Leacuri moderne... din trecut

Se pare că locuitorii Africii de Nord cunoşteau încă de acum un mileniu şi jumătate secretele... tetraciclinei. Cercetătorii spun că vechii locuitori care populau această regiune, cunoscută în trecut sub numele de "Nubia", consumau o băutură alcoolică obţinută prin fermentarea unei bacterii din care se obţine astăzi tetraciclina.

Cocteilul era servit în doze măricele de toate categoriile de vârstă, inclusiv de ţâncii de 2 ani, susţin oamenii de ştiinţă, citaţi de publicaţia online de specialitate LiveScience.com. Un studiu în acest sens a fost publicat în luna septembrie în revista The American Journal of Physical Anthropology.

Cercetări recente arată că populaţiile nordice care locuiau pe ambele maluri ale Nilului foloseau anumite bacterii găsite în sol pentru tratarea unor infecţii precum diareea. Bacteriile din genul Streptomyces, care produc tetraciclina, sau din genuri similare erau lăsate la fermentat, obţinându-se un amestec acrişor, pe care cercetătorii îl compară cu berea (deşi "berea" antică a nubienilor semăna mai degrabă cu un terci cu gust înţepător decât cu "o blondă" sau "o brună" din zilele noastre, recunosc oamenii de ştiinţă).

Nord-africanii cunoşteau încă din Antichitate secretele producerii berii, iar unele cocteiluri medicamentoase, cum era cel al tetraciclinei, respectau aceste reguli. Potrivit cercetătorilor de la o companie farmaceutică din Statele Unite, analizele chimice efectuate pe mai multe fragmente de oase umane găsite la graniţa sudanezo-egipteană au confirmat faptul că nubienii erau familiarizaţi cu efectele tetraciclinei. Cu toate acestea, există încă semne de întrebare dacă acest popor vechi ştia cu adevărat dacă ceea ce numim noi astăzi "tetraciclină" era, de fapt, un leac. Majoritatea oamenilor de ştiinţă sunt aproape convinşi că nubienii cunoşteau beneficiile tetraciclinei, de vreme ce în ţesuturile osoase au fost găsite urme importante ale antibioticului.

Primele cercetări în domeniu au fost făcute în a doua jumătate a secolului trecut de un grup condus de profesorul de antropologie George Armelagos, de la Universitatea Emory (Atlanta). În 1975, Armelagos a studiat fragmentele de oase sub influenţa razelor ultraviolete. A observat imediat cum pe ţesuturile umane au apărut dungi galben-verzui, semn de expunere la o substanţă care conţine tetraciclină. Câţiva ani mai târziu, profesorul a reluat cercetările. Rezultatul a fost acelaşi. "Mi-a stat inima în loc", a explicat Armelagos, sugerând că omul modern a aflat de existenţa acestui antibiotic abia în secolul trecut, mai precis în 1948, după aproximativ 20 de ani de la apariţia penicilinei.

La începutul acestui secol, după ani buni de căutări pe meleagurile americane, microbiologul William Albrecht a descoperit, pe un teren din Missouri, o colonie de microorganisme de culoarea bronzului, care produc compuşi toxici pentru a se apăra de unele bacterii invazive, dar care sunt benefice corpului uman. Din aceste microorganisme denumite Streptomyces aureofaciens s-a obţinut aueromicina, primul antibiotic cu spectru larg, potrivit cercetătorilor. Ştiau vechii nubieni de efectele concrete ale acestor microorganisme asupra sănătăţii umane? Sau le foloseau doar pentru a da gust băuturilor lor? Părerile cercetătorilor sunt împărţite, majoritatea dintre ei sugerând că nubienii puneau în mod expres bacteria Streptomyces în "bere" pentru efectele ei curative. Dovezi ale existenţei tetraciclinei au fost găsite, de-a lungul timpului, şi la unele popoare creştine, precum şi la cele care au locuit pe teritoriul de astăzi al Iordaniei.