Lideri înlăturaţi de “stradă”

Presiunea maselor a dus la prăbuşirea unor regimuri dictatoriale în mai multe state din întreaga lume după anul 2000.

Agenţia France Presse face o scurtă trecere în revistă a celor mai importante astfel de evenimente.

Octombrie 2000: în urma protestelor populare în care era acuzat de fraudă electorală, preşedintele iugoslav Slobodan Miloşevici a fost “debarcat” din funcţie.

Ianuarie 2001: în Filipine, preşedintele Joseph Estrada a fost înlăturat după ce oamenii au ieşit în stradă, exasperaţi de scandalurile de corupţie din ţară.

Decembrie 2001: preşedintele argentinian Fernando de la Rua a demisionat la finalul unei săptămâni de proteste populare reprimate extrem de violent şi soldate cu 27 de morţi.

Octombrie 2003: după o revoltă populară ce a durat o lună şi a dus la moartea a 65 de persoane, preşedintele Gonzalo Sanchez de Lozada a demisionat şi s-a refugiat în SUA.

Noiembrie 2003: preşedintele georgian Eduard Şevarnadze, care domina de 30 de ani viaţa politică, şi-a dat demisia la capătul a trei săptămâni de proteste generate de frauda electorală de la alegerile legislative. Înlăturarea sa de la putere a primit denumirea “Revoluţia trandafirie”.

Februarie 2004: preşedintele haitian Jean-Bertrand Aristide fuge din ţară în urma presiunilor exercitate de “vocea străzii”, dar şi de domunitatea internaţională.

Noiembrie-decembrie: sute de mii de ucraineni au ieşit în stradă, declanşând “Revoluţia portocalie”, care l-a adus la putere pe pro-europeanul Viktor Iuşcenko.

Martie 2005: în Kîrgîstan, regimul condus de Askar Akaiev s-a prăbuşit în urma protestelor a mii de manifestanţi care au luat cu asalt, la propriu, sediul Preşedinţiei şi pe cel al Guvernului.

Aprilie 2010: tot în Kîrgîstan, preşedintele Bakiev, acuzat de corupţie şi de totalitarism, este, la rândul său, înlăturat, după un protest popular soldat cu 87 de morţi.