Râsul „înviorează” creierul

Se spune ca 'rasul vindeca su­­fletul'. Re­­cent insa, cer­ce­ta­to­rii Universitatii Stan­­ford au descoperit ca functionarea creie­rului unei persoane se ame­lioreaza atunci cand afla o glu­ma, o far­sa sau asis­ta la o in­tamplare amu­zanta.

Interactiuni
Specialistii institutiei de invatamant men­tionate au ­descoperit ca glumele sau farsele care ii fac pe unii oa­meni sa rada contribuie si la ac­tivarea me­canismului re­com­pensei care actio­neaza la nivel cerebral. Potrivit lui Allan Reiss, profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford, oamenii de stiinta au putut constata implicatia 'centrilor re­compensei' in perceperea umorului. Reiss sustine ca, desi constienti ca simtul umorului reprezenta o reactie emotionala, cercetatorii erau convinsi ca si alte componente ale sistemului nervos erau implicate in proces. Deoarece multi oameni reactioneaza la umorul de calitate, mani­festand o ameliorare a starii generale, savantii considera raspunsul subiectilor drept o 'recompensa'.

Teoria potrivit ca­reia umorul reprezinta o menifestare a pla­cerii i-a determinat pe savanti sa-si in­drepte atentia spre activitatea centrilor nervosi specializati. La nivel cerebral, 'cen­trii recompensei' sunt reprezentati de: 'Nucleus Accumbens', implicat in sen­zatia de placere resimtita dupa obti­nerea unor castiguri materiale sau consumul unor droguri; 'regiunea ventrala tegmentala' implicata in 'efectele recom­pensatoare' ale consumului de droguri si alcool; 'amygdala', o formatiune cerebrala implicata in controlul fricii si al emotiilor. Disfunctia acesteia din urma poate produce o serie de tulburari psihice, cea mai importanta fiind depresia.

Aplicatii
Pentru a afla mai multe de­talii despre mecanismul aparitiei umo­rului, Reiss si echipa sa au analizat structura creierului a 16 voluntari sanatosi. Spe­cialistii au supus subiectii unor teste cu ajutorul Rezonantei Magnetice Nucleare (RMN). Celor din urma le-au fost prezentate secvente din filme de de­se­ne animate. Unele secvente erau amu­zante, iar altele, iritante, difuzate in mod in­tentionat cu numeroase distorsionari destinate a produce celor care le urmareau o stare de disconfort. Ulterior, participantii la experiment au apreciat, fo­lo­sind note de la 1 la 10, cat de ­­amu­zante li se parusera ima­ginile viziona­te. Tes­tele au relevat fap­tul ca, la nivel cerebral, 'centrii re­com­­pensei' au fost activati doar atunci cand subiectii considerau anu­mite ­ima­gini amuzante. Reiss spera ca analize ulte­ri­oare vor demonstra, in fi­nal, felul in care afectiuni precum depresia sau au­tis­mul afecteaza sau pericli­tea­­za manifesta­rea simtului umorului.

Pier­­derea capa­­ci­­ta­tii de apre­ciere a mani­fes­tarilor acestuia re­prezinta o faza speci­fica aparitiei depresiei. Studierea simtului umo­rului permite analizarea unor tra­sa­turi comportamentale. Astfel, manifestarile simtului umorului pot prefigura felul in care si cu cine o persoana poate stabili o relatie de prietenie sau chiar o legatura senti­men­tala. Pe de alta par­te, umorul repre­zin­­ta un adevarat 'varf de lance' in lupta pen­tru combaterea tu­­tu­ror formelor de stres. Totodata, acesta are un impact de­o­sebit asupra sanatatii noas­tre fizice si psi­­hice. Reiss si echipa sa au initiat deja ur­ma­toarea faza a studiu­lui lor, incercand sa sta­bileasca deosebi­ri­le dintre barbati si femei atunci cand apre­­ciaza drept amuzante o gluma, o far­­­sa, o intamplare din viata de zi cu zi.