisiuni tv, Ministerul Sănătăţii. Deşi deţin adeverinţa conform căreia operaţia se poate realiza numai in străinătate, Ministerul Sănătăţii a rămas mut la suferinţa şi la boala fetei. "Anul trecut am depus dosarul, dar nu s-a soluţionat nimic. O să mai incerc din nou zilele acestea", ne explică mama Mihaelei. Oricănd medicii de la clinica din Viena ne pot primi. Dacă avem suma de bani strănsă. Au programat-o pentru săptămăna aceasta la un control. Doar transportul cu o ambulanţă cu tub de oxigen ar fi costat 7.000 de euro... Nu am putut ajunge", spune mama cu voce joasă. Acum, Mihaela zace in pat, acasă. Mai tot timpul conectată la tubul de oxigen. Calculatorul şi internetul ce-i mai ţin de urăt. Din cauza bolii, pe lista de afecţiuni au mai apărut osteoporoza, pietre la rinichi, ba mai mult, rănd pe rănd au inceput să-i cadă toţi dinţii. "Nu mai poate merge nici pănă la baie. Atăt de rău oboseşte. Are 1,90 inălţime şi doar 32 de kilograme. D-abia respiră. Fibroza este asemenea unei iedere care se caţără pe plămăn şi se pietrifică, incăt impiedică organul să funcţioneze", spune mama fetei incercănd să descrie chinul prin care trece copila sa. Ultima bucurie a fost atunci cănd singura prietenă care i-a rămas alături a venit cu taxiul şi a luat-o chiar din faţa blocului la o plimbare. Atunci, ochii săi s-au dezlipit de geamul de unde privea strada in fiecare zi şi a coborăt printre oameni, in mulţime. Atunci a privit indelung cerul, de parcă avea să-l vadă pentru ultima oară, a observat mai cu atenţie chipurile oamenilor. Atunci a fost pentru ultima oară, după multă vreme, cănd a simţit că este şi ea ... ca toţi ceilalţi.


PE MUCHIE DE CUŢIT
"Nu se mai putea ridica. Se invineţise in jurul gătului. I-am făcut de urgenţă o radiografie la Institutul «Marius Nasta». Atunci s-a constatat că un plămăn se spărsese. «Dacă mai intărziaţi 20 de minute, fata murea». Astea au fost vorbele medicului. A fost un şoc pentru toată lumea, mai ales că in trecut nimic nu ar fi prevestit ce tocmai se intămplase"
Radu Adriana, mama Claudiei

Donaţii

Viaţa fetei stă in măinile lui Dumnezeu şi ale oamenilor cu suflet mare. Suma de care tănăra are nevoie este de 100.000 de euro. Pentru cei care o pot ajuta, pe numele mamei sale, Radu Antoaneta Adriana, la banca Raiffeisen BANK Agenţia Apusului Sector 6 Bucureşti, s-au deschis următoarele conturi:

• Cont Usd:- RO84RZBR0000060008204111
• Cont Euro:-RO25RZBR0000060008204106
• Cont Lei:-RO90RZBR0000060008204100