Creierul „sabotează” eforturile obezilor de a slăbi

În cazul persoanelor supraponderale, chiar dacă creierul acestora „ştie” că nu le este foame, el poate emite semnale potrivit cărora ei simt nevoia să mai mănânce.

 „Trucuri cerebrale”. Potrivit cercetătorilor Universităţii California, din San Francisco, obezii care încearcă să slăbească ar putea eşua în tentativa lor deoarece unii centrii cerebrali emit o serie de semnale la nivelul subconştientului care îi îndeamnă... să mănânce. De exemplu, în cazul persoanelor cu o greutate normală, activitatea „regiunii recompensei” din creier, care emite semnale pozitive asociate cu mânca­rea, se opreşte atunci când concentraţia de glucoză în sânge revine la normal după o masă ce aa asigurat necesarul de calorii al organismului a fost asigurat. Dar în cazul obezilor „regiunea recompensei” si­tuată la nivel cerebral rămâne activă chiar şi atunci când concentraţia glucozei în sânge are valori normale. Ceea ce s-ar traduce prin faptul că ei ar mai avea nevoie de o cantitate suplimentară de alimente bogate în calorii. Cercetătoarea Elissa Epel, de la instituţia de învăţământ menţionată, specialistă în cercetarea obezităţii, susţine faptul că rolul de regulator al glucozei lipseşte în cazul persoanelor supraponderale. Ea este de părere că fenomenul ar putea explica dorinţa permanentă a obezilor de a mânca, indiferent de cantitatea de alimente consumată.

 Experimente. În cadrul unui experiment, nouă persoane slabe şi cinci obeze au vizionat imagini ce prezentau diferite feluri de mâncare, precum îngheţată, cartofi prăjiţi, conopidă sau salată verde, în timp ce creierul lor era scanat cu aparate speciale. De-a lungul întregii proceduri, cercetătorii i-au chestionat pe subiecţi solicitându-le să precizeze intensitatea senzaţiei de foame pe care o resimţeau şi cât de mult îşi doreau un anumit fel de mâncare. Voluntarii au fost supuşi scanărilor la câteva ore după ce mâncaseră şi specialiştii au folosit pompe cu insulină pentru a stabili concentraţia de zahăr în sânge în jurul valorii normale (90 mg/1 dl.) sau la limita inferioară a valorii minime (70 mg/1 dl.). Aceste valori pot fi înre­gistrate pentru scurte perioade de timp pe parcursul zilei, mai ales în cazul diabeticilor sau al persoanelor ce prezintă dereglări metabolice ce preced apariţia diabetului.

 Senzaţii. Potrivit lui Robert Sherwin, endocrinolog la Universitatea Yale şi coautor al noului studiu, toţi subiecţii şi-au manifestat dorinţa de a consuma alimente, mai ales produse bogate în calorii, atunci când concentraţia glucozei în sânge scădea simţitor. Scanările efectuate asupra creierului participanţilor au arătat că regiuni cerebrale cu rol în controlul raţiunii şi al voinţei, precum cele de la nivelul cortexului prefrontal, deveneau aproape inactive când concentraţia glucozei din sânge scădea, în timp ce alte zone, ce controlau foamea şi ofereau motivaţii pozitive, deveneau active. Pentru persoanele slabe, fenomenul se desfăşura în sens invers când glucoza ajungea la concentraţii normale. Potrivit lui Sherwin, cercetătorii au constatat că regiunea creierului ce permite oamenilor să îşi exercite voinţa atunci când consumă mâncare, se „blochează” în cazul obezilor. Procesul permite specialiştilor să concluzionze că anumite modificări în structura creierului pot induce perpetuarea obezităţii.