Electricitate produsă de... părul din nas

Un efect piezolecriric asemănător celui produs la aprinderea aragazului printr-o simplă apăsare a unui buton ar putea fi perceput de senzorii din orga­nismul uman ca efect al respiraţiei ce se produce prin nas. Oamenii de ştiinţă americani au confecţionat o microcentură de plastic care poate începe să vibreze la trecerea unui curent de aer cu o viteză foarte mică, asemănător celui creat de respiraţia umană.

Efectul piezoelectric. În cazul anumitor materiale precum Poliviniliden Fluorida (PVDF), acestea acumulează o sarcină electrică în urma exercitării unor acţiuni mecanice, potri­vit aşa-numitului Efect piezoelectric. Cercetătorii au acţionat asupra structurii PVDF, astfel încât compusul respectiv să genereze o cantitate suficientă de energie electrică provocată de respiraţia umană, iar aceasta să poată pune în funcţiune piese electronice de mici dimensiuni. Potrivit oamenilor de ştiinţă, prin procedeul menţionat, ei acumulează energie mecanică provenită de la sisteme biologice. De obicei, curentul produs de respiraţia umană are o viteză mai mică de 2 m/s. Specialişii au calculat că, în cazul realizării unor materiale foarte subţiri, vibraţiile lor ar putea produce enegie electrică de putere foarte mică utilizabilă pentru acţionarea unor senzori sau altor dispozitive amplasate la nivelul feţei.

Nanotehnologie. Specialiştii intenţionează să valorifice progresele înregistrate în domeniul nanaotehnologiei şi al microelectronicii pentru a rea­liza o serie de dispozitive biomedicale ce ar putea controla valoarea glicemiei în cazul diabeticilor sau ar menţine încărcate bateriile stimulatoarelor cardiace, astfel încât nu ar mai fi necesară înlocuirea acestora. În acest fel, aparate de dimensiuni foarte mici ar putea fi transformate în microgeneratoare de energie. Pierderile de energie rezultate din circulaţia sângelui, mişcare, modificarea temperaturii corporale sau prin respiraţie pot constitui surse stabile de energie. Specialiştii americani au apelat la procesul decapării ionice pentru a putea obţine un material suficient de subţire, dar care, în acelaşi timp, să îşi păstreze proprietăţile piezoelectrice. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că, în urma unor uşoare îmbunătăţiri aduse procesului, pot fi obţinute materiale cu o grosime de nivelul micronilor. Deoarece PDVF este biocompatibil, specialiştii sunt convinşi că descoperirile lor pot conduce la realizarea unor microdispozitive care să poată acumula energia produsă prin respiraţie.